Federaţia Rusă, un magnat vechi al timpurilor noi (II)

Această a doua parte a interviului tratează dinamica politicii interne a Federaţiei Ruse, iar alunecările spre problemele de la graniţe şi din regiune sunt tratate prin prisma implicaţiilor lor pentru mediul politic şi economic intern.

Marius Lefter (M.L.): Pe plan intern, economia Rusiei începe să aibă probleme sistemice din pricina emfazei şi dependenţei prea mari de veniturile rezultate din comerţul cu hidrocarburi, iar pe plan extern Rusia încă joacă o carte mai grea decât îşi poate permite, raportat la principalii competitori. În acest context, care sunt motivele care i-ar mai putea determina pe ruşi să voteze cu Rusia Unită ?

Gabriela Ioniţă (G.I.): Intenţia de vot a cetăţenilor Federaţiei Ruse se cristalizează mai degrabă în jurul măsurilor economice cu impact pe termen scurt, care vizează nivelul de viaţă de zi cu zi decât de proiectele mari pe termen lung şi cu time-line de concretizare destul de incert. La o scurtă privire aruncată asupra numeroaselor apeluri făcute de către preşedintele Medvedev către elita rusă sau către zona investitorilor pentru sprijinirea Programului de Modernizare a Rusiei ne arată că lipsa de încredere în politic generează sincope uriaşe în cadrul reformării economice. Iar construcţia Verticalei Puterii a însemnat un control riguros al ascensiunilor pe scena politică tradus printr-o perioadă de stabilitate, dar şi o mare capcană – nimic nou şi reprezentativ nu a crescut la umbra vechii ierarhii. Politologul Nikolai Zlobin remarca, după recenta întâlnire cu premierul Putin în cadrul reuniunii Clubului Valdai, absenţa din cadrul discursului celui mai puternic om din Rusia a liniilor directoare ce vor constitui baza viitoarei sale întoarceri la Kremlin. Aspect explicabil chiar prin faptul că premierul rus a recunoscut lipsa de oameni noi şi ideologii care să coaguleze consensul public. Iar aceasta pare a fi principala problemă şi generatorul scăderii de popularitate cu care se confruntă Rusia Unită – un angrenaj politic rigid, greu de reformat, conservator, autist la noile realităţi ale Rusiei. Ce i-ar putea determina pe ruşi să voteze cu ceea ce ei înşişi numesc informal partidul escrocilor şi tâlharilor (julikov i vorov parti) ? Lipsa unei alternative viabile, dublată de lipsa de încredere în politicieni, indiferent de care parte a eşichierului politic se află aceştia - ştiut fiind că nimic nu există în politica rusă fără acordul Kremlinului. Scandalul din cadrul partidului Cauza Dreaptă - şi rapida decapitare a scurtei cariere politice a oligarhului Mihail Prokhorov ca urmare a acuzelor aduse de acesta de grave ingerinţe ale Kremlinului (respectiv ale numărului 2 din Administraţia Prezidenţială, Vladislav Surkov) în activitatea partidului – a demonstrat electoratului încă o dată că independenţa politică e doar simplă retorică.

M.L.: Analizând puţin mai în detaliu, care sunt mişcările civice şi partidele politice care vor susţine sau vor intra în alianţă cu Rusia Unită, şi care sunt motivele acestora ?

G.I.: Rusia nu este doar ţara cu cel mai cunoscut tandem politic. Un alt fel de tandem ar fi lipsa de alternativă a electoratului şi lipsa de perspectivă a partidelor politice. Toate în numele unei stabilităţi pe care premierul Putin nu ratează nici o ocazie de a o clama şi de a o impune cu orice preţ. Poate că e bine, înainte de a vedea cum se prezintă scena politică rusă, să menţionăm că experţii Centrului pentru Cercetări Strategice din Moscova avertizau că "în climatul socio-politic actual un succes tactic poate duce la un eşec strategic" – referindu-se la procentul de 70% din voturi ce sunt vizate de "Rusia Unită" la alegerile din decembrie şi la maşinăria de partid care va face tot ce este posibil pentru îndeplinirea indicaţiilor de la centru. Experţii chiar atenţionau că obţinerea unei astfel de victorii electorale va fi percepută de majoritatea populaţiei nu ca un indicator de popularitate a partidului, ci mai degrabă ca o dovadă a fraudării alegerilor. Studiul a fost elaborat din cauza îngrijorării că falsificarea alegerilor viitoare ar putea depăşi toate limitele previzibile. Acesta este contextul imediatei confruntări electorale. Context în care avem deja partidele tradiţionale – LDPR-ul lui Jirinovski, Partidul Comunist a lui Ziuganov, Partidul Social - Liberal Iabloko condus de Sergey Mitrohin (fiecare cu un electorat fidel şi care nu a cunoscut schimbări semnificative pe parcursul ultimelor alegeri) şi alte câteva partide de buzunar, toate fidele şi arondate Kremlinului. Şi mai avem o opoziţie de marionetă, mai prezentă cu jalba în proţap pe la reuniuni internaţionale decât acasă (unde odiseea arestărilor şi eliberărilor pe bandă a devenit deja sursă de trist amuzament).

Textul integral poate fi citit aici.

Lupta pentru influență politică și păpușile jocului strategic surkovian

Aşa cum anticipam acum două luni într-un material pentru Oriental Review, alegerile parlamentare din Rusia (4 decembrie 2011) şi alegerile prezidenţiale (anul viitor) sunt, cu siguranţă evenimente în jurul cărora lupta pentru influență politică va deveni tot mai acerbă. În principal, influenţa în teritoriu unde infrastructura de partid și persoanele influente arondate autorităților locale vor contribui definitoriu la rezultatul confruntării electorale. În general, lupta lobby-știlor se desfășoară în interiorul zidurilor de la Kremlin, departe de ochii iscoditori ai presei, susținătoare sau nu a puterii. Desigur, lucrurile sunt cunoscute, chiar dacă puţini se încumetă să vorbească deschis despre ele. Acestă luptă pentru influență pare să fie, de asemenea, și miza în recentul scandal din partidul Cauza Dreaptă, partidul manageriat până recent de omul de afaceri şi nou iniţiatul în politică, Mikhail Prokhorov.
Un imens zgomot mediatic a urmat primelor secunde de stupoare din partea presei. Care încet, încet s-a repliat în funcție de interese și un semn că auto-cenzura funcționează mult mai bine decât programele de reformă a Rusiei. Declaraţiile inconfortabile ale ex-liderului Cauzei Drepte, Mikhail Prokhorov, privind falsificarea documentelor Congresului partidului, precum și acuzațiile directe împotriva “eminenţei cenuşii» a Kremlinului – Vladislav Surkov, a fost urmată de “tăcere asurzitoare” dinspre Kremlin. Tandemul Putin – Medvedev și-a urmat în linişte agenda zilnică. Tot ce s-a putut auzi a fost o imensă revărsare de opinii pro şi anti-Prokhorov. Potrivit analistului politic Stanislav Belkovski, “preşedintele rus a fost dezamăgit de Mikhail Prokhorov, astfel că el l-a instruit pe Vladislav Surkov să-l «lichideze»”. În schimb, Gleb Pavlovsky (el însuşi într-un conflict mocnit cu Vladislav Yurevich Surkov după expulzarea sa de la Kremlin) consideră că: “Acest conflict este benefic pentru aproape toată lumea, cu excepţia lui Surkov. Administraţia prezidenţială a suferit o serie de costuri de reputaţie, ca urmare a unei serii de erori tactice “. În fapt, este Prokhorov, fostul său partid sau protejatul lui – Evgheni Roizman (aproape o legendă urbană a Ekaterinburgului), problema de fond, esenţială ? Cred că nu. Situaţia a fost de fapt previzibilă în integralitatea sa. Voi încerca să explic de ce. (Text integral)

Publicat in Cadran Politic, Oct. 2011

Cine e proprietarul domeniului «путин-2012.рф»(putin-2012.rf ) ?

Posibilitatea înregistrării domeniilor web şi în limba rusă (mai exact a utilizării literelor kirilice) a produs un real entuziasm în rândul internauţilor ... şi o surpriză funcţionarilor administraţiei guvernamentale. Cel puţin aşa reiese din reacţia purtătorului de cuvânt a premierului Putin,, Dmitry Peskov, care susţine că administraţia prezidenţială şi cea a primului ministru nu au făcut demersuri pentru înregistrarea unor domenii. Cert este însă că cineva a rezervat domeniile «премьер-2012.рф» (premier-2012.rf) и «путин-2012.рф» (putin-2012.rf), dar şi domenii aferente evenimentelor importante, cum ar fi Summitul Rusia - UE.
Presa din Rusia a speculat imediat că aceste rezervări se încadrează în pregătirile pentru viitoarele alegeri prezidentiale, la care se aşteaptă ca premierul Putin să revină la Kremlin. Dar dacă lucrurile stau aşa cum susţine Peskov ?

Epilog la poveşti cu spioni / diplomaţi expulzaţi

Epilog la povesti cu spioni / diplomaţi expulzaţi: în timp ce comandantul suprem meditează adânc la cum D-zeu ale noastre servicii n-au putut să aibă şi ele acolo ceva la dosar cu diplomaţii ruşi de la Bucureşti (pe cel expulzat l-am trimis acasă în virtutea unei replici formale arţăgoase de tip război rece, fără să-i putem pune în cârcă măcar o sacoşă cu tăieturi din ziare), vă propun un scurt exerciţiu de îmbogăţire a imaginaţiei:

Imaginați-vă o discuție bilaterală româno-rusă, în care președintele României îi explică omologului rus cum e cu "misiunea istorică" a României - aceea de punte între Est și Vest, de garant a securității regionale şi alte asemenea sintagme cu formă frumoasă dar fără fond, pe care nu le-a ratat niciunul din domnitorii vremelnici de la Cotroceni când a trebuit să rostească un speech la ţol festiv...

Imaginaţi-vă că personajele scenei de mai sus sunt Băsescu și un Putin ușor amuzat - nu ştim dacă din cauza speech-ului sau a amintirilor din sejururile la Camp Davis ! ... Răspunsul preşedintelui /actual premier al Rusiei, în maniera tipică ce l-a consacrat, poate trezi din beţia puterii iluzorii pe oricine mai are o fărâmă de conştiinţă a valorii proprii şi ar putea face deliciul presei zile în şir...

Imaginaţi-vă că în buna tradiţie românească în care totul se poate rezolva printr-un telefon, preşedintelui României i s-a părut normal să-i ceară omologului rus numărul de telefon mobil, precizând că: "I very much want, during my time in office, to become one of your European friends, a friend who can call you at any time and who you can call at any time"... "Mr. President, you can call me any time on Kremlin phone...they are ably to find me everywhere, at any time..." a răspuns interlocutorul, parând cu un zâmbet (ironic?!) insolita cerere...

Imaginaţi-vă că vajnicul ex-căpitan de navă umilit de un ex-colonel kgb care l-a pus să sune pe centrala de la Kremlin ca pe orice preşedinte de rând, a considerat că singura modalitate inteligentă de a răspunde umilinţei suportate a fost deschiderea unei confruntări în manieră tipică războiului rece, asumându-şi un joc a cărui sumă e zero pentru România, dar care îi conferă iluzia reabilitării orgoliului rănit...
Desigur, stenograma discuţiei respective poate oricând demonstra contrariul - sau poate nu ?! Dovada că ne aflăm relativ în sfera imaginaţiei: arhiva Kremlinului îşi aminteşte sumar de întâlnirea respectivă :) la fel şi arhiva Ambasadei României la Moscova ...

Iată însă că dorința de materializare a "misiunii" s-a împlinit și suntem punte între reglările de conturi și spioni între Est și Vest...doar că prin comparaţie cu reţeaua de spioni a Rusiei, pusă recent pe tapet de Washington, spionii aliaţilor USA - chiar deghizaţi în diplomaţi - par nişte simpli băieţi de mingi, astfel că partea cu "istorică" mai trebuie să aştepte.... Запишите ?!

Cooperarea Rusia – UE între deziderate şi realităţi concrete

La sfârşitul lunii mai, la Rostov pe Don vor avea loc lucrările unei noi reuniuni la vârf între reprezentanţii Rusiei şi cei ai Comunităţii Europene. Summit-urile Rusia-UE sunt organizate de două ori pe an – o dată în Rusia şi o dată în ţara care deţine preşedinţia rotativă a Uniunii Europene. Ultimul summit a avut loc în Suedia, în noiembrie 2009, când Rusia şi oficialii UE s-au concentrat asupra schimbărilor climatice, eforturile de a depăşi consecinţele crizei creditelor la nivel global şi problema aprovizionării cu energie a Europei.
De pe agenda actualei reuniuni nu vor lipsi discuţiile privind noul cadru normativ care va reglementa relaţiile dintre cele două părţi. Potrivit ministrului de externe al Rusiei, Serghei Lavrov: „Kremlinul vede în Parteneriatul pentru Modernizarea o parte importantă a cooperării bilaterale. Acest concept de parteneriat pentru modernizare a fost discutat şi aprobat anul trecut, la Summit-ul anterior Rusia-EU de la Stockholm, şi au fost demarate discuţii cu partenerii noştri din Uniunea Europeană cu privire la modul în care putem obţine progrese concrete pe agenda noastră comună”. De asemenea, diplomatul rus a menţionat că: “Forma de bază a viitorului parteneriat a fost deja conturată – de aici încolo ne propunem să acordăm prioritate problemelor mai concrete şi semnificative ale domeniilor de colaborare, aceasta însemnând economie, probleme sociale, educaţie, ştiinţa, tehnologie, inovaţie, guvernare, administraţie şi justiţie”.
Uniunea Europeană este principalul partener comercial-economic al Federaţiei Ruse, iar Federaţia Rusă deţine primul loc în lista furnizorilor de gaze naturale spre UE şi locul doi la capitolul livrărilor de petrol. În prezent cooperarea bilaterală între Rusia şi Uniunea Europeană se bazează pe un parteneriat extins şi Acordul de cooperare din iunie 1994, încheiat între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Federaţia Rusă, pe de altă parte. Cel puţin aşa arată lucrurile teoretic. Faptic, realitatea e ceva mai complicată. Pentru că deşi formal vorbim de o relaţie bilaterală, documentul în cauză, intrat în vigoare la finele lui 1997, include în prezent dinspre partea UE un număr de 29 de persoane juridice internaţionale, mai multe ţări devenind membre ale Comunităţii Europene după 1997. În plus, trebuie avut în vedere că Acordul din 1994 a fost convenit şi semnat la un moment în care Occidentul încă se dovedea euforic faţă de încheierea Războiului Rece şi dispariţia ameninţării de expansiune a comunismului sovietic. Acum, situaţia s-a cam schimbat: având în vedere numărul crescut de state membre UE, principiul consensului utilizat în încheierea acestor acorduri e mai greu de pus în practică, iar repetatele crize ale gazului şi conflictul cu Georgia şi-au lăsat amprenta negativă asupra climatului de negociere, un climat nu foarte favorabil pentru Rusia. Şi chiar dacă acordul în curs urmează să fie înlocuit de un nou cadru juridic, lucrurile nu se vor simplifica prea mult. Avem în vedere faptul că în interiorul UE atitudinea faţă de Rusia este extrem de diversă. [Articol integral]

Publicat în Cadran Politic, editia mai 2010

Aleksandr Dugin – „Rusia respinge prezenţa navelor flotei SUA în Marea Neagră”

Aleksandr Dugin Gelyevich – cunoscut politolog şi unul dintre cei mai populari ideologi ai expansionismului şi naţionalismului rus. Asociat în multiple rânduri apropiaţilor Administraţiei de la Kremlin şi cu relaţii strânse în cadrul Forţelor militare ruse, A. Dugin este liderul Partidului Eurasia şi creatorul şcolii ruse moderne de geopolitică.

C.P.: – Vedem zilnic în toate părţile lumii demonstraţii de amploare. E un mod democratic de a-ţi exprima dezacordul. În Rusia, măsurile autorităţilor, dar şi inabilitatea opoziţiei au concurat la ducerea acestui drept în derizoriu. Populaţia nu crede în instituţia acestui drept cetăţenesc. Poate tocmai de aceea episodul Kaliningrad a făcut atât de multă vâlvă. Dvs. cum vedeţi acest episod ?

A.D.: – Sunt de acord că există unele probleme cu modul de funcţionare a democraţiei în Rusia. Dar în acelaşi timp cred că există o foarte mare problemă a democraţiei ca atare, fie că vorbim de Occident sau de altă parte a lumii. Acţiunile de protest în masă nu şi-au putut atinge scopul unic real – acela de răsturnare a sistemului capitalist bazat pe exproprierea valorii reale a muncii umane.

Democraţia în sine la scară mondială, este falsă. Este complet falsificată. Ceea ce noi numim « democraţie» este de fapt un Spectacol, cu sau fără ochelari speciali. Mai exact: în societăţile avansate spectacolul democratic este foarte impresionant, la fel ca tehnologia 3D din filmul Avatar. În societăţile tradiţionale, iar Rusia se încadrează pe deplin aici, cu tehnologii mai învechite, inevitabil, iluziile Spectacolului sunt mult mai sărace. Noi, ruşii, trăim în prima fază de minciună capitalistă. Deci, Spectacolul democraţiei noastre este rău şi cruzimea exploatării capitaliste nu este mascată eficient. Capitalismul este incompatibil cu democraţia reală, drepturile şi libertăţile omului şi justiţia socială. Singura diferenţă sesizabilă între noi şi Vest este că la noi capitalismul este mult mai crud.

C.P.: – Rămânând la nivelul percepţiei populaţiei. Iată, la Kaliningrad, populaţia nu s-a dovedit foarte entuziasmată de speech-urile unor lideri ai opoziţiei care s-au grăbit la tribună pentru a-şi clama dezaprobarea faţă de regimul Putin (spun Putin şi atât, pentru că nu a scandat nimeni Jos Medvedev !). Ce erori stau la baza eşecului opoziţiei de a se legitima ca o forţă politică de care trebuie să se ţină cont ?

A.D.: – Cert este că acum în Rusia nu avem o opoziţie reală, viabilă. Cea mai mare parte a opoziţiei (în principal cea care este reprezentată în Duma de Stat) este dezinteresată de mersul politicii şi aprobă trăsăturile generale ale discursului şi cursului politic iniţiat de Putin. Medvedev se dovedeşte a fi ca şi inexistent, aşa că nu are de ce să fie menţionat de protestatari. Singurul grup de opoziţie care se mişcă este încă marginal, plătit de către SUA şi de alte ţări NATO, nu are un program politic viabil şi are ca unic scop destabilizarea situaţiei interne şi provocarea de probleme sistemului Putin. Uneori ei obţin sprijinul maselor populare – ca în cazul Kaliningrad – dar acest aspect este întâmplător şi fără nici un efect la scară naţională. În zonele îndepărtate ale Rusiei problemele sociale sunt într-adevăr foarte grave şi acestea reprezintă motivul acţiunilor de protest. Fără o asociere cu politica de opoziţie. Dar, şi în Statele Unite ale Americii suntem martorii a multor acţiuni de masă care, de obicei duc nicăieri. Cazul Kaliningrad este supraestimat în Occident. În Rusia, nimeni nu ştie şi nu vrea să ştie mai multe despre asta.

CP: - Media rusă a vorbit la un moment dat despre un posibil partid prezidenţial. Care ar fi logica şi scopul înfiinţării unui partid al preşedintelui Medvedev ? S-a vorbit la un moment dat de posibila fracţionare a partidului Rusia Unită. Credeţi că vom asista la o migraţie spre partidul prezidenţial ?

AD: – Au existat speculaţii pe această temă. Dar nimeni nu vorbeşte clar despre o astfel de posibilitate încă. Mă îndoiesc că ar fi posibil. Medvedev este complet zero ca om. Ca om politic, spun. Pe de altă parte, Rusia Unită nu este un partid politic real, dar este pe deplin sub controlul lui Putin. Logic, pentru a crea un “partid prezidenţial” avem nevoie de un preşedinte real. Dar tocmai acest lucru este exact ceea ce ne lipseşte.

CP: – Ce înseamnă exact în opinia dumneavoastră, că “Rusia Unită nu este partid politic real”?

[Interviu integral]

Publicat în Cadran Politic, editia mai 2010

Opoziţia rusă, electoratul şi laurii ofiliţi ai dizidenţei

La jumătatea lui martie, în 76 din cele 87 regiuni ale Federaţiei Ruse populaţia a fost chemată la urne pentru a-şi decide autorităţile locale. Deşi nu a mai constituit pentru nimeni o surpriză procentul majoritar obţinut de partidul premierului Vladimir Putin, aceste alegeri (considerate ca fiind un test de popularitate pentru partidul de guvernământ Rusia Unită, pe fondul creşterii şomajului şi a preţurilor la utilităţi) au furnizat şi surprize.
Între care s-a detaşat net victoria la Irkutsk a candidatului susţinut de Partidul Comunist. În ceea ce priveşte rezultatele slabe obţinute de opoziţie, acestea au fost justificate în tradiţia deja obişnuită a acuzelor la adresa sistemului Putin. Liderii opoziţiei, secondaţi de observatorii asociaţiilor non-guvernamentale au rostit din nou cuvântul ”fraudă”. În replică, şeful Comisiei Electorale Centrale, Vladimir Churov, a catalogat sistemul electoral din Rusia ca fiind „cel mai bun din lume”. Desfăşurarea scrutinului a fost însoţită de măsuri de securitate fără precedent. Previzibil, în condiţiile în care la alegerile regionale de anul trecut (11 octombrie 2009), partidele de opoziţie au vociferat zgomotos că victoria partidului de guvernământ Rusia Unită s-a datorat unei masive fraude, după care preşedintele Dmitri Medvedev a declarat că alegerile au nevoie de o supraveghere mai strictă pentru a se asigura un vot corect şi echitabil. La nivel general, pe fondul crizei, Rusia Unită a pierdut serios din popularitate, dar ar fi impropriu să vorbim de un reviriment spectaculos al opoziţiei.[articol integral]

Despre modernizarea Rusiei şi impactul „soft power”

În discursul anual despre Starea Naţiunii, un discurs caracterizat de media drept dur, Dmitri Medvedev a criticat în faţa Consiliului Federaţiei Ruse "arhaismul cronic" al ţării pe care o conduce. "În secolul al XXI-lea, ţara noastră are nevoie de o modernizare în profunzime. Va fi o premieră în istoria noastră, ce va fi bazată pe valorile şi instituţiile democraţiei", a spus Medvedev, amintind în acelaşi timp că Rusia nu a reuşit să lupte eficient împotriva crizei economice din cauza dependenţei sale de exporturile de materii prime, al căror preţ a scăzut simţitor.
"Gradul competivităţii economiei ruseşti este ruşinos de scăzut" a mai adăugat preşedintele Rusiei, amintind şi de corupţia extrem de ridicată şi de dependenţa mult prea mare de petrol şi gaz. Majoritatea analiştilor sunt de acord că Medvedev are perfectă dreptate afirmând că din cauza acestor probleme, Rusia nu are capacitatea de a-şi folosi pe deplin potenţialul şi cu atât mai puţin posibilitatea de a le oferi cetăţenilor săi condiţii de viaţă moderne. Sub mottoul "Modernizarea Rusiei", liderul de la Kremlin şi-a propus schimbări importante, iar afirmaţia, de o mare abilitate retorică potrivit căreia această modernizare trebuie să se bazeze pe valorile democraţiei, sună încurajator. Medvedev a adăugat discursului său o retorică democratică, ceea ce a alimentat, ca de obicei, speranţele optimiştilor, în timp ce scepticii aşteaptă ca aceste cuvinte frumoase să se materializeze în fapte. Însă de la „soft power” la fapte concrete, într-un sistem sufocat de hăţişuri birocratice şi arondat unor puternice cercuri de interese, e ca şi cum ţi-ai propune să străbaţi Siberia la pas. [articol integral]

Publicat in Cadran Politic, nr. 68, decembrie/2009

Partidul premierului Putin va continua "să facă legea" şi după recentele alegeri locale

Câţiva din cititorii mei fideli s-au aşteptat ca astăzi să scriu ceva despre alegerile locale din Rusia. Ei bine, nu o voi face. Pentru că nu s-a întâmplat nimic ieşit din comun. Nu s-a schimbat nimic. Deci nu e nimic de comentat. Succesul partidului Rusia Unită (peste 60% din sufragiile populaţiei) se bazează pe două aspecte: popularitatea constantă a premierului Putin şi un aparat de partid (şi de propagandă) extrem de eficient. Dacă la acestea adăugăm incapacitatea opoziţiei ruse de a gândi şi acţiona la unison, e de la sine de înţeles că actualele alegeri nu puteau aduce nimic senzaţional.

Protestatarii (ce-i drept, nu foarte mulţi, dar suficienţi pentru a da o tuşă de democraţie) au fost arestaţi, duşi la secţie şi ulterior eliberaţi. Dar şi asta ţine de obişnuinţă/obişnuit.

Rusia lui Putin e alta

La sfârşitul săptămânii trecute s-au împlinit 10 ani de la ascensiunea fulminantă a lui Vladimir Putin în politica rusă şi mondială. De la numirea sa în funcţia de prim ministru (9 august 1999), Rusia a cunoscut o sinuoasă evoluţie de la un stat instabil şi semi-democratic la democraţia suverană de astăzi. Astfel că, între doua vizite de lucru, premierul rus Vladimir Putin şi-a serbat aniversarea a zece ani de cariera politică de succes printr-o nouă serie de fotografii demne de un pictorial în FHM. Din păcate, pentru o ţară aflată în topul sinistru al deceselor cauzate de boli cardiace sau de SIDA, faptul că premierul e în formă fizică excelentă nu constituie o soluţie la problemele din sistemul de sănătate pe care guvernul rus încearcă fără prea mari succese să le rezolve. Dar asta e cu totul altă discuţie. Revenind la „decada putinistă” din istoria post-sovietică, popularitatea constantă a lui Vladimir Putin se datorează faptului că, dincolo de susţinutele demersuri propagandistice, majoritatea ruşilor achiesează că, după „coşmarul” din perioada Eltîn, în "Epoca Putin” viaţa lor s-a îmbunătăţit. În realitate, îmbunătăţirea poziţiei socio-economice a clasei de mijloc şi asigurarea „pragului de supravieţuire” pentru o treime din populaţia ţării a fost interfaţa în spatele căreia uriaşele resurse ale Rusiei au fost redistribuite de la oligarhii „răi” la cei „buni” şi apropiaţi noii structuri politice. Acest aspect a făcut, deasemenea, suportabilă şi acceptată reducerea drepturilor cetăţeneşti. Care, la rândul său, a permis autorităţilor reformarea sistemul politic în acord cu propriile interese, fără obstacole majore din partea grupurilor de opoziţie (astăzi reduse aproape cu totul la tăcere). Între revopsita ideologie declarativă, creionată de către Vladislav Surkov&comp., şi ideologia concretă de împărţire a averii Rusiei pe criterii preferenţiale, discrepanţele au devenit în timp din ce în ce mai vizibile. Şi ca o ironie a sorţii, guvernul premierului Putin a fost pus într-o poziţie cel puţin delicată deoarece criza economică actuală a reliefat cât de malignă a fost stagnarea reformelor, stagnare patronată de Vladimir Putin pe vremea când era preşedinte. [more...]

