interviu W.F. Engdahl - part 2

Potrivit analistului german F. W. Engdahl: “Nu există defel «Independenţa Energetică a UE»”

- În contextul întrebării precedente, mutările Rusiei pot fi încadrate în registrul inteligenţei speculative sau al unui răspuns asimetric ? Am în considerare că pe fondul conflictului din Georgia, Rusia a semnat câteva contracte importante privind vânzările de armament către terţi (Siria, Venezuela, de exemplu), şi-a intensificat exerciţiile militare etc.

W.E.: - Rusia răspunde într-o manieră total asimetrică. Există colaborări la nivel înalt cu Venezuela şi cu alte state din America Latină care urmează aşa-numita “Doctrină Monroe”, forţând SUA să dea un răspuns; există relaţii diplomatice energetice ruseşti la nivel înalt în Asia Centrala şi, mai mult chiar, legături cu anumite ţări NATO din UE. Răspunde, de asemeni, cu exerciţii militare sporite menite a transmite un semnal, neutru sau nu, că pentru noii membri NATO din fosta URSS sau din Pactul de la Varşovia este posibil ca NATO să nu le poată oferi cea mai bună protecţie, având în vedere că SUA sunt mult prea puţin pregătite să poată interveni în caz de nevoie. Important: Rusia răspunde prin împrumutarea guvernului Islandei cu un credit în valoare de 5.4 miliarde dolari în timpul actualei crizei financiare, Islanda fiind un membru NATO neglijat, dar acum destul de strategic.

- Va exista o amânare a acordării MAP-ului Ucrainei ca urmare a instabilităţii politice si a actualei crize, în care se va ajunge la noi alegeri anticipate ? Vom avea o Ucraină ce va reintra sub aripa protectoare a Rusiei ?

W.E.: - În Ucraina orice este posibil, dar îmi imaginez că Moscova îşi va folosi influenţa economică şi persuasiunea (direct sau prin intermediari) în încercarea de a sprijini o rezoluţie non - NATO a crizei. Din punctul meu de vedere, colapsul guvernului de la Kiev este legat direct de evenimentele din Georgia.

- Analizând mutările premierului Putin în unele din ţările fost sovietice (ex. Kazahstan, Azerbaidjan, Armenia, Turkmenistan), dar şi în relaţia cu Iranul, precum şi contractele economice preconizate sau semnate deja, se poate observa că Rusia face tot ce este posibil pentru a realiza un control total al pieţei energetice din zonă. În aceste condiţii, mai au vreun sens proiectele gen Nabucco de a contribui la independenta energetică a Europei ?

- W.E.: Nabucco este un proiect mai mult politic care este susţinut de Washington ca o încercare de a elimina dependenţa regiunii şi a UE de gazul natural rusesc. Nabucco este conceput destul de prost şi prins momentan în răfuieli fără sfârşit. Nu există defel “Independenţa Energetică a UE”. UE realizează astfel de ce răspunsul lor la evenimentele din august din Georgia a fost atât de slab faţă de cel al Washington-ului. Politica Washington-ului este în mod sigur acea de a adânci prăpastia dintre ţările UE, în special Germania, şi Rusia. Până acum, n-a avut prea mari succese.

- Va reuşi Europa să găsească o cale de a dialoga pe o singură voce cu Rusia, în sensul unei atitudini unitare atât la nivelul declarativ cât şi la cel faptic ?

W.E.: - UE în sine este divizată iremediabil. Există guverne la nivelul Uniunii cum ar fi cel al lui Tusk în Polonia unde ministrul de externe Sikorsky este un neo-conservator, educat de Washington, şi există guverne naţionaliste care încearcă să-şi apere interesele naţionale cât mai bine posibil. Într-o astfel de mixtură de vederi politice şi interese economice diferite e greu de găsit un ton comun. Politica Washington-ului faţă de UE este şi va fi întotdeauna: Divide et empera – dezbină şi cucereşte.

- S-a tot speculat privitor la un nou război rece, o nouă cortină de fier, izolarea Rusiei. În ce măsură, la început de sec. XXI – în condiţiile actuale ale unei globalizări din ce în ce mai evidente – mai poate fi posibil aşa ceva ?

W.E.: - Vechiul Război Rece nu s-a încheiat, în realitate, niciodată. O parte – URSS, l-a încheiat, a dizolvat Pactul de la Varşovia şi URSS s-a dezintegrat. Cealaltă parte a refuzat să iniţieze paşii necesari pentru construirea încrederii, extinzând în schimb NATO foarte agresiv înspre est, încorporând toate statele posibile foste membre ale Pactului de la Varşovia. Încercarea Washington-ului de a împinge Georgia şi Ucraina înspre NATO şi de a plasa rachete şi scuturi de apărare controlate US în Polonia şi Republica Cehă arată farsa încheierii Războiului Rece. Declaraţia SUA din ianuarie 2007 potrivit căreia vor fi amplasate rachete US precum şi scutul de apărare anti-rachetă din Polonia şi Republica Cehă, poate fi interpretată ca instaurarea unui nou Război Rece.

- Preşedintele Medvedev a vorbit despre o nouă arhitectură de securitate, în cadrul unei lumi multipolare. În ce măsură e posibilă concretizarea unui astfel de proiect ?

W.E.: - Din ceea ce am văzut până acum din rezumatele de presă ruseşti, preşedintele Medvedev propune o relaţie mai apropiată între Rusia şi ţările UE, ceea ce e de înţeles şi benefic, din punctul meu de vedere. Avem nevoie de mai multe detalii asupra propunerilor concrete din partea Rusiei, dar UE ar acţiona inteligent, consider eu, dacă i-ar răspunde lui Medvedev în mod serios şi i-ar propune un dialog.

Gabriela Ioniţă

Publicat în Cadran Politic, nr. 61, nov. 2008

Spre independenta energetică a Europei ?



"Sergei Kiriyenko: Mr Putin, a major event is taking place today. The Tvel Corporation, which is part of Rosatom (Nuclear Energy State Corporation), is signing an agreement with the Slovak power utility Slovenske Elektrarne. This was a very important tender for us because this was the last point to be supplied by the American Westinghouse, which had ousted us from Eastern and Central Europe.
This tender was particularly difficult because Slovenske Elektrarne no longer belongs to the Slovak Government but is owned by the Italian energy provider Enel. Therefore, the contest took place in a market environment, without any political influence, and we came ahead of Westinghouse. I am glad to report, Mr Putin, that we have fully recovered the market of Eastern and Central Europe.
The contact covers all units in Slovakia, including those which are under construction now. In figures, this means 0.5 billion Euros by 2015, and then there will be an auction for the contact's extension to the rest of the service life. This means several billion Euros, and complete return of Eastern Europe's market.
Vladimir Putin: This last tender you've won - how much money will it bring?
Sergei Kiriyenko: Right now, the exact figure is half a billion Euros by 2015. All in all, it will bring us about four billion Euros, if we count the station's entire service life.
Vladimir Putin: Excellent. My congratulations. "

No comment.

Mă voi limita a preciza că textul de mai sus este un extras din şedinţa de guvern a Federaţiei Ruse, de astăzi, 18 noiembrie 2008.

Noi cu rusofobia, ei cu afacerile pe banii noştri...

Rusia va livra României energie electrică produsă la o centrală din Transnistria

Dacă încă nu am aflat ce-a decis Putin în privinţa Transnistriei, am aflat însă că:
"Grupul Inter Rao, din Rusia, a încheiat un acord cu compania de stat Moldelectrica, din Republica Moldova, potrivit căruia va livra în România energie produsă la centrala electrică Moldavskaia GRES din Transnistria. Acordul a fost semnat vineri de cele două companii, în prezenţa premierilor Rusiei şi Republicii Moldova, Vladimir Putin şi Zinaida Greceanîi. Documentul reglementează condiţiile tehnice în care va fi livrată în România energie produsă la centrala deţinută de Inter Rao", după cum se arată într-un comunicat al grupului.

Chisinau, 14 November 2008. Today, as part of the visit of V.V. Putin, Chairman of the Government of the Russian Federation, to the Republic of Moldova, OJSC INTER RAO UES and the Moldavian state-owned enterprise Moldelectrica signed the Agreement on implementation of the project for separation of power generating units of Moldavskaya GRES for radial operation with the energy grid of Romania.
The Agreement regulates technical requirements for supply of electric power to Romania from the power plant owned by the Russian energy company.
Cross-border supplies from Moldavskaya GRES to Romania are limited due to the fact that the Moldavian and Romanian energy grids are located in different synchronous zones. For this reason, it was decided to apply the process scheme, in which one or several power generating units of the power plant are separated from the Moldavian energy grid and connected to the energy grid of the Republic of Romania. Within the project, it is planned to use the 400 kV power transmission line Moldavskaya GRES –Vulkaneshty and Vulkaneshty – Isakcha (Romania).
Implementation of this scheme will allow an essential increase in supplies to Romania to the amount of about 400 MW or 290 million kWh per month.
Reference information
OJSC INTER RAO UES is a transnational energy company, with significant power generation, distribution and trading assets in Russia and abroad. The total installed generation capacity of power plants in the structure of INTER RAO UES Group is reaching 8,000 MW.
OJSC INTER RAO UES implements an investment policy strengthening its positions in the area of export and import of electric power. Currently, OJSC INTER RAO UES heads a group of 25 companies located in 15 countries of the world. Near-term plans of the company include access to new energy markets in the countries of Southeast Asia, Latin America, and Africa.
The mission of the Company is to develop efficient power generation, to maintain electricity supplies to the international and domestic markets, and to secure international integration of the Russian energy sector through well balanced investment strategy in the neighboring countries.
Moldavskaya GRES is a subsidiary company of OJSC INTER RAO UES. Installed capacity of the power plant is 2,520 MW. With respect to the total installed capacity, the station is the greatest asset of INTER RAO UES Group and one of the most important energy facilities in Europe. Main types of fuel are gas and coal.
14.11.2008

Cu alte cuvinte, dacă mai era nevoie de precizări, Moscova îşi continuă refacerea zonei de influenţă şi îşi extinde oficial investiţiile din Transnistria. Mai sunt necesare şi alte indicii despre cum stau lucrurile (în afara zâmbetului satisfăcut al premierului rus) ? Cum n-am auzit din partea autorităţilor româneşti nimic despre asta, bănuiesc că vor afla (inclusiv ministru Vosganian care e în campanie electorală) după alegeri.

O Moldovă pro-rusă ori o Transnistrie independentă ?

A mai rămas doar o zi până la Summitul G 20 din SUA unde toţi marii lideri ai lumii vor încerca să găsească soluţii comune la criza din ce în ce mai profundă din economia mondială. Până atunci însă, astăzi, presa occidentală va fi cu ochii pe Summitul UE – Rusia de la Nisa. Şi tot astăzi, atenţia agenţiilor de presă din Europa, mai ales din partea estică a acesteia, se va centra asupra capitalei Republicii Moldova unde are loc Summitul şefilor de guvern din Comunitatea Statelor Independente (CIS).

Atenţia presei se va datora în mare parte prezenţei la Chişinău a premierului rus Vladimir Putin, fiind prima dată în ultimii cinci ani când un oficial rus de rang înalt calcă pe pământul Moldovei. La Summit va veni şi premierul Ucrainei, Iulia Timoşenko, acuzată de preşedintele Yushcenko de trădare în favoarea intereselor Moscovei.

Pentru scena politică de la Chişinău, mai importantă decât agenda Summitului este întrevederea bilaterală pe care preşedintele moldovean Vladimir Voronin o are programată cu premierul rus Vladimir Putin, în cadrul căreia va fi discutată chestiunea transnistreană. Potrivit analiştilor politici de la Chişinău, această întrevedere este, practic, ultima speranţă a liderului de la Chişinău de a obţine o soluţionare rapidă a diferendului cu ajutorul Rusiei, după ce Tiraspolul a respins orice formă de dialog.

Pentru a arăta Occidentului că poate rezolva conflictele îngheţate şi pe cale paşnică, după conflictul din Georgia, Kremlinul a încercat - fără succes deocamdată - să-i aducă la aceeaşi masă pe preşedintele Vladimir Voronin şi pe liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov. Asta înseamnă că Putin ar trebui să rezolve ceea ce preşedintele Medvedev doar a promis. Presa rusă menţionează o posibilă „sacrificare” a lui Igor Smirnov, „însă dacă se pune problema demiterii liderului transnistrean, aceasta va avea o importanţă mai mare doar pentru partea moldoveană. Rusia o va utiliza ca pe o monedă de schimb într-un târg mai serios, ce ţine de perspectivele integrării Republicii Moldova în NATO şi menţinerii prezenţei militare ruseşti în această regiune“, susţine „Nezavisimaia Gazeta“.
Ce opţiuni are Rusia în acest moment?

1.Să "influenţeze" apropiatele alegeri din Moldova în sensul obţinerii unui Parlament majoritar prorus, fidel politicii şi deciziilor Moscovei – poate în schimbul renunţării la Igor Smirnov.

2.Să recunoască independenţa Transnistriei (după precedentul Abhazia şi Oseţia, reacţiile scenei politice internaţionale vor fi anemice, mai ales că e vorba de o zonă unde Occidentul nu are prea mari interese).

Personal cred (s-ar putea să mă înşel) că Moscova ar opta pentru prima variantă care i-ar aduce un câştig politic substanţial în concretizarea dorinţelor de putere regională. O Moldovă pro-rusă, urmată posibil de o Ucraină pro-rusă e chiar mai mult decât poate spera Rusia în acest moment. Recunoaşterea independenţei Transnistriei ar oferi implicit continuarea prezenţei militare ruse în zonă, dar ar afecta şi mai tare imaginea destul de şifonată a Rusiei după conflictul cu Georgia. Ori Rusia a făcut diligenţe diplomatice de culise serioase pentru reluarea negocierilor cu Uniunea Europeană (la Summitul UE – Rusia care începe astăzi la Nisa). Admiterea prezenţei trupelor militare se poate obţine mai simplu cu ajutorul Parlamentului moldovean şi schimbarea statutului de ţară neutră.

Cuba - în Big Oil League ?

Cu vreo 2 saptămâni în urmă, The Guardian titra că noile estimări ale rezervelor de petrol descoperite în zona din Golful Mexic aparţinând Cubei ar putea-o plasa în topul marilor jucători de pe piaţa de profil. Mai exact, este vorba de aproximativ 20 de miliarde de barili de petrol, adică dublul estimărilor iniţiale. Dacă aceste estimări se confirmă, rezervele Cubei vor fi la paritate cu cele ale USA, şi în primele 20 din lume.
Potrivit aceleiaşi publicaţii, exploatarea noilor resurse ar putea să înceapă anul viitor, prin compania cubaneză de stat Cubanpetroleo sau, mai pe scurt, Cupet.
În prezent, Cuba are o producţie de 60.000 de barili de petrol zilnic, ceea ce îi asigură aproape jumătate din necesar, restul fiind importat din Venezuela, dar plata se face în sistem barter.
Important de semnalat în acest context mi se pare faptul că, în timp ce America încă e euforică după rezultatul alegerilor, iar specialiştii nu par prea convinşi de cifrele prezentate de cei de la The Guardian, Rusia mută din nou decisiv şi îşi extinde rapid afacerile via America Latină.

Astfel, după vizita lui Raul Castro la Moscova, recent premierul Putin la trimis pe vice-premierul Igor Secin la Havana (pentru a doua oară în ultimele luni). Că vice-premierul şi apropiatul lui Putin nu s-a întors cu mâna goală de la discuţiile cu autorităţile cubaneze e demonstrat de faptul că astăzi premierul Rusiei s-a întâlnit la Moscova cu ministrul de externe cubanez Felipe Perez Roque. Conform precizărilor de pe noul blog al premierului Putin, cei doi au discutat despre creşterea schimburilor comerciale şi o cooperare economică mult mai solidă. La întrunire a participat (vezi foto) şi Igor Secin, recent numit de premier şi în funcţia de şef al Government Commission on the Development of Electric Power.
(p.s.: şansele ca Rusia să accepte utilizarea unei baze navale, oferite de Hugo Chavez, şi după încheierea exerciţiilor militare ruso-venezolane de la finele acestei luni, se măresc vizibil după noul statut al Cubei în Big Oil League; în plus, ruşilor pare să le convină de minune prietenia cu Venezuela (alt deţinător de serioase rezerve de petrol) şi Cuba, astfel că ne putem aştepta pe viitor la o "alianţă" similară OPEC (organizaţie cu care Rusia nu prea a reuşit să se pună de acord).

One president show


Barack Obama a câştigat competiţia pentru fotoliul de la Casa Albă. Primul preşedinte de culoare din istoria USA a mizat pe "Speranţă şi schimbare" şi a reuşit.
America e euforică, Africa jubilează, Europa Occidentală e mulţumită (fapt recunoscut cu sinceritate de către ministrul de externe a Franţei, B.K., ca şi de omologul său german).
Doar discursul preşedintelui Medvedev în faţa Adunării Federale a Rusiei a dat de înţeles că reuşita senatorului democrat nu e de natură, cel puţin în acest moment, să schimbe optica ruşilor faţă de America.
Nu mă îndoiesc de bunele intenţii ale preşedintelui Obama, ci de faptul că dincolo de exprimarea lor în show-uri mediatice de top - şi care au contribuit hotărâtor la alegerea sa, acestea vor cunoaşte şi o concretizare pe măsură. Barack Obama nu va putea schimba America de unul singur. Pentru asta e necesar întregul sistem politic, alături de întreaga naţiune. Iar celebra deja frază referitoare la renunţarea Americii de a da lecţii fără să înveţe nimic, presupune în principal o schimbare de mentalitate. Ori mi-e greu să cred într-o astfel de schimbare.
Cred că e "cool" şi dă bine la imagine un preşedinte de culoare, cu o familie model, tipic americană, trăind la propriu visul american. Dar e America pregătită (America cea reală pentru care visul american e mai nou un coşmar de proporţii) a accepta să primească lecţii de la primul său preşedinte de culoare ? Preşedintele Bush i-a transmis succesorului său că "e pe cale de a începe cea mai mare călătorie a vieţii sale" (mă rog, formula nu mi se pare cea mai fericită, dar e irelevant în acest context). Cred că şi America ca naţiune e tot la un astfel de început. Iar o călătorie în doi presupune încredere, sprijin reciproc şi o anume sincronicitate. Vom vedea după 20 ianuarie cât de pregătiţi sunt Obama şi America pentru această călătorie în doi.

Înmormântare pe post de nuntă cu dar...

KlausS31.10.08 22:18:50
O ipoteza interesanta si plauzibila ( 80 %). Un articol publicat pe alterinfo.net , vezi linkul (http://www.alterinfo.net/Crise-financiere-ou-guerre-secrete-_a25421.html?PHPSESSID=14729aca4f80e419092704f0428c4398 ), prezinta actuala criza ca pe un razboi secret declarat de SUA Chinei si tarilor arabe (Kuweit, Emiratele Arabe Unite si Arabia Saudita ) pentru a pune mana pe banii acestora. Razboiul menţionat se referă la o inginerie financiara de factura evreiasca, care a constat in :
- declararea ( in perioada anterioara ) companiilor imobiliare Fanie Mae si Mac ca si companii sigure , bla,bla, bla...
-determinarea Chinei sa investeasca in actiuni la aceste firme ( si la altele ). China a investit 400 miliarde dolari .
-determinarea cresterii preţului petrolului in perioada aprilie-iulie ;
-ţărilor arabe exportatoare de petrol ( menţionate mai sus ) li s-au dat actiuni la aceste unitati financiare in loc de bani ;
-provocarea deliberata a falimentului bancilor si fondurilor ;
-consecinţa: ţarile arabe au pierdut intre 1400 si 3000 de miliarde dolari prin devalorizarea actiunilor , iar SUA a luat practic petrol pe gratis ). Articolul este in franceza, este mai complex, eu am incercat o super concentrare a ideilor.

Da, Herr Klauss, e o ipoteză interesantă. Nu am suficiente informatii pentru a emite o opinie argumentată, dar fie şi parţial lucrurile pot sta şi aşa. Iată la ce mă gândesc: printre investitorii masivi de la cele două fonduri imobiliare, Freddie Mac şi Fannie Mae s-au aflat şi ruşii. Astfel că, în august, ministrul rus al finantelor, Alexei Kudrin, a afirmat ca plasamentele Rusiei in obligatiuni Fannie Mae si Freddie Mac au generat un profit de un miliard de dolari in sase luni, dar că au decis să vândă (o făcuseră deja mult înainte de anunţul oficial !)peste două treimi din portofoliu (adică 70 din cele 100 de miliarde), pe motiv că doresc să investească în active europene (de unde se vede ce bine prinde un Anatoly Ciubais la casa omului, apropiat şi mai nou membru în Consiliul de Administratie al JP Morgan Chase). În plus, iată ce scrie AP : WASHINGTON - Freddie Mac secretly paid a Republican consulting firm million to kill legislation that would have regulated and trimmed the mortgage finance giant and its sister company, Fannie Mae, three years before the government took control to prevent their collapse.
In the cross hairs of the campaign carried out by DCI of Washington were Republican senators and a regulatory overhaul bill sponsored by Sen. Chuck Hagel, R-Neb. DCI's chief executive is Doug Goodyear, whom John McCain's campaign later hired to manage the GOP convention in September....http://www.msnbc.msn.com/id/27266607/
Adică, oamenii de bine din conducerea fondurilor, în complicitate cu cei din conducerea USA, ştiau de acum trei ani că bolnavul va deceda, şi le-au pasat altora cheltuielile de înmormântare pe post de nuntă cu dar !!!!