Summit Nabucco

La sfârşitul lui ianuarie va avea loc un Summit axat pe proiectul Nabucco, la care vor participa reprezentanti ai Comisiei Europene, ai guvernelor tarilor implicate in proiect, ai regiunilor ce pot furniza gaze, precum si ai institutiilor financiare, transmite Reuters.
Acţionarii Nabucco sunt compania austriacă OMV, MOL din Ungaria, Transgaz din România, firma bulgară Bulgargaz, cea turcească Botas şi compania germană RWE.

UPDATE: Spune un proverb românesc "Fiecare pasăre pe limba ei piere..."
Scriam imediat după discursul premierului rus ca tăcerea lui Băsescu e de bun augur şi că sper (ca orice minune... să ţină măcar trei zile). N-a fost să fie. Pupilul Emil Boc a iesit cu o declaratie atât de jenanta incat chiar m-am intrebat daca ridicolul în ţara aceasta are vreo limită. Astfel, Boc oficializează legătura dintre iritarea premierului - preşedinte Putin şi preşedintele - premier Băsescu. Mai mult, spune că n-a vorbit el însuşi cu omologul său rus deoarece s-a folosit principiul eficienţei (motivată de relatia veche intre Băsescu şi Putin)! - probabil din această cauză, şi după o convorbire de 40 - 45 de minute (să moară de invidie Frau Angela Merkel ?!- convorbirea ei cu şeful guvernului rus a durat mai puţin), Putin tratează cu Băsescu prin intermediul presei şi cu o ironie care e deja un brand (mai ales când în discuţie sunt subiecte şi persoane care îi provoacă iritarea Ţarului Rusiei). Mai mult, probabil tot in baza acestei vechi (şi presupuse bune relaţii daca s-a vizat eficienţa) Putin se referă în două rânduri la preşedintele în funcţie, dar nu-i rosteşte numele, tratându-l ca pe un matroz din cei mulţi care şmotresc pe punte.
În fapt, poate că nu e greşit să revedem cursul evenimentelor: Băsescu sună pe firul scurt la Moscova să întrebe ce e cu gazul. Asta în timp ce mai marii UE se gândeau cum e mai bine să rezolve problema fără a irita Moscova. Iar Rusia îşi revizuia strategia de a aduce UE de partea sa şi de a învolbura şi mai rău apele tulburi de la Kiev. Probabil detaliile acestei convorbiri sunt "crunte" de vreme ce Băsescu o trece sub tăcere. Câteva zile mai târziu, într-o convorbire cu Alexei Miller, în faţa camerelor tv, Putin dezvăluie existenţa acesteia. De gura presei, Videanu recunoaşte că a existat o astfel de convorbire. Fără alte dezvăluiri. Şi după alte câteva zile Putin prinde ocazia şi nu ratează "aruncarea unei mănuşi direct în obraz" preşedintelui Băsescu. În faţa a peste 20 de ziarişti, de la cele mai cunoscute publicaţii şi tv. străine acreditate la Moscova (Financial Times, Le Monde, ARD., Wall Street Journal, RAI, France Press, Reuters etc.) Tot pe principiul eficienţei. Iar Vladimir Putin ştie cât de eficientă poate fi presa (dovada cea mai bună fiind cenzura de care se bucură mass-media din Rusia).
Liviu Iurea e un ziarist bun şi a fost îndreptăţit să pună acele întrebări, chiar dacă firesc la ele ar fi trebuit să răspundă în primul rând autorităţile române. Doar că asta i-a amintit premierului Putin, până la iritare, de unul care e preşedintele României, şi care nu l-a sunat pe Yushkenko să-l deranjeze din vacanţă şi să-l întrebe de gaz, chiar dacă are un diferend teritorial cu Ucraina pe care l-a gestionat de vai, mamă ! Şi i-a oferit o soluţie: ia gazul şi gestionează tu o criză cu Ucraina mai bine decât Rusia şi UE, să vedem dacă te ţine !!! Nu e de mirare că pe unii ziariştii i-a bufnit râsul...

Summit NATO Bucharest 2008

http://www.romaniantribune.net/a1332

Prin gazduirea Summit-ului NATO Romania a castigat

la capitolul imagine pe plan extern

Infierat de unii, laudat la superlativ de altii, Summit-ul NATO de la Bucuresti a avut, ca orice manifestare de o asemenea amploare, si plusuri si minusuri. Succes sau esec? Cred ca adevarul e undeva pe la mijloc.
UN LUCRU e cert insa: pe jumatate abandonat de bucurestenii plecati in vacanta de Summit si cu o uriasa desfasurare de forte de ordine si securitate, Bucurestiul a fost pe timpul celor trei zile ale reuniunii la varf a Aliantei Nord- Atlantice, cel mai linistit si sigur loc de pe pamant. Ba mai mult, presedintele Basescu pare sa fi punctat masiv si din aceasta perspectiva. Greii planetei au fost impresionati de desfasurarea fara incidente majore a Summit-ului, mai ales daca avem in vedere faptul ca reuniunile anterioare s-au lasat cu adevarate lupte de strada intre demonstranti si fortele de ordine.
Si in planul mizelor si deciziilor politice, lucrurile pot fi impartite. Albania si Croatia au avut de castigat prin invitatia de aderare la NATO. Nu acelasi castig de cauza l-a avut si Macedonia, care a fost amanata pana isi va reglementa diferentul pe tema numelui cu Grecia, care de fapt s-a opus vehement invitatiei de aderare. In ceea ce priveste extinderea Aliantei spre Est, nici Ucraina si nici Georgia nu au primit MAP, victoria revenind potrivitanalistilor lui Vladimir Putin. Desi la Bucuresti, presedintele Viktor Iuscenko a incercat sa-si mascheze diplomatic deceptia, reintors in tara, presedintele ucrainean nu si-a mai putut ascunde marea dezamagire. Imediat dupa ce a aterizat la Kiev, Iuscenko si-a demis ambasadorii din Germania si Rusia.
In particular si Georgia s-a aratat dezamagita de decizia NATO de a amana accesul sau la planul de preaderare la Alianta Nord Atlantica. In fapt, castigurile sau pierderile au fost majoritar in planul imaginii. Tarul VladimirPutin n-a obtinut faptic decat o amanare a extinderii NATO spre granitele Rusiei, dar si-a adjudecat aurul pentru rolul de star al Summit-ului, ceea ce ii va permite sa-si incheie mandatul la Kremlin cu o imagine nesifonata. Tot faptic, Georgia si Ucraina vor intra in NATO cand vor fi pregatite, situatia lor actuala fiind mult sub ceea ce era Romania in 1997, celebra sintagma „Keep the way“, spusa Romaniei atunci, fiind binevenita si in cazul celor doua foste republici sovietice. Liderii tarilor Aliantei au decis sa sprijine proiectul scutului anti-racheta din Cehia si Polonia, ba chiar si a amplasarii unui scut de mai mici proportii (cu bani NATO) care sa apere teritoriul statelor membre NATO care raman descoperite. Asa cum anticipam, nici in acest caz nu se punea problema unei decizii definitive, discutiile continuand si la intalnirea de la Soci dintre Bush si Putin (care la randul sau n-a adus nimic nou, cei doi presedinti nereusind sa se puna de acord nici macar in plan declarativ).
Situatia extrem de dificila a Aliantei din Afganistan i-a convins pe liderii statelor membre ca o revizuire a pozitiilor si suplimentarea fortelor existente este necesara. Mai multe tari si-au exprimat intentia de a trimite trupe de sustinere in Afganistan, chiar daca numarul de soldati preconizat sa intareasca misiunile de acolo este inca sub ceea ce ar fi necesar. Un castig este si obtinerea acordului Rusiei pentru tranzitarea spatiului sau cu logistica necesara misiunii din Afganistan.
Romania a castigat masiv la capitolul vizibilitate. George W. Bush a venit, s-a intalnit cu Basescu si s-au pozat pe malul Marii Negre. (Ulterior, Bush s-a pozat identic tot pe malul marii, la Sochi cu ţarul de la Kremlin, semn ca si facatorii de imagine sunt uneori in criza de inspiratie). Lumea intreaga a aflat ca avem inghetata buna, ca sotia presedintelui Basescu e frumoasa si ca mai asteptam putin in problema vizelor. Vladimir Putin a venit, s-a intalnit cu Basescu si chiar l-a invitat la Kremlin. Toti mai marii lumii au stat la masa cu presedintele Basescu. Cateva mii de ziaristi straini vor sti cu siguranta de acum incolo ca Bucuresti, nu Budapesta, e capitala Romaniei. Si daca nimeni n-a plecat cu o bucatica de beton din „palatul megalomanic al lui Ceausescu“ (am citat o renumita publicatie britanica), in schimb au fost luate, probabil pe post de suvenir, calculatoare, lampi de birou si telefoane puse la dispozitie de organizatori pentru buna functionare a Centrului Media. Semn ca integrarea nu e unidirectionala. In rest, a fost un Summit placut!


Gabriela Ionita