Summit NATO Bucharest 2008



Prin gazduirea Summit-ului NATO Romania a castigat
la capitolul imagine pe plan extern



Infierat de unii, laudat la superlativ de altii, Summit-ul NATO de la Bucuresti a avut, ca orice manifestare de o asemenea amploare, si plusuri si minusuri. Succes sau esec? Cred ca adevarul e undeva pe la mijloc.
UN LUCRU e cert insa: pe jumatate abandonat de bucurestenii plecati in vacanta de Summit si cu o uriasa desfasurare de forte de ordine si securitate, Bucurestiul a fost pe timpul celor trei zile ale reuniunii la varf a Aliantei Nord- Atlantice, cel mai linistit si sigur loc de pe pamant. Ba mai mult, presedintele Basescu pare sