Azi a fost o zi plină de tensiuni pe pieţele financiare. Pe fondul unor scăderi semnificative, mai ales pe pieţele de capital europene, a ştirilor privind naţionalizarea Fortis şi Bradford&Bingley, a crizei companiei germane Hipo Real State din lipsă de lichidităţi, toată lumea a aşteptat decizia Congresului american de aprobare a planului propus de administraţia Bush.
Contrar tuturor analiştilor care şi-au exprimat speranţa că planul va fi aprobat şi se va mai salva ceva dintr-un sistem putred până în măduva oaselor, Camera Reprezentanţilor a respins planul. Cum ştirea a venit după închiderea burselor europene şi asiatice, şocul emotional i-a afectat imediat doar pe investitorii de pe Wall Street. Dar putem intui cum se vor manifesta mâine pieţele europene.
Cine va câştiga şi cine va pierde în plan politic şi economic în SUA în urma acestei decizii ? Iată un aspect care merită analizat în detaliu.
Vremea oportuniştilor
După ce, într-un gest de oportunism electoral mai mult sau mai puţin condamnabil, şi-a întrerupt campania pentru a lucra la planul de salvare a sistemului financiar american, candidatul republican la Casa Albă, John McCain a demonstrat că nu are nici un fel de reticenţe în a trece şi peste cadavre dacă asta e necesar pentru câştigarea alegerilor. Astfel, întâlnirea menită a da undă verde planului propus de administraţia Bush s-a transformat într-un eşec lamentabil, tocmai datorită congresmanilor republicani care l-au însoţit pe McCain la discuţii. Asta în timp ce în background, Washington Mutual (pe fondul unor retrageri masive şi a căderii acţiunilor) a fost preluat de stat şi revândut rapid băncii JP Morgan Stanley pentru modica sumă de 1,9 miliarde dolari. Cum achiziţiile băncii respective se înmulţesc, apar şi anumite semne de întrebare...dar la care probabil nu vom afla răspunsurile prea curând. Cert este că înainte de a asista la o reformare a sistemului financiar, asistăm la o interesantă "redistribuire" a puterii financiare.
Păguboasa economie de discurs populist
Liberalii şi-au lansat candidaţii. Cu sau fără cântec, nu mai contează. Oricum, la cât e de "circ" politica românească ar fi fost nefiresc fără ceva ţanţavai. Ba chiar am auzit şi ce împliniri măreţe ne-au adus Tăriceanu & comp., cum sub "dreapta" sa economia românească duduie ca un cazan sub presiune. În contrapartidă, din Italia, Geoană promite un purcoi de euroi românilor care vor să se întoarcă acasă (acum nu ştiu unde era mintea liderului PSD - dar dacă ar ajunge la putere şi i s-ar întoarce în ţară vreo câteva zeci de mii de români (ţigani sau nu) care numai din muncă cinstită nu trăiesc - cu ce obraz ar lua din banii românilor ca să dea astfel de pomeni ?) Mă exasperează nesimţirea cu care ni se dau lecţii de economie şi se fac promisiuni politice ce frizează absurdul. Economia din discursurile populiste se dovedeşte în fapt a fi una extrem de păguboasă pentru românii de rând. Şi pentru că veni vorba de lecţii de economie, să aruncăm un ochi asupra Forumului Internaţional de Investiţii desfăşurat săptămâna trecută (18 - 21 sept) la Soci. În staţiunea rusă s-au reunit peste 8000 de participanţi din 58 de ţări. Au fost prezentate peste 100 proiecte de investiţii din care 10 proiecte ce vor face parte din viitorul complex Olimpic.
La finalul celei de a şaptea ediţii a reuniunii economice, organizatorii au tras linie şi au calculat:
114 acorduri şi memorandumuri în valoare de 14.42 miliarde de euro; în plus, potrivit purtătoarei de cuvânt a Ministerului Economiei, principal organizator, primarul oraşului Soci a semnat şase acorduri în valoare de 36 miliarde 881 de milioane de rubles, iar guvernatorul regiunii Krasnodar a semnat trei acorduri de investiţii în valoare de 19 miliarde 900 de milioane de rubles ». Vor investi în Rusia companii din Italia, Germania, Austria, Belgia, Statele Unite şi Canada....Evident, România nu se află pe lista respectivă. Nu ne plac ruşii, dar asta n-ar trebui să ne împiedice să ne vedem interesele. Ceea ce politicienii români n-au înţelege oricât le-ai spune. Ca să nu mai spun că inutil am cere politicienilor români, indiferent de culoarea intereselor, a astfel de performanţă, chiar dacă "finanţiştii" lui Vântu (MoneyChanel) ne tot spun despre o Românie ca loc ideal de investiţii ...dar despre reclama cu pricina data viitoare.
La finalul celei de a şaptea ediţii a reuniunii economice, organizatorii au tras linie şi au calculat:
114 acorduri şi memorandumuri în valoare de 14.42 miliarde de euro; în plus, potrivit purtătoarei de cuvânt a Ministerului Economiei, principal organizator, primarul oraşului Soci a semnat şase acorduri în valoare de 36 miliarde 881 de milioane de rubles, iar guvernatorul regiunii Krasnodar a semnat trei acorduri de investiţii în valoare de 19 miliarde 900 de milioane de rubles ». Vor investi în Rusia companii din Italia, Germania, Austria, Belgia, Statele Unite şi Canada....Evident, România nu se află pe lista respectivă. Nu ne plac ruşii, dar asta n-ar trebui să ne împiedice să ne vedem interesele. Ceea ce politicienii români n-au înţelege oricât le-ai spune. Ca să nu mai spun că inutil am cere politicienilor români, indiferent de culoarea intereselor, a astfel de performanţă, chiar dacă "finanţiştii" lui Vântu (MoneyChanel) ne tot spun despre o Românie ca loc ideal de investiţii ...dar despre reclama cu pricina data viitoare.
