Nikita Mihalkov pregătește un nou film - Chocolate Revolver

Comisia de Film de la Moscova a aprobat cererile de asistență și finanțare a cinci filme regizate de nume grele ale cinematografiei ruse. 

Pe lista cererilor ce vor primi ajutor guvernamental se numără noi filme ale regizorilor Nikita Mikhalkov și Andrey Konchalovsky.  Comisia va contribui, de asemenea, la realizarea filmelor lui Egor Baranov, Konstantin Buslov și Danila Kozlovsky.
Deși unul dintre cei mai apreciați și cunoscuți regizori ai cinematografiei rusești, plus un Premiu Oscar în portofoliu, Nikita Mikhalkov nu a reușit prea multe în ultimul deceniu. Ba dimpotrivă ! După ”Citadela”, cel de-al treilea film din seria "Soare înşelător" (Burn by Sun, eng.), trilogie începută în 1994, cineastul rus a fost criticat ca fiind egocentric,  naţionalist în mod excesiv, propagandist. Nici următorul film (”Sunstroke”) nu s-au bucurat de foarte mare succes, iar prietenia cu Vladimir Putin și numeroasele decorații acordate de Kremlin l-au conturat în ochii publicului ca pe un oportunist apropiat de putere şi megaloman. 
Regizorii Andrei Konchalovsky și Nikita Mikhalkov împreună cu președintele Vladimir Putin 
Acum Mikhalkov își încearcă din nou creativitatea și ochiul regizoral cu drama "Chocolate Revolver",  o poveste cu accente psihologice despre un regizor care își încearcă norocul la Hollywood, și a cărui fiică este victima a unui atac terorist de la Cannes.  Se cunosc încă puține despre noua peliculă, deși distribuția a fost decisă de la începutul acestui an. Filmările sunt programate pentru vara acestui an. Acestea se vor desfășura în proximitatea aeroporturilor capitalei FR, precum și în spitale, restaurante și hoteluri din regiunea moscovită.
Cea de-a doua peliculă intrată în grațiile Comisiei este cea a regizorului Danila Kozlovski, "Când se prăbușesc berzele" și va fi dedicată demersurilor de a elimina urmările accidentului de la centrala nucleară de la Cernobîl și a tragediei colective ce a urmat pentru toată populația din zonă. Filmarea este planificată pe străzile din Zelenograd, pe site-ul centralei nucleare inactive și pe alte situri urbane din regiune.  
Filmul "Dragi tovarăși" preconizat de către fratele mai mare al lui Nikita Mikhalkov, nu mai puțin celebrul Andrey Konchalovsky, va vorbi despre greva muncitorilor din fabricile de reparații auto din URSS, în 1962, în Novocherkassk, filmarea mai multor scene va avea loc la vară, pentru unele fiind închiriat terenul stadionului Luzhniki. Comisia de Film a Moscovei va asista și la organizarea filmării ”Avantajului” propus de Yegor Baranov, precum și a peliculei ”Kalashnikov” de Konstantin Buslov.
Comisia interdepartamentală a orașului pentru promovarea organizării filmărilor la Moscova (Comisia de film din Moscova) a fost înființată în februarie 2018 și vizează (ca și Comisia Cinematografică aflată sub patronajul Kremlinului) sprijinirea și promovarea domeniului cinematografic.

”Loveless” - panoplie cu suflete moarte

După succesul reputat în 2015 cu ”Leviathan”, regizorul Andrey Zvyagintsev revine în lumina reflectoarelor cu noul său film ”Loveless”, o dramă (cum altfel ?) multi-premiată la festivalurile de profil - Premiul Juriului la Cannes, Cel mai bun Film la London Film Festival,  Golden Eagle Award for Best Cinematography - și, desigur, cu speranța că nominalizarea la Oscar - Academy Award for Best Foreign Language Film - nu va rămâne și de această dată doar un vis frumos. 


Distribuție: Mariana Spivak, Alexey Rozin. Matvey Novikov, Marina Vasilyeva, Andris Keishs, Alexey Fateev.

Pentru Loveless (Нелюбовь) Zvyagintsev folosește deja o rețetă patentată la lansarea filmului ”Leviathan” și care, iată, pare că funcționează de minune: lansare în avanpremieră la festivalurile cinematografice europene, subtitrare oficială în limba engleză, nominalizări la diverse premii ce preced Oscarul și o mulțime de cronici laudative din partea unor influenceri de top. Plus, de această dată, câteva declarații acide la adresa Kremlinului, care după propaganda anti-rusă brodată în jurul ”Leviathan”-ului nu a mai aprobat o finanțare guvernamentală și pentru acest film. 

”Loveless” e genul de film care vrea să demonstreze că cinematografia de top nu depinde esențial de un buget cât pentru construcția unei nave spațiale. Un film destul de liniar, previzibil, o dramă centrată pe mai multe cercuri concentrice și mai multe nivele de percepție, toate cu un unic punct focal: lipsa iubirii și ca efect al acesteia, moartea spiritului și disoluția umanității.
Zvyagintsev nu e un maestru al poveștilor ieșite din comun. Filmele sale aduc pe ecran situații obișnuite, de o incredibilă banalitate, lucruri despre care am auzit, știm că există, ba chiar fac parte din viața de zi cu zi a multora - așa cum este și divorțul dintre Jenya și Boris, la finalul unei relații care și-a pierdut demult sensul și desigur, liantul de bază, iubirea. Suferința lui Alyosha, martor ”invizibil” al certurilor părinților său, nu e nici ea singulară. Talentul regizorului vine tocmai din faptul că în ciuda atmosferei deprimante, pe alocuri chiar psihotice, ba chiar a unei desfășurări previzibile a lucrurile, reușește să capteze atenția publicului printr-un subtil recurs la speranța că poate în final lucrurile se vor așeza pe un făgaș cât de cât normal. Indiferent dacă simpatizează cu unul dintre protagoniști sau îi disprețuiește în mod egal, privitorul speră la o minimă normalitate în final. Iar acesta e cel mai veridic semn că mesajul filmului a fost perceput - conștient sau mai puțin conștient. 