Publicat în Top Business, nr.778, 13 - 19 august 2009
www.topbusiness.ro

Interese comune, dar prioritati diferite si optimism moderat

Interese comune, dar prioritati diferite si optimism moderat pare sa fie atributul evenimentelor aflate în topul agendei internationale a acestei saptamani. Mai exact, e vorba de vizita presedintelui USA, Barack Obama, la Moscova (6 - 8 iulie) si lucrarile Summitului G8 (8 – 12 iulie, L’Aquila, Italia). Pregatita pana la nivel de detaliu, prima vizita oficiala a presedintelui Obama în Rusia a continuat eforturile de „resetare” a relatiilor bilaterale dintre cele doua puteri. La Moscova, Obama a avut convorbiri cu presedintele Dmitri Medvedev si premierul Vladimir Putin, cu reprezentanti ai mediului de afaceri, ai institutiilor neguvernamentale, dar si cu fostul lider Mihail Gorbaciov. Tonul declaratiilor – optimism moderat/resetat. Obiectivul principal al discutiilor a vizat reducerea arsenalelor nucleare si stabilirea bazelor pentru un nou acord, pana în decembrie cand expira tratatul START 1. Cei doi preşedinţi au semnat acordul preliminar pentru noul tratat. Acesta ar stipula reducerea focoaselor nucleare sub plafonul actual (între 1500 si 1650 de unitati); însa rămâne în discuţie problema spinoasa a amplasarii Scutului antiracheta al SUA, subiect asupra caruia Rusia este decisa sa nu faca nici un compromis. Pe agenda convorbirilor s-au aflat si alte subiecte-cheie ale relatiilor bilaterale si internationale, respectiv criza economica, conflictul din Afghanistan, amenintarile nucleare ale Coreei de Nord si Iranului. Însa stabilirea unei relatii pragmatice de cooperare US – Rusia nu pare sa dea rezultatele scontate deoarece, desi ambele parti vorbesc aceeasi limba a intereselor comune (neproliferarea nucleara, lupta contra terorismului, crimei organizate si drogurilor, depasirea crizei economice etc.), prioritatile lor în politica externa sunt însa net diferite. În plus, pretinsa logica a razboiului rece, de care partile se acuza reciproc (Vladimir Putin a facut-o la Forumul de la Davos, iar recent Obama a tintit aceeasi acuza catre premierul Putin), e în fapt fatada în spatele careia stau reconfigurarea sferelor de influenta si interesele economice pe care cele doua puteri le vizeaza separat. Mai mult, chiar daca perceptia rusilor asupra Americii s-a îmbunatatit substantial dupa alegerea lui Obama (de la 23 la 46%, conform Vitsiom), premierul rus Vladimir Putin are în continuare un rol central si determinant în politica Rusiei, încrederea si popularitatea sa mentinandu-se chiar în conditiile crizei. Astfel ca declaratia presedintelui Obama ar putea fi perceputa drept o încercare fatisa de divizare a puterii bicefale a Moscovei. Si o strategie riscanta pentru Washington, raspunsul cu diplomatica ironie a premierului rus („Stau ferm pe ambele picioare si privesc spre viitor”) fiind edificator. Prefatat de ample proteste (desi Italia a suspendat temporar Acordul Schengen tocmai pentru a preveni astfel de incidente), Summitul G8 (Canada, Franta, Germania, Italia, Japonia, Rusia, Anglia si USA) de la L’Aquila (capitala regiunii Abruzzo) va aborda criza economica globala, siguranta hranei, lupta împotriva schimbarilor climatice si comertul international. [more...]

Publicat în Top Business, nr. 773, 9-22 iulie 2009

Politica Matrioşkăi şi miza asiatică

Deşi analiştii politici s-au arătat destul de sceptici înaintea recentului summit UE-Rusia desfăşurat la Habarovsk, rezultatele n-au lipsit. Ba, mai mult, politica Matrioşkăi a punctat serios în relaţia cu U.E. Avem în vedere faptul că la finalul discuţiilor, Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a admis ca fiind pozitivă ideea actualizării Cartei energetice europene şi a salutat propunerile lui Dmitri Medvedev în această direcţie.

Preşedintele Medvedev a anunţat din nou la Haba­rovsk propunerea de a se crea „o nouă arhitectură a secu­rităţii europene” şi înzestrarea ei cu o bază juridică, una care să permită să se răspundă mai bine la crizele eventuale, în speranţa că măcar de această dată auzul liderilor europeni va fi ceva mai receptiv. Şi, probabil, nu întâmplător, preşedintele Medvedev a ales Habo­ro­vsk pentru reuniunea din acest an. Adică în Orientul Extrem al Rusiei, la graniţa dintre cele două continente: Europa şi Asia. Pentru că nu trebuie să uităm că, din punct de vedere geo­politic, Rusia are o relevanţă unică în lume, prin poziţia sa în cadrul con­tinentului euroasiatic, la interfe­ren­ţa unor civilizaţii şi culturi atât de diferite, un stat fără analog, care a combinat în structurile sale caracteristici funda­men­tale europene şi, deopotrivă, asiatice. Din această îmbinare a rezultat un spaţiu etnocultural unic, cu o mentalitate specifică şi care necesită un tip de abordare aşijderea. Asta pare că şi-a dorit preşedintele Medvedev să le reamintească liderilor europeni atunci când i-a invitat “să simtă mai bine Rusia”, mai exact Rusia asiatică. Şi probabil în acelaşi sens, liderii asia­tici au fost invitaţi la Ekaterinburg pentru lucrările Summit-ului Organi­zaţiei de la Shanghai, de această dată fiind vizată a fi simţită "mai bine" Rusia europeană. [more...]

Publicat în Cadran Politic Review, nr. 68/iunie 2009

Rusia-SUA – timpul compromisurilor acceptate tacit

În mod evident, venirea unui nou preşedinte la Casa Albă a suscitat numeroase întrebări privitoare la modul de abordare al politicii externe americane. La loc de frunte, după Orientul Mijlociu, s-au situat relaţiile SUA cu Rusia, grav deteriorate mai ales după conflictul din Georgia din toamna anului trecut. Pe fondul schimbării promovate de către echipa preşedintelui Obama, multe din ipotezele lansate de analişti ai ambelor părţi au preconizat o îmbunătăţire a relaţiilor bilaterale.

Îmbunătăţirea există deja, cel puţin la nivel declarativ din partea autorităţilor de la Mosco­va şi Washington. Însă toate acestea au loc pe fondul unei grave crize glo­bale ale cărei manifestări tind să depăşească toate previziunile. Astfel că putem lua în calcul şi o doză de toleranţă datorată crizei, un armistiţiu temporar în care ambele ţări, confrun­tate cu serioase probleme economice şi sociale, să-şi rezolve situaţia în interior, după care pretenţiile în plan extern să fie reformulate. O perioadă în care ambele părţi îşi vor asuma divergenţele ca pe o stare de fapt inerentă propriilor interese, vor accep­ta o serie de compromisuri în mod tacit şi îşi vor reevalua opţiunile şi stra­tegiile.
[more....]

Publicat în Cadran Politic, nr. 63, februarie/2009

Ministrul de externe al Ucrainei confirma parteneriatul cu America pentru modernizarea sistemului de tranzit a gazului

Ria Novosti: Ukrainian Foreign Ministry confirmed appeared in the Russian media about the fact that the Charter of the strategic partnership between Ukraine and the United States provide for the involvement of the United States to modernize the gas transport system of Ukraine.

Charter provides for specific mechanisms for energy cooperation, in particular the launch of a bilateral working group on energy security, as well as deepening the tripartite dialogue in the format of Ukraine-US-EU enhanced energy security », - says in a commentary the head of the press service of the Ukrainian Foreign Ministry Vasily Kirilicha .

Iata ca se confirma, cel putin partial, informatiile potrivit cărora Ucraina a dat unor companii americane "nitel" din conductele de tranzit; pentru modernizarea infrastructurii, zic ucrainenii. Ruşii par să fie de altă părere; şi explica de ce Vladimir Putin doreste replierea Rusiei pe alte rute de transport; evident, prezenta americanilor în domeniul strategic al tranzitului de gaz schimba multe in ecuatia problemei. Si o face si mai complicata. Iar dilema lui Băsescu şi mai greu de rezolvat. Deocamdata le-a transmis celor de la Bruxelles ce variante are Romania. Voi reveni cu un comentariu mai amplu pe această temă.

Au dat rezultate rugaciunile patriarhului interimar Kiril ?

Ieri dimineaţă, premierul Vladimir Putin şi preşedintele Medvedev au participat la o slujbă de pomenire a Patriarhului Aleksei II. Serviciul religios a fost oficiat de patriarhul interimar al Rusiei, Kiril. Nimic rău sau ieşit din comun. Doar că, sigur neintenţionat, Vladimir Putin a lăsat să-i scape un gest care vorbeşte de la sine despre câţi bani dă premierul Rusiei pe religie. Aceeaşi religie pe care o doreşte un model de valoare şi spiritualitate pentru poporul rus.
Că Biserica Rusă este un aliat de nădejde al politicii Kremlinului se ştie. În plus, nu sunt o persoană cu vederi dogmatice rigide şi nici nu-mi fac iluzii privind cucernicia preşedintelui - premier al Rusiei. Dar a sta cu mâna în buzunar în timp ce discuţi cu cea mai înaltă faţă bisericească în stat mi se pare mult chiar şi pentru un premier precum Vladimir Putin.
P.S. Două întrebări. Retorice. Au dat rezultate rugăciunile patriarhului Kiril ? Şi de aici presupusa bună înţelegere dintre Băsescu şi Putin ?

Summit Nabucco

La sfârşitul lui ianuarie va avea loc un Summit axat pe proiectul Nabucco, la care vor participa reprezentanti ai Comisiei Europene, ai guvernelor tarilor implicate in proiect, ai regiunilor ce pot furniza gaze, precum si ai institutiilor financiare, transmite Reuters.
Acţionarii Nabucco sunt compania austriacă OMV, MOL din Ungaria, Transgaz din România, firma bulgară Bulgargaz, cea turcească Botas şi compania germană RWE.

UPDATE: Spune un proverb românesc "Fiecare pasăre pe limba ei piere..."
Scriam imediat după discursul premierului rus ca tăcerea lui Băsescu e de bun augur şi că sper (ca orice minune... să ţină măcar trei zile). N-a fost să fie. Pupilul Emil Boc a iesit cu o declaratie atât de jenanta incat chiar m-am intrebat daca ridicolul în ţara aceasta are vreo limită. Astfel, Boc oficializează legătura dintre iritarea premierului - preşedinte Putin şi preşedintele - premier Băsescu. Mai mult, spune că n-a vorbit el însuşi cu omologul său rus deoarece s-a folosit principiul eficienţei (motivată de relatia veche intre Băsescu şi Putin)! - probabil din această cauză, şi după o convorbire de 40 - 45 de minute (să moară de invidie Frau Angela Merkel ?!- convorbirea ei cu şeful guvernului rus a durat mai puţin), Putin tratează cu Băsescu prin intermediul presei şi cu o ironie care e deja un brand (mai ales când în discuţie sunt subiecte şi persoane care îi provoacă iritarea Ţarului Rusiei). Mai mult, probabil tot in baza acestei vechi (şi presupuse bune relaţii daca s-a vizat eficienţa) Putin se referă în două rânduri la preşedintele în funcţie, dar nu-i rosteşte numele, tratându-l ca pe un matroz din cei mulţi care şmotresc pe punte.
În fapt, poate că nu e greşit să revedem cursul evenimentelor: Băsescu sună pe firul scurt la Moscova să întrebe ce e cu gazul. Asta în timp ce mai marii UE se gândeau cum e mai bine să rezolve problema fără a irita Moscova. Iar Rusia îşi revizuia strategia de a aduce UE de partea sa şi de a învolbura şi mai rău apele tulburi de la Kiev. Probabil detaliile acestei convorbiri sunt "crunte" de vreme ce Băsescu o trece sub tăcere. Câteva zile mai târziu, într-o convorbire cu Alexei Miller, în faţa camerelor tv, Putin dezvăluie existenţa acesteia. De gura presei, Videanu recunoaşte că a existat o astfel de convorbire. Fără alte dezvăluiri. Şi după alte câteva zile Putin prinde ocazia şi nu ratează "aruncarea unei mănuşi direct în obraz" preşedintelui Băsescu. În faţa a peste 20 de ziarişti, de la cele mai cunoscute publicaţii şi tv. străine acreditate la Moscova (Financial Times, Le Monde, ARD., Wall Street Journal, RAI, France Press, Reuters etc.) Tot pe principiul eficienţei. Iar Vladimir Putin ştie cât de eficientă poate fi presa (dovada cea mai bună fiind cenzura de care se bucură mass-media din Rusia).
Liviu Iurea e un ziarist bun şi a fost îndreptăţit să pună acele întrebări, chiar dacă firesc la ele ar fi trebuit să răspundă în primul rând autorităţile române. Doar că asta i-a amintit premierului Putin, până la iritare, de unul care e preşedintele României, şi care nu l-a sunat pe Yushkenko să-l deranjeze din vacanţă şi să-l întrebe de gaz, chiar dacă are un diferend teritorial cu Ucraina pe care l-a gestionat de vai, mamă ! Şi i-a oferit o soluţie: ia gazul şi gestionează tu o criză cu Ucraina mai bine decât Rusia şi UE, să vedem dacă te ţine !!! Nu e de mirare că pe unii ziariştii i-a bufnit râsul...

В.В.Путин: Запишите.