Nu mă voi referi la cele două discursuri ale preşedintelui Bush din ultimele 24 de ore. Nu contează şi, oricum, impresia a fost deplorabilă. Nu mă voi referi nici la faptul că guvernul american (plus ceva ajutor britanic) a decis să devină “mama răniţilor”, pentru a salva lumea de la un colaps financiar. Nici la euforia de pe pieţele de capital (care va dispare la fel de brusc când vor apărea şi efectele secundare, deocamdată privite cu detaşare pentru că nu vor fi ...mâine). Boală lungă, moarte sigură ! Cam asta spun angajaţii de la AIG ...dar nu prea se găseşte nimeni să-i audă.
Cert este că sistemul capitalist ar putea intra cu succes în topul celor mai scumpe înmormântări din lume. Sute de miliarde de dolari s-au investit pentru resuscitarea unui pacient aflat în moarte clinică datorită unor doctori mult prea “creativi”.
Oricum, se vorbeşte mult de la Washington la Moscova şi retur despre recâştigarea încrederii investitorilor. Nu vă recomand să-i întrebaţi pe cei care vă ţin discursuri frumoase cum se defineşte conceptul de încredere în paradigma economiei de piaţă. N-are rost să le stricaţi elanul oratoric.
Odată cu elanul acesta oratoric, iată, am ajuns şi la topic-ul de astăzi. Ieri, îmi pregăteam întrebările pentru un viitor interviu cu unul din cei mai acerbi critici ai administraţiei Bush. Tocmai ajunsesem la o întrebare care viza cât de pregătită e America pentru un transfer de autoritate mondială, când pe SideBar au intrat noile ştiri de pe CNN. Printre ele şi un răspuns, chiar dacă implicit, la întrebarea mea. Sunt curioasă ce va spune interlocutorul meu. Din punctul meu de vedere, răspunsul e NU. America nu e pregătită şi nici dispusă să împartă puterea cu alţii (n-a fost pregătită nici când s-a trezit brusc lider mondial şi a fost un manager execrabil). Altfel, nu-mi explic elanul oratoric al Condoleezzei Rice care dincolo de agresivitatea la adresa Rusiei, vrea un discurs comun cu Europa (evident, tot împotriva Rusiei). Ce-i drept, recunosc, un astfel de discurs o fi bun pentru yankeul de rând din buzunarul căruia vin cele 612 miliarde de dolari pentru apărare şi securitate (dacă n-ai duşmani de care să-l aperi, sunt buni şi unii inventaţi). Dar mă gândesc că după tonalitatea discursului, va fi deranj mare prin unele cancelarii europene.
Însă nu retorica agresivă a doamnei Rice m-a surprins, chiar dacă nu mi se pare ok. Surpriza a venit...de la Moscova. Oricâte lucruri aş avea de reproşat tandemului Medvedev – Putin, recunosc că prestaţia din aceste două zile a fost una de excelenţă. Un discurs pe cât de ferm, pe atât de calm. Şi un ton care cu siguranţă va plăcea mai mult decât aroganţa de şef a doamnei Rice.
Nu ştiu cât vor fi europenii de convinşi că Rusia e pregătită pentru partea sa de autoritate (cred că nu e, dar e un semn că poate fi un partener de dialog valabil). Nu ştiu cât de repede va înţelege Europa apelul preşedintelui Medvedev. Dar am certa senzaţie că atitudinea arogantă din discursul doamnei Rice va motiva Europa în a găsi exact ceea ce americanii îşi doreau cel mai puţin: unitatea de discurs şi faptă în promovarea propriilor interese, fie ele economice sau de securitate. Indiferent că se adresează Rusiei, Chinei sau chiar ...Americii.
Cert este că sistemul capitalist ar putea intra cu succes în topul celor mai scumpe înmormântări din lume. Sute de miliarde de dolari s-au investit pentru resuscitarea unui pacient aflat în moarte clinică datorită unor doctori mult prea “creativi”.
Oricum, se vorbeşte mult de la Washington la Moscova şi retur despre recâştigarea încrederii investitorilor. Nu vă recomand să-i întrebaţi pe cei care vă ţin discursuri frumoase cum se defineşte conceptul de încredere în paradigma economiei de piaţă. N-are rost să le stricaţi elanul oratoric.
Odată cu elanul acesta oratoric, iată, am ajuns şi la topic-ul de astăzi. Ieri, îmi pregăteam întrebările pentru un viitor interviu cu unul din cei mai acerbi critici ai administraţiei Bush. Tocmai ajunsesem la o întrebare care viza cât de pregătită e America pentru un transfer de autoritate mondială, când pe SideBar au intrat noile ştiri de pe CNN. Printre ele şi un răspuns, chiar dacă implicit, la întrebarea mea. Sunt curioasă ce va spune interlocutorul meu. Din punctul meu de vedere, răspunsul e NU. America nu e pregătită şi nici dispusă să împartă puterea cu alţii (n-a fost pregătită nici când s-a trezit brusc lider mondial şi a fost un manager execrabil). Altfel, nu-mi explic elanul oratoric al Condoleezzei Rice care dincolo de agresivitatea la adresa Rusiei, vrea un discurs comun cu Europa (evident, tot împotriva Rusiei). Ce-i drept, recunosc, un astfel de discurs o fi bun pentru yankeul de rând din buzunarul căruia vin cele 612 miliarde de dolari pentru apărare şi securitate (dacă n-ai duşmani de care să-l aperi, sunt buni şi unii inventaţi). Dar mă gândesc că după tonalitatea discursului, va fi deranj mare prin unele cancelarii europene.
Însă nu retorica agresivă a doamnei Rice m-a surprins, chiar dacă nu mi se pare ok. Surpriza a venit...de la Moscova. Oricâte lucruri aş avea de reproşat tandemului Medvedev – Putin, recunosc că prestaţia din aceste două zile a fost una de excelenţă. Un discurs pe cât de ferm, pe atât de calm. Şi un ton care cu siguranţă va plăcea mai mult decât aroganţa de şef a doamnei Rice.
Nu ştiu cât vor fi europenii de convinşi că Rusia e pregătită pentru partea sa de autoritate (cred că nu e, dar e un semn că poate fi un partener de dialog valabil). Nu ştiu cât de repede va înţelege Europa apelul preşedintelui Medvedev. Dar am certa senzaţie că atitudinea arogantă din discursul doamnei Rice va motiva Europa în a găsi exact ceea ce americanii îşi doreau cel mai puţin: unitatea de discurs şi faptă în promovarea propriilor interese, fie ele economice sau de securitate. Indiferent că se adresează Rusiei, Chinei sau chiar ...Americii.
Polonia - primele consecinţe...
În momentul semnării de către Polonia a tratatului privind instalarea scutului anti-rachetă, Rusia a avertizat că va exista un răspuns. Sau mai multe. Iată că primul deja există. "Calm, fără isterie", aşa cum îi place premierului rus.
Aşa se face că în cursul săptămânii trecute, la reşedinţa de la Soci, premierul Vladimir Putin s-a întâlnit cu fostul cancelar al Germaniei, preşedinte al comitetului acţionarilor Nord Stream AG, Gerhard Schroeder, şi şeful Gazprom Alexei Miller. Întâlnirea celor trei (neanunţată, dar repede aflată "pe surse") a fost urmată de o declaraţie a premierului Rusiei care a precizat că ia în considerare unele propuneri de creştere a numărului de parteneri europeni din cadrul proiectului North-Stream.
Mai exact, e vorba de decizia de a schimba uşor traseul conductei Nord Stream în regiunea insulei daneze Bornholm. Ca urmare, traseul nu va mai include zona aferentă Poloniei, şi va avea loc în zonele economice din Rusia, Finlanda, Suedia, Danemarca şi Germania, precum şi în apele teritoriale ale Rusiei, Danemarcei şi Germaniei.
În aceste condiţii, potrivit analiştilor, participarea Poloniei şi Estoniei rămâne doar ipotetică şi fără prea mari şanse de concretizare. De altfel, pentru a nu fi exclusă, Estonia a cerut revizuirea limitelor teritoriale maritime şi extinderea celor existente cu trei mile marine (5,5 Km).
În acelaşi context, Gerhard Schroeder a anunţat că în luna octombrie companiile participante la proiectul conductei "North Stream" vor prezenta un studiu de cercetare privind conservarea ecologică a Mării Baltice. El a adăugat că acesta va fi cel mai detaliat studiu de mediu care a fost făcut vreodată în lume, şi al cărui cost este estimat la 100 de milioane de euro.
Aşa se face că în cursul săptămânii trecute, la reşedinţa de la Soci, premierul Vladimir Putin s-a întâlnit cu fostul cancelar al Germaniei, preşedinte al comitetului acţionarilor Nord Stream AG, Gerhard Schroeder, şi şeful Gazprom Alexei Miller. Întâlnirea celor trei (neanunţată, dar repede aflată "pe surse") a fost urmată de o declaraţie a premierului Rusiei care a precizat că ia în considerare unele propuneri de creştere a numărului de parteneri europeni din cadrul proiectului North-Stream.
Mai exact, e vorba de decizia de a schimba uşor traseul conductei Nord Stream în regiunea insulei daneze Bornholm. Ca urmare, traseul nu va mai include zona aferentă Poloniei, şi va avea loc în zonele economice din Rusia, Finlanda, Suedia, Danemarca şi Germania, precum şi în apele teritoriale ale Rusiei, Danemarcei şi Germaniei.
În aceste condiţii, potrivit analiştilor, participarea Poloniei şi Estoniei rămâne doar ipotetică şi fără prea mari şanse de concretizare. De altfel, pentru a nu fi exclusă, Estonia a cerut revizuirea limitelor teritoriale maritime şi extinderea celor existente cu trei mile marine (5,5 Km).
În acelaşi context, Gerhard Schroeder a anunţat că în luna octombrie companiile participante la proiectul conductei "North Stream" vor prezenta un studiu de cercetare privind conservarea ecologică a Mării Baltice. El a adăugat că acesta va fi cel mai detaliat studiu de mediu care a fost făcut vreodată în lume, şi al cărui cost este estimat la 100 de milioane de euro.
Ziua aniversară a preşedintelui Medvedev – o duminică neagră
Şi Rusia a avut duminica sa neagră. Un avion Boeing 737 s-a prăbuşit în apropierea oraşului rus Perm, din zona munţilor Urali. Avionul efectua un zbor intern pe linia Moscova - Perm. Toţi cei 82 de pasageri şi 6 membrii ai echipajului au decedat. Astfel că aniversarea celor 43 de ani ai preşedintelui Medvedev a devenit un subiect secundar pentru presa din Rusia, şi atunci asociat catastrofei aviatice.
***
*
Cu ceva timp în urmă, pe măsură ce treceam în revistă o listă de site-uri prezidenţiale, my goblin (un spiriduş obraznic, dar înţelept) clătina alene din cap şi şoptea “neplăcut job să-ţi începi ziua trimiţând sau primind condoleanţe”.