Primul nivel de percepție și primul cerc al dramei ”Loveless” e cel narativ și se rezumă la povestea celor trei personaje principale: Boris, Jenya și Aliosha. În linii mari, familia în care fiecare ar fi trebuit să își regăsească liniștea a devenit un teren de luptă al orgoliilor, frustrărilor, acuzelor, al pasării responsabilităților parentale, luptă încheiată cu izolarea fiecăruia în discuția virtuală cu viitorul partener. Conflictul îi obosește și îi secătuiește emoțional, încât niciunul nu mai este interesat de relaționarea cu propriul copil. Scena în care Aliosha plânge este teribilă, este un țipăt de disperare și de singurătate, înnăbușit în noaptea atotcuprinzătoare. Este, de fapt, la un alt nivel de recepție, cel al simbolisticii filmului, un fel de preambul a ceea ce va urma. Afară e frig. În casă e și mai frig. Fereastra prin care privesc personajele (inclusiv potențialii cumpărători care vin să vadă apartamentul delimitează temporal prezentul și viitorul, nicidecum intimitatea căminului de lumea exterioară.

”Nimeni nu poate trăi fără iubire!”


Cel de al doilea cerc cuprinde comunitatea prietenilor și apropiaților cu care relaționează în mod curent Boris și Jenya. Zvyagintsev radiografiază psiho-social de la mic la mare, în căutarea unei explicații a eșecului și poate chiar a unei posibile soluții. Care nu are cum să vină din această zonă a unei relații mamă - fiică complet șubrede, a relațiilor ipocrite și fundamentalist-conspiraționiste dinspre cercul profesional al lui Boris, superficiale și frivole dinspre cercul profesional al Jenyei. Acestora li se adaugă viitorii parteneri ai celor doi, care în mod predictibil, mai degrabă ar dori să treacă peste acest ”inconvenient” - fosta familie. Cei din jurul lor sunt asemenea publicului privitor - receptează situația, dar nu depășesc stadiul narativ și nu sesizează drama ce tocmai ia nastere sub ochii lor. La acest nivel, regizorul lansează primul semnal de alarmă clar prin intermediul noului ales al mamei lui Aliosha. Replica acestuia la finalul unei sesiuni de ”psihoterapie” în care Jenya vorbește despre relația cu fostul soț și copilul său ar fi trebuit să reverbereze profund în sufletul de mamă: ”Nimeni nu poate trăi fără iubire!”. În final, personajele din ”Loveless” sunt niște învinse. Suflete moarte, condamnate irevocabil să își repete aceleași experiențe traumatice, tocmai pentru că sunt incapabile să înțeleagă și să asimileze această regulă universală a existenței umane.


În următorul cerc, Zvyagintsev focusează asupra societății în ansamblu. Societatea rusă.
Pe care, similar abordării din ”Leviathan”, o acuză de ipocrizie, de asumarea falsă a valorilor ortodoxiei, de înțepenire birocratică și de mimetism fără fond a obiceiurilor Occidentului. Și societatea umană. Cea în care tehnologia generează lipsă de empatie, de solidaritate și, în ultimă instanță, de perspectivă a direcției către care se îndreaptă umanitatea. Aici aș menționa însă și o mulțime de clișee din partea regizorului (atitudinea autorităților, reacția - sau mai exact lipsa de reacție a publicului la afișele stradale cu puștiul dispărut, indiferența educatorilor). 
În schimb, Zvyagintsev punctează decisiv în final. Jenya, purtând o jachetă , pe care scrie RUSSIAsimilar echipamentului sportivilor ruși, își consumă pierderea, înfrângerea de fapt, alergând mecanic către nicăieri, în timp ce noul său partener urmărește știrile despre conflictul din Ucraina. De cealaltă parte, Boris se simte enervat de prezența fiului său care îl împiedică să urmărească exact același tip de știri. Politicul e colateral în drama ”Loveless”, dar în final își adjudecă partea, intră neinvitat în viața personajelor prin intermediul televiziunii și generează o subtilă dar inevitabilă senzație de neputință. Cercul se închide cu aceeași secvență de la începutul filmului, un peisaj de iarnă, o lume rece, aparent imaculată, în care singurul semn al trecerii lui Aliosha prin lume e o panglică agățată în crengile unui copac. O zbatere singuratică pe care cel mai probabil nu o va observa nimeni. 
"Loveless" e un spațiu închis. Imagistic vorbind, îi lipsește măreția cadrelor largi din "Leviathan", tentația spațiilor largi vine doar dinspre cer. Unul dinspre care nu mai pogoară speranţa .

Este drept, la fel de bine, actiunea filmului lui Zvyagintsev putea să aibă loc în cealaltă emisferă a planetei. Lucrurile nu ar fi fost diferite radical, pentru că ”Loveless” este în esență un manifest pentru Iubire și Umanitate. Și cum poți trage cel mai bine un semnal de alarmă decât radiografiind cu realism lumea celor care au pierdut aceste valori și repere esențiale. 
Nu știu dacă ”Loveless” va primi premiul Academiei de Film (personal nu cred că e un film de Oscar, iar dacă va primi unul, va fi probabil un premiu de tipul ”2 în 1”, o recompensă atât pentru ”Leviathan” cât și pentru ”Loveless”, plus o doză de corectitudine politică, ceea ce nu ar fi chiar o surpriză după cum au decurs ultimele ediții ale Premiilor Oscar).