"L. Jurea (National Television of Romania): You know that we get Russian gas through some middleman firms. Bucharest wants to get gas direct from Russia. How realistic is that? That is my first question. And the second question. Is the option of hooking up Romania to the Southern Stream project under consideration?

Vladimir Putin: We are not against Romania taking part in the Southern Stream. Secondly, and this is what you started with, the middleman companies in the Romanian market. The Romanian President has raised this issue during our conversation. We are ready to switch to direct relations with state companies. By the way, we are ready to do the same with Ukraine, we are ready to sign a contract directly with Naftogaz of Ukraine. I will tell you something that may surprise you: I got the impression that we are being prevented from doing it because the terms that have been set - $250 per 1000 cubic meters - were rejected by Naftogaz of Ukraine. Immediately, mediators came along who said: "We will sign and settle everything". This gives me grounds for saying that the situation in Ukraine is too corrupt. But I have a counterproposal to Romania which is hard to refuse. Please convey to your President that we can sell the equivalent of Ukraine's annual consumption to your government company and you can then sell it on to Ukraine. Is it a deal?

L. Jurea: I will convey it to the President.

Vladimir Putin: Jot it down."

Acesta este extrasul din conferinţa de presă a premierului rus cu jurnaliştii străini acreditaţi la Moscova. Evident, minus savoarea teatrală ce a garnisit replicile de mai sus rostite de Vladimir Putin, în limba sa natală.

"Putin pune România pe harta gazului", "Propunere şoc a premierului Putin" şi aşa mai departe. "Ce a vrut să spună Putin ?" - aceasta a fost preocuparea jurnaliştilor români mai bine de 24 de ore. Plus ceva ore de aşteptare înfrigurată pe la Cotroceni pentru un punct de vedere din partea preşedintelui Băsescu. Care (minune ! sper să ţină mai mult de trei zile...şi sper să fi înţeles exact ce trebuia să înţeleagă) s-a obţinut.

Sunt convinsă că toţi cei care l-au urmărit pe preşedintele Putin în timpul conferinţelor sale de presă şi sunt obişnuiţi cu stilul său, au înţeles imediat că la mijloc n-a fost decât o stratagemă de imagine care să-i consolideze popularitatea. În fapt, se ştie că această criză a gazelor i-a adus un câştig substanţial premierului rus în bătălia mediatică. Şi o creştere a popularităţii în rândurile populaţiei ruse. Iar dacă a existat un semnal subtil, dincolo de ironia (deloc subtilă, iar imaginile video demonstrează clar acest lucru) la adresa preşedintelui României, acest semnal viza pe altcineva. Însăşi contextul acestei propuneri în dinamica discursului elimină presupusa generozitate a ruşilor. Dar jurnaliştii români se pare că suferă de cronica boală de a înghiţi tot ce le oferă agenţiile de presă.

În plus, cu cine vrea Vladica Putin să facă afaceri ? Poate n-aţi observat dar premierul rus, deşi s-a referit în două rânduri la preşedintele României, nu i-a rostit numele. Ceea ce nu se întâmplă niciodată când vorbeşte despre Frau Merkel sau amicul Sarkozy. Exagerând puţin, cred că dacă Liviu Iurea ar fi rostit numele lui Traian Băsescu, am fi putut asista, la rostirea cu aceeaşi ironie studiată (reloaded !) a celebrei expresii: "Who is B.....?". Doar numele ar fi fost diferit.

interviu W.F. Engdahl - part 2

Potrivit analistului german F. W. Engdahl: “Nu există defel «Independenţa Energetică a UE»”

- În contextul întrebării precedente, mutările Rusiei pot fi încadrate în registrul inteligenţei speculative sau al unui răspuns asimetric ? Am în considerare că pe fondul conflictului din Georgia, Rusia a semnat câteva contracte importante privind vânzările de armament către terţi (Siria, Venezuela, de exemplu), şi-a intensificat exerciţiile militare etc.

W.E.: - Rusia răspunde într-o manieră total asimetrică. Există colaborări la nivel înalt cu Venezuela şi cu alte state din America Latină care urmează aşa-numita “Doctrină Monroe”, forţând SUA să dea un răspuns; există relaţii diplomatice energetice ruseşti la nivel înalt în Asia Centrala şi, mai mult chiar, legături cu anumite ţări NATO din UE. Răspunde, de asemeni, cu exerciţii militare sporite menite a transmite un semnal, neutru sau nu, că pentru noii membri NATO din fosta URSS sau din Pactul de la Varşovia este posibil ca NATO să nu le poată oferi cea mai bună protecţie, având în vedere că SUA sunt mult prea puţin pregătite să poată interveni în caz de nevoie. Important: Rusia răspunde prin împrumutarea guvernului Islandei cu un credit în valoare de 5.4 miliarde dolari în timpul actualei crizei financiare, Islanda fiind un membru NATO neglijat, dar acum destul de strategic.

- Va exista o amânare a acordării MAP-ului Ucrainei ca urmare a instabilităţii politice si a actualei crize, în care se va ajunge la noi alegeri anticipate ? Vom avea o Ucraină ce va reintra sub aripa protectoare a Rusiei ?

W.E.: - În Ucraina orice este posibil, dar îmi imaginez că Moscova îşi va folosi influenţa economică şi persuasiunea (direct sau prin intermediari) în încercarea de a sprijini o rezoluţie non - NATO a crizei. Din punctul meu de vedere, colapsul guvernului de la Kiev este legat direct de evenimentele din Georgia.

- Analizând mutările premierului Putin în unele din ţările fost sovietice (ex. Kazahstan, Azerbaidjan, Armenia, Turkmenistan), dar şi în relaţia cu Iranul, precum şi contractele economice preconizate sau semnate deja, se poate observa că Rusia face tot ce este posibil pentru a realiza un control total al pieţei energetice din zonă. În aceste condiţii, mai au vreun sens proiectele gen Nabucco de a contribui la independenta energetică a Europei ?

- W.E.: Nabucco este un proiect mai mult politic care este susţinut de Washington ca o încercare de a elimina dependenţa regiunii şi a UE de gazul natural rusesc. Nabucco este conceput destul de prost şi prins momentan în răfuieli fără sfârşit. Nu există defel “Independenţa Energetică a UE”. UE realizează astfel de ce răspunsul lor la evenimentele din august din Georgia a fost atât de slab faţă de cel al Washington-ului. Politica Washington-ului este în mod sigur acea de a adânci prăpastia dintre ţările UE, în special Germania, şi Rusia. Până acum, n-a avut prea mari succese.

- Va reuşi Europa să găsească o cale de a dialoga pe o singură voce cu Rusia, în sensul unei atitudini unitare atât la nivelul declarativ cât şi la cel faptic ?

W.E.: - UE în sine este divizată iremediabil. Există guverne la nivelul Uniunii cum ar fi cel al lui Tusk în Polonia unde ministrul de externe Sikorsky este un neo-conservator, educat de Washington, şi există guverne naţionaliste care încearcă să-şi apere interesele naţionale cât mai bine posibil. Într-o astfel de mixtură de vederi politice şi interese economice diferite e greu de găsit un ton comun. Politica Washington-ului faţă de UE este şi va fi întotdeauna: Divide et empera – dezbină şi cucereşte.