Ei, aş, l-am contrazis gândind că oricum avantajele unui astfel de job compensează din plin neplăcerile sezitate de micul meu confident. Azi sunt nevoită să-mi recunosc superficialitatea. Mai ales că se poate şi mai rău. Se poate ca de ziua ta să primeşti sincere condoleanţe la pachet cu urări de bine. Ceea ce, oricum am întoarce-o pe toate părţile, tot macabru sună. Nu ştiu cum e să-ţi începi ziua aniversară cu o tragedie aviatică cu 88 de morţi, din care şi un consilier prezidenţial, colonel general Gennady Troshev...
...dar pot intui şi cred că într-o astfel de zi nici un avantaj ce ţine de funcţia prezidenţială nu poate compensa...dacă greşesc cumva, erare humanum est.
***
*
Cu ceva timp în urmă, pe măsură ce treceam în revistă o listă de site-uri prezidenţiale, my goblin (un spiriduş obraznic, dar înţelept) clătina alene din cap şi şoptea “neplăcut job să-ţi începi ziua trimiţând sau primind condoleanţe”.
Ei, aş, l-am contrazis gândind că oricum avantajele unui astfel de job compensează din plin neplăcerile sezitate de micul meu confident. Azi sunt nevoită să-mi recunosc superficialitatea. Mai ales că se poate şi mai rău. Se poate ca de ziua ta să primeşti sincere condoleanţe la pachet cu urări de bine. Ceea ce, oricum am întoarce-o pe toate părţile, tot macabru sună. Nu ştiu cum e să-ţi începi ziua aniversară cu o tragedie aviatică cu 88 de morţi, din care şi un consilier prezidenţial, colonel general Gennady Troshev...
...dar pot intui şi cred că într-o astfel de zi nici un avantaj ce ţine de funcţia prezidenţială nu poate compensa...dacă greşesc cumva, erare humanum est.
Mai singuri, mai săraci....
Nu sunt un om uşor impresionabil. Nici nu debordez de efluvii sentimentale. Nici nu am cum. În ultimele decenii m-am obişnuit cu războaie, atentate, execuţii de ostatici...plus ceva catastrofe naturale, toate în direct, la ore de maximă audienţă. Trăim în epoca live a spectaculosului tragic. Sunt un om trist doar atunci când marile spirite, parcă sătule de nebunia acestei lumi pleacă spre o lume presupusă mai bună. Azi sunt un om trist, foarte trist. Astăzi ne-a părăsit un monstru sacru al teatrului şi filmului românesc, dar mai presus de toate un mare OM - Ştefan Iordache...a murit aşa cum a trăit, cu demnitate şi discreţie.
Îngerii să fie alături de tine, Maestre....
"Call a friend"...
Kokoiti declared, in a circle discussion organized by the Kremlin in Sochi, that wants to Russia ... but how the sincerity may seriously harm of political strategies, a few hours later (probably warned that rushed with "kiss in Red Square") no longer wants, or more precisely than expected in to them ...
given mitigating circumstances ... to the policy of little town to politics great world powers, Mr. Kokoiti has much to learn ...
Tip: next time, when you are not sure what you want to declare (that is what's the answer correctly!) the best is "Call a friend" ....
given mitigating circumstances ... to the policy of little town to politics great world powers, Mr. Kokoiti has much to learn ...
Tip: next time, when you are not sure what you want to declare (that is what's the answer correctly!) the best is "Call a friend" ....
Show man of the E.U.
Sarkozi s-a dus din nou la Moscova. Cu ceva ajutoare în persoana preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso şi a şefului diplomaţiei europene, Javier Solana. Evident, doar - doar va reuşi să-l îmblânzească pe tânărul ţar Medvedev. Cu sau fără ajutoare, şeful preşedinţiei europene n-a reuşit prea mare lucru. (În paranteză fie spus, preşedintele Medvedev se doveşte a fi o nucă mai greu de spart decât predecesorul său. Dacă premierul Putin este renumit pentru rarele dar celebrele sale ieşiri din fire şi pentru modul frust de a-şi face cunoscute opiniile, Medvedev - deşi acuzat a fi o copie a lui Putin - are o abordare total opusă: e zâmbitor non-stop, admite că ai dreptate, dar în final tot cum zice el e bine...drept pentru care după patru ore de negocieri constaţi că eşti tot acolo de unde ai plecat...sau mă rog, pe aproape...).
Ce-a obţinut Sarkozi ? Asigurarea că trupele ruse se vor retrage din Georgia într-o lună (asigurare în virtutea căreia nu va anula summitul UE- Rusia). Asigurarea preşedintelui Medvedev vine în aceeaşi zi în care USA au declarat că au finalizat transportul de ajutoare către Georgia. Mai rămâne însă ca şi navele prezente prin zonă să plece, ca ruşii să se convingă de faptul că americanii nu-i înarmează pe georgieni, ca observatorii U.E. să ajungă în zonă după 1 octombrie...şi ca Shakashivili să plece şi el în lumea lui...În fond, săptămâna trecută Medvedev l-a catalogat drept "cadavru politic" şi nu cred că preşedintele rus, oricât ar predispune tainiţele Kremlinului, este interesat să discute cu morţii.
Astfel că, la conferinţa de presă de la castelul Maindorf, am văzut un Sarkozi de tip show-man, cu un discurs parcă menit unui talk-show de televiziune. Secondat de Barroso, vizibil stânjenit. Şi cu cât răspunsurile preşedintelui Sarkozi erau însoţite de o dinamică tot mai accentuată a gesturilor, cu atât devenea mai clar pentru toţi cei prezenţi că Europa încă n-a găsit modalitatea optimă de a dialoga cu Rusia.
Gestica show-man-ului Uniunii Europene a continuat şi la Tbilisi, doar că la poza de final, când Saakashivili spera la o poză de colecţie cu Barroso şi Sarkozi, preşedintele francez s-a făcut că nu observă intenţia preşedintelui Georgiei şi a plecat rapid de la tribună. Nici nu e greu de priceput de ce.
Ce are ultranaţionalismul cu parapsihologia ?
Liderii ruşi sunt supuşi unui atac parapsihologic fără precedent, însă au reuşit până acum să facă faţă acestei influenţe oculte. Cel puţin asta susţine Aleksandr Prohanov, redactorul sef al ziarului (ultranationalist) "Zavtra" şi membru în conducerea Uniunii Scriitorilor din Rusia, citat de Agerpres. "Sunt convins că ambii (Putin si Medvedev) sunt supuşi unei puternice influenţe parapsihologice, cu scopul de a le slabi voinţa, de a le tulbura conştiinţa si de a-i determina să acţioneze conform modelului occidental", a afirmat Prohanov, în cadrul unei conferinţe de presă susţinute la Ekaterinburg (Ural).
Sigur, veţi spune că astfel de lucruri se întâmplă. Aşa este. Chiar am putea trece asta în procedura standard a laturii neconvenţionale a conflictelor. Ceea ce vreau să remarc însă, e faptul că bine ar fi dacă cei care îşi dau cu părerea sunt şi cunoscători în domeniu. Altfel, astfel de declaraţii fac mai mult rău decât bine. Şi mă refer aici la neuronii cititorilor, nu la liderii vizaţi (ei învaţă să se apere...sau îi apără alţii...ideal, şi una şi alta).
Nu trebuie să depun mari eforturi ca să ştiu că domnul în cauză nu prea are nimic în comun cu domeniul amintit. O spun chiar declaraţiile sale. Astfel, în opinia sa, “Vladimir Putin si Dmitri Medvedev se afla sub o presiune uriaşă, exercitata între altele si de specialisti în parapsihologie din trupele de rezervă ale armatei ruse.” ( Care ce ??! Logic ar fi să dea o mână de ajutor. Din nefericire, din declaraţie reiese altceva...). Pare mai degrabă o intenţie de a semăna confuzie. Restul declaraţiilor, un amestec ciudat de propagandă şi speculaţii filozofice, confirmă acest lucru. Prohanov a mai spus că: “Rusia a reusit sa-si apere interesul in conflictul georgiano-osetin”, concluzionând că "adevărata inaugurare a lui Dmitri Medvedev în funcţia de preşedinte s-a produs după ofensiva Georgiei împotriva capitalei sud-osetine Thinvali", când a dat ordin tancurilor ruse să intre pe teritoriul Georgiei.
Mai mult, în ceea ce îl priveşte pe Dmitri Medvedev, Prohanov consideră că "schimbarea la faţă" a acestuia este în curs. "Intre zidurile Kremlinului, orice liberal superficial se va transforma intr-un aparator ferm al statalitatii, iar orice manager politic intr-un "tătuc al popoarelor", considera el, explicând că "însăşi atmosfera de la Kremlin constituie un factor psihologic puternic, care influenteaza profilul sefului statului rus, indiferent de viziunea sa politica si de viata". Am o întrebare: de ce i s-a tot reproşat lui Medvedev că face eforturi să devină o copie a predecesorului său ? Conform declaraţiei menţionate, cu sau fără voia tânărului preşedinte, rezultatul va fi acelaşi !
Drept pentru care ne întrebăm cu onestitate: ce are în comun retorica ultranaţionalistă cu parapsihologia ?
Sigur, veţi spune că astfel de lucruri se întâmplă. Aşa este. Chiar am putea trece asta în procedura standard a laturii neconvenţionale a conflictelor. Ceea ce vreau să remarc însă, e faptul că bine ar fi dacă cei care îşi dau cu părerea sunt şi cunoscători în domeniu. Altfel, astfel de declaraţii fac mai mult rău decât bine. Şi mă refer aici la neuronii cititorilor, nu la liderii vizaţi (ei învaţă să se apere...sau îi apără alţii...ideal, şi una şi alta).
Nu trebuie să depun mari eforturi ca să ştiu că domnul în cauză nu prea are nimic în comun cu domeniul amintit. O spun chiar declaraţiile sale. Astfel, în opinia sa, “Vladimir Putin si Dmitri Medvedev se afla sub o presiune uriaşă, exercitata între altele si de specialisti în parapsihologie din trupele de rezervă ale armatei ruse.” ( Care ce ??! Logic ar fi să dea o mână de ajutor. Din nefericire, din declaraţie reiese altceva...). Pare mai degrabă o intenţie de a semăna confuzie. Restul declaraţiilor, un amestec ciudat de propagandă şi speculaţii filozofice, confirmă acest lucru. Prohanov a mai spus că: “Rusia a reusit sa-si apere interesul in conflictul georgiano-osetin”, concluzionând că "adevărata inaugurare a lui Dmitri Medvedev în funcţia de preşedinte s-a produs după ofensiva Georgiei împotriva capitalei sud-osetine Thinvali", când a dat ordin tancurilor ruse să intre pe teritoriul Georgiei.
Mai mult, în ceea ce îl priveşte pe Dmitri Medvedev, Prohanov consideră că "schimbarea la faţă" a acestuia este în curs. "Intre zidurile Kremlinului, orice liberal superficial se va transforma intr-un aparator ferm al statalitatii, iar orice manager politic intr-un "tătuc al popoarelor", considera el, explicând că "însăşi atmosfera de la Kremlin constituie un factor psihologic puternic, care influenteaza profilul sefului statului rus, indiferent de viziunea sa politica si de viata". Am o întrebare: de ce i s-a tot reproşat lui Medvedev că face eforturi să devină o copie a predecesorului său ? Conform declaraţiei menţionate, cu sau fără voia tânărului preşedinte, rezultatul va fi acelaşi !
Drept pentru care ne întrebăm cu onestitate: ce are în comun retorica ultranaţionalistă cu parapsihologia ?
Robert Amsterdam, avocat - “Situaţia lui Mikhail Khodorkovski - un barometru al stării justiţiei în Rusia”
Cu o experienţă de 25 de ani, Robert Amsterdam a asistat nenumărate dispute internaţionale de afaceri. Preţuit pentru inovaţia strategică şi experienţa internaţională, Amsderdam a fost angajat de corporaţia Yukos în 2003 pentru apărarea magnatului Mikhail Khodorkovski. În 2005, revista “The Lawyer Magazine” l-a inclus printre primii 100 de avocaţi în Marea Britanie. Este membru al Baroului Canadian, al International Barr Associations şi al baroului New York. Are un MBA obţinut la Carleton University, în Ottawa şi a studiat dreptul la Universitatea Queens, Ontario.
Au trecut deja 1700 de zile de închisoare pentru Mikhail Khodorkovski. Până în prezent toate demersurile dvs. şi ale echipei de avocaţi, cele ale reprezentanţilor ONG pentru drepturile omului, demonstraţiile organizate de susţinătorii lui Khodorkovski, nimic n-a fost de natură să schimbe situaţia sa. Care sunt noutăţile în ceea cel priveşte pe atât de cunoscutul dvs. client ?
R.A.: În primul rând, pentru a înţelege de ce lucrurile stau aşa cum aţi precizat, trebuie ancorat acest caz în contextul nivelului de corupţie şi al influenţelor în procesul juridic care se practică pe scară largă în Rusia. Mikhail Khodorkovski a fost ales de persecuţia selectivă, pe baza unor acuzaţii nefondate, nu numai din cauza susţinerii democraţiei şi grupurilor societăţii civile, dar şi din cauza conspiraţiei anumitor oficiali de rang înalt pentru însuşirea activelor Yukos. Ceea ce a urmat condamnării sale demonstrează neîndoielnic acest lucru. Dacă Rusia doreşte într-adevăr construirea unei justiţii veritabile şi alăturarea de comunitatea inter naţională ca stat responsabil, curţile trebuie protejate de influenţa acestor grupuri, şi Mikhail Khodorkovski trebuie eliberat. Numai într-un astfel de context lucrurile vor începe să se mişte într-o direcţie bună.
Faptul că premierul Vladimir Putin a declarat în timpul vizitei în Franţa, că există posibilitatea ca Mikhail Khodorkovski să fie eliberat, dar că acest lucru depinde exclusiv de preşedintele Medvedev, schimbă ceva în ecuaţia cazului ?
R.A.: Situaţia lui Mikhail Khodorkovski este văzută ca un barometru al stării justiţiei în Rusia. Dacă Medvedev chiar doreşte să construiască un sistem judiciar funcţional, atunci ne declarăm încrezători că acesta va include şi tratamentele corecte. Lucrurile nu pot merge mai rău decât au mers pe timpul preşedinţiei lui Putin, astfel că sunt un susţinător optimist precaut al direcţiei noului preşedinte.
Din discuţiile avute de cancelarul Angela Merkel cu preşedintele Medvedev a reieşit că eliberarea lui Mikhail Khodorkovski nu face obiectul discuţiilor interstatale şi că pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie parcurse anumite proceduri. Cum comentaţi această declaraţie ?
R.A.: Acţiunile justiţiei din Rusia sunt, într-adevăr, o problemă internă, dar violările drepturilor umane ale clientului meu sunt un motiv de îngrijorare internaţională şi o violare de către Rusia a Cartei Drepturilor Omului şi implicit a obligaţiilor asumate.
Au fost făcute demersuri în sensul celor menţionate şi ce şansă ar fi ca acestea să se concretizeze într-o graţiere ?
R.A.: Nu pot să vă ofer informaţii despre această conjunctură, nici nu pot specula în acest moment pe marginea unei posibile graţieri. Voi spune, însă, că eliberarea lui Khodorkovski este în interesul guvernului şi al poporului rus, pentru a readuce reputaţia Rusiei pe drumul spre legitimitate.
Au existat discuţii, şi dvs. aţi vorbit, în mod deschis, despre corupţia sistemului juridic din Rusia; aţi mai spus că este extrem de politizat. Care este situaţia în momentul de faţă şi dacă există semne care să anunţe o schimbare de fond?
R.A.: Un recent raport al Freedom House privitor la Rusia menţionează în mod succint: „Curţile de justiţie rămân subiect al capriciilor politice şi pot fi considerate ca aservite politic atunci când este nevoie să se întâmple asta.” Nu cunosc nici o îmbunătăţire anume pe care s-o aduc în discuţie, dar faptul că înalţii oficiali admit acum intervenţia Kremlinului în multe procese judiciare (situaţie de neimaginat acum câţiva ani) poate fi un indiciu că lucrurile s-ar putea schimba.
Cum aţi caracteriza atitudinea mass-media din Rusia faţă de clientul dvs.? A fost aceasta de natură să vă ajute, să vă facă opiniei publice cunoscut punctul de vedere? A fost o atitudine corectă?
R.A.: Media din Rusia nu este independentă şi liberă, şi oricine scrie în mod favorabil despre situaţia clientului meu se află în faţa unei posibile hărţuiri şi opresiuni din partea guvernului. În cea mai mare parte, media controlată de guvern lucrează pentru construirea unei atitudini favorabile statului şi acţiunilor sale criminale în acest caz.
Aţi afirmat în repetate rânduri că sunteţi îngrijorat pentru siguranţa clientului dvs. De ce? În mod cert, autorităţile ruse nu-şi doresc un martir în plus... mai exact, nu genul acesta de martir...
Aici nu vorbim de autoritatea rusă în ansamblul său. Există anumiţi membri ai guvernului destul de puternici, care au devenit milionari peste noapte din acţiunile Yukos furate în acest caz, Khodorkovski devenind astfel un ostatic al energiei. Aş vrea să reţineţi că nici o persoană care ameninţă contul bancar al unui „silovik” nu este în siguranţă în Rusia. 
Mikhail Khodorkovski a spus că este optimist; asta în condiţiile în care viaţa în închisoare cu siguranţă nu e una de invidiat, iar pe masa procurorilor se află un dosar cu noi acuzaţii extrem de grave. Cu toate acestea, întrebat dacă succesorul lui Putin la preşedinţia Rusiei ar putea inversa procesul, Mikhail Khodorkovski a spus: „Va fi greu pentru el, nici nu-mi pot imagina... Tradiţia, şi mentalitatea oamenilor, şi lipsa forţelor capabile să [susţină] orice mişcare spre domnia legii, toate sunt împotriva lui. Aşa că... sper să-i dea Dumnezeu puterea s-o facă. Aşa cum sperăm toţi.” Aceasta este şi opinia dvs.? Există deja un precedent (acţiunea în justiţie împotriva Mananei Aslamazian, preşedinta filialei ruseşti a Internews, a fost anulată şi avocatul ei a afirmat că s-a întâmplat aşa din cauza schimbării puterii).
R.A.:Cred că Rusia are capacitatea de a se schimba şi cred că poporul rus nu va permite ca această domnie a autoritarismului să dureze la infinit. Există o mare diferenţă între puterea guvernului pe care o percepem, şi realul dezacord şi forţele active din spatele scenei. Mă alătur opiniei clientului meu în optimismul său, dar, aşa cum am mai spus, rămân un optimist moderat.
P.S. The russian businessman was arrested in October 2003 and sentenced in June 2005 to eight years on fraud and tax evasion charges. His energy company, Yukos, which he built into Russia’s biggest after acquiring it in a controversial privatisation in 1995, was sold piecemeal to pay off $28bn back tax charges – with its assets largely gobbled up by Rosneft, the state-owned oil company. He served the first part of his sentence in a prison colony in Krasnokamensk, a bleak uranium-mining town near the Chinese border. He was moved to the regional capital last year after new charges were trought against him of embezzling more than $30bn in Yukos’ oil sales.
While the whole world was watching the conflict between Russia and Georgia, the Ingodinsky Court of Chita reject the appeal for conditional release lodged by Mikhail Khodorkovsky’s lawyers. The former oligarch continues to serve his eight-year sentence in the colony near Krasnokamensk-town of the Chita region. About it Robert Amsterdam told for Cadran Politic Review: “There Is Nothing „New“ in the Khodorkovsky Charges”.
Interviu realizat de Gabriela Ioniţă
Publicat în : Cadran Politic / numărul 59
Publicat în : Cadran Politic / numărul 59
Siberian Tiger versus Vladimir Putin
Tigru siberian – una din acele creaturi despre care se poate spune că Dumnezeu era bine dispus în ziua în care l-a conceput.
Ce poate fi mai impresionant decât un tigru siberian ? Evident, un erou aflat faţă în faţă cu splendida creatură. Chiar dacă eroul e o copie palidă a legendarului Sandokan (îşi mai aminteşte cineva filmul cu pricina ?)
Nu voi comenta cât de inspirat a fost demersul făcătorilor de imagine ai premierului Putin. Cert e că astfel de acţiuni se dovedesc eficiente. Pentru unii. Nu puţini. În definitiv, luciditatea nu e una din calităţile de bază ale acestei planete.
Sincer, datorez mulţumiri PR-ului premierului că m-au bine dispus pentru vreo săptămână...din nefericire, mă aflu printre cei greu de impresionat...promit însă că în ziua în care Vladimir Putin (premier, preşedinte sau orice altceva, oricum nu contează, el e un brand în sine) va salva planeta de invazia unor extratereştri (albi, gri, verzi, reptilieni sau nu, nu contează în algoritmul imaginii, dar de preferinţă “întunecaţi” !!!) voi deveni unul din fanii săi.
P.S. :
În urmă cu puţin timp în “Die Welt” un comentator politic remarca că pentru Rusia “NATO e un tigru de hârtie”. Adică o sperietoare inofensivă. Şi prea puţin aducătoare de popularitate sub imperiul emoţiilor.
Ce ar trebui să facă acum PR-ul preşedintelui Medvedev pentru a compensa deficitul de imagine ? Oare o anacondă ar rezolva problema ?
Ce poate fi mai impresionant decât un tigru siberian ? Evident, un erou aflat faţă în faţă cu splendida creatură. Chiar dacă eroul e o copie palidă a legendarului Sandokan (îşi mai aminteşte cineva filmul cu pricina ?)
Nu voi comenta cât de inspirat a fost demersul făcătorilor de imagine ai premierului Putin. Cert e că astfel de acţiuni se dovedesc eficiente. Pentru unii. Nu puţini. În definitiv, luciditatea nu e una din calităţile de bază ale acestei planete.
Sincer, datorez mulţumiri PR-ului premierului că m-au bine dispus pentru vreo săptămână...din nefericire, mă aflu printre cei greu de impresionat...promit însă că în ziua în care Vladimir Putin (premier, preşedinte sau orice altceva, oricum nu contează, el e un brand în sine) va salva planeta de invazia unor extratereştri (albi, gri, verzi, reptilieni sau nu, nu contează în algoritmul imaginii, dar de preferinţă “întunecaţi” !!!) voi deveni unul din fanii săi.
P.S. :
În urmă cu puţin timp în “Die Welt” un comentator politic remarca că pentru Rusia “NATO e un tigru de hârtie”. Adică o sperietoare inofensivă. Şi prea puţin aducătoare de popularitate sub imperiul emoţiilor.
Ce ar trebui să facă acum PR-ul preşedintelui Medvedev pentru a compensa deficitul de imagine ? Oare o anacondă ar rezolva problema ?
Aşa cum era uşor de anticipat, reuniunea extraordinară a Consiliului European n-a fost de natură să aducă decizii radicale privind relaţia cu Rusia. Analişti politici de diverse orientări şi culori s-au grăbit să preia declaraţiile liderilor europeni şi să slăvească unanima unitate de opinii a comunităţii europene.
În fapt, aclamata unitate de opinie şi decizie s-a concretizat în amânarea discuţiilor unui nou parteneriat UE-Rusia (care ar fi trebuit să înceapă pe 15 septembrie) până la îndeplinirea agreementului în şase puncte convenit între Medvedev şi Sarkozi. Adică o decizie care poate irita puţin Rusia, dar nu e de natură să afecteze relaţiile particulare a marilor actori europeni cu Moscova. Păi dacă nu e nimeni în situaţia de a-şi vedea afectate afacerile cu Rusia, era logic să fie toţi de acord...şi nu văd unde e marea realizare şi succesul extraordinar al reuniunii.
Mai mult, Europa prin faptul că a considerat unanim că reacţia Rusiei a fost disproporţionată, arată un cartonaş roşu Georgiei. Explicit, Georgia este atenţionată că a generat o situaţie care a dus la reacţia, fie ea şi disproporţionată a Rusiei, dar logică în cronologia faptelor. În plus, Georgia primeşte ajutoare (pe care le-ar fi primit oricum în situaţia dată).
Apropo, vorbind de tratatul de pace mediat de Sarkozi şi care trebuie îndeplinit de ruşi: e acelaşi de care zicea preşedintele Băsescu că nu e foarte clar şi că par să existe diferenţe între documentul semnat de Tbilisi şi cel semnat de Moscova ? Şi care are clauze care n-au fost făcute publice ? Şi dacă aşa stau lucrurile, nu cumva Medvedev are dreptate când spune că Rusia şi îndeplinit partea sa de înţelegere ?
Al cui lider regional se vrea preşedintele Băsescu ?
Înaintea de plecarea la Consiliul European de la Bruxelles, Băsescu a ţinut să precizeze care va fi poziţia României. Aşa am aflat că ne-am raliat la atitudinea moderată faţă de Rusia, atitudine susţinută în principal de marii actori europeni Germania, Franţa şi Italia. Nimic rău până aici. Chiar dacă nu ni s-a spus cu cine s-a consultat preşedintele când a decis ce vom avea de spus la Bruxelles. Dar nu s-a putut abţine să nu promoveze puţin şi interesele atlantice, susţinând că e necesară o cooperare euro-atlantică pentru soluţionarea conflictelor îngheţate din zona Caucazului. Adică să vină americanii să le ordoneze afacerile cu Rusia şi celelalte ţări foste sovietice. Şi să se schimbe componenţa forţelor de menţinere a păcii. Adică să plece ruşii, să vină alţii. De preferat europeni plus americani (n-a spus-o explicit, dar nici nu era necesar). În plus, cum politica externă a României înregistrează "succesuri" după "succesuri", Băsescu vrea să se ocupe şi de politica externă a Moldovei pe care o vrea neapărat în U.E. Minunat. Chiar şi ruşii se vor bucura de asta. Vor mai câştiga un aliat fidel în comunitatea europeană, plus beneficiile economice aduse de o piaţă europeană (chiar dacă minusculă) aflată sub controlul direct al Moscovei.
Nu prea înţeleg la interesele cui gândeşte preşedintele României. Dar înţeleg cu siguranţă la care interese se gândeşte premierul Putin. Şi o spune răspicat într-un interviu dat canalului de televiziune ARD din Germania. Iată mai jos un extras:
"V. PUTIN: Ce credeţi, cine a început războiul?
T. ROTH: Ultimul atac al Georgiei asupra Tskhinvali a fost motivaţia.
V. PUTIN: Vă mulţumim pentru acest răspuns . Asta este adevărat. Deci, aşa este. Vorbim destul de puţin despre acest subiect. Eu vreau doar sa subliniez ca nu noi am creat această situaţie. Si acum despre credibilitatea Rusiei. Sunt sigur că referindu-ne la credibilitatea oricărei ţari, care poate proteja viaţa şi demnitatea cetăţenilor săi, o ţară care este în măsură să urmărească o politică externă independentă, vom putea observa cum credibilitatea acestei ţări pe termen lung, pe termen mediu chiar, va creste la nivel mondial. În schimb, credibilitatea acelor ţări care au ca regulă de politică externă pentru a servi interesele altor state, ignorand propriile interese naţionale, indiferent de modul cum se explica, va fi refuzată de întreaga lume."
În care din aceste două ipostaze plasează România, declaraţiile preşedintelui Băsescu ?