- S-a tot speculat privitor la un nou război rece, o nouă cortină de fier, izolarea Rusiei. În ce măsură, la început de sec. XXI – în condiţiile actuale ale unei globalizări din ce în ce mai evidente – mai poate fi posibil aşa ceva ?

W.E.: - Vechiul Război Rece nu s-a încheiat, în realitate, niciodată. O parte – URSS, l-a încheiat, a dizolvat Pactul de la Varşovia şi URSS s-a dezintegrat. Cealaltă parte a refuzat să iniţieze paşii necesari pentru construirea încrederii, extinzând în schimb NATO foarte agresiv înspre est, încorporând toate statele posibile foste membre ale Pactului de la Varşovia. Încercarea Washington-ului de a împinge Georgia şi Ucraina înspre NATO şi de a plasa rachete şi scuturi de apărare controlate US în Polonia şi Republica Cehă arată farsa încheierii Războiului Rece. Declaraţia SUA din ianuarie 2007 potrivit căreia vor fi amplasate rachete US precum şi scutul de apărare anti-rachetă din Polonia şi Republica Cehă, poate fi interpretată ca instaurarea unui nou Război Rece.

- Preşedintele Medvedev a vorbit despre o nouă arhitectură de securitate, în cadrul unei lumi multipolare. În ce măsură e posibilă concretizarea unui astfel de proiect ?

W.E.: - Din ceea ce am văzut până acum din rezumatele de presă ruseşti, preşedintele Medvedev propune o relaţie mai apropiată între Rusia şi ţările UE, ceea ce e de înţeles şi benefic, din punctul meu de vedere. Avem nevoie de mai multe detalii asupra propunerilor concrete din partea Rusiei, dar UE ar acţiona inteligent, consider eu, dacă i-ar răspunde lui Medvedev în mod serios şi i-ar propune un dialog.

Gabriela Ioniţă

Publicat în Cadran Politic, nr. 61, nov. 2008

http://www.cadranpolitic.ro/view_article.asp?item=2684

Spre independenta energetică a Europei ?

"Sergei Kiriyenko: Mr Putin, a major event is taking place today. The Tvel Corporation, which is part of Rosatom (Nuclear Energy State Corporation), is signing an agreement with the Slovak power utility Slovenske Elektrarne. This was a very important tender for us because this was the last point to be supplied by the American Westinghouse, which had ousted us from Eastern and Central Europe.
This tender was particularly difficult because Slovenske Elektrarne no longer belongs to the Slovak Government but is owned by the Italian energy provider Enel. Therefore, the contest took place in a market environment, without any political influence, and we came ahead of Westinghouse. I am glad to report, Mr Putin, that we have fully recovered the market of Eastern and Central Europe.
The contact covers all units in Slovakia, including those which are under construction now. In figures, this means 0.5 billion Euros by 2015, and then there will be an auction for the contact's extension to the rest of the service life. This means several billion Euros, and complete return of Eastern Europe's market.
Vladimir Putin: This last tender you've won - how much money will it bring?
Sergei Kiriyenko: Right now, the exact figure is half a billion Euros by 2015. All in all, it will bring us about four billion Euros, if we count the station's entire service life.
Vladimir Putin: Excellent. My congratulations. "

No comment.

Mă voi limita a preciza că textul de mai sus este un extras din şedinţa de guvern a Federaţiei Ruse, de astăzi, 18 noiembrie 2008.

Noi cu rusofobia, ei cu afacerile pe banii noştri...

Rusia va livra României energie electrică produsă la o centrală din Transnistria

Dacă încă nu am aflat ce-a decis Putin în privinţa Transnistriei, am aflat însă că:

"Grupul Inter Rao, din Rusia, a încheiat un acord cu compania de stat Moldelectrica, din Republica Moldova, potrivit căruia va livra în România energie produsă la centrala electrică Moldavskaia GRES din Transnistria. Acordul a fost semnat vineri de cele două companii, în prezenţa premierilor Rusiei şi Republicii Moldova, Vladimir Putin şi Zinaida Greceanîi. Documentul reglementează condiţiile tehnice în care va fi livrată în România energie produsă la centrala deţinută de Inter Rao", după cum se arată într-un comunicat al grupului.

http://www.interrao.ru/eng/news/company/194/

Chisinau, 14 November 2008. Today, as part of the visit of V.V. Putin, Chairman of the Government of the Russian Federation, to the Republic of Moldova, OJSC INTER RAO UES and the Moldavian state-owned enterprise Moldelectrica signed the Agreement on implementation of the project for separation of power generating units of Moldavskaya GRES for radial operation with the energy grid of Romania.
The Agreement regulates technical requirements for supply of electric power to Romania from the power plant owned by the Russian energy company.
Cross-border supplies from Moldavskaya GRES to Romania are limited due to the fact that the Moldavian and Romanian energy grids are located in different synchronous zones. For this reason, it was decided to apply the process scheme, in which one or several power generating units of the power plant are separated from the Moldavian energy grid and connected to the energy grid of the Republic of Romania. Within the project, it is planned to use the 400 kV power transmission line Moldavskaya GRES –Vulkaneshty and Vulkaneshty – Isakcha (Romania).
Implementation of this scheme will allow an essential increase in supplies to Romania to the amount of about 400 MW or 290 million kWh per month.
Reference information
OJSC INTER RAO UES is a transnational energy company, with significant power generation, distribution and trading assets in Russia and abroad. The total installed generation capacity of power plants in the structure of INTER RAO UES Group is reaching 8,000 MW.
OJSC INTER RAO UES implements an investment policy strengthening its positions in the area of export and import of electric power. Currently, OJSC INTER RAO UES heads a group of 25 companies located in 15 countries of the world. Near-term plans of the company include access to new energy markets in the countries of Southeast Asia, Latin America, and Africa.
The mission of the Company is to develop efficient power generation, to maintain electricity supplies to the international and domestic markets, and to secure international integration of the Russian energy sector through well balanced investment strategy in the neighboring countries.
Moldavskaya GRES is a subsidiary company of OJSC INTER RAO UES. Installed capacity of the power plant is 2,520 MW. With respect to the total installed capacity, the station is the greatest asset of INTER RAO UES Group and one of the most important energy facilities in Europe. Main types of fuel are gas and coal.
14.11.2008

Cu alte cuvinte, dacă mai era nevoie de precizări, Moscova îşi continuă refacerea zonei de influenţă şi îşi extinde oficial investiţiile din Transnistria. Mai sunt necesare şi alte indicii despre cum stau lucrurile (în afara zâmbetului satisfăcut al premierului rus) ? Cum n-am auzit din partea autorităţilor româneşti nimic despre asta, bănuiesc că vor afla (inclusiv ministru Vosganian care e în campanie electorală) după alegeri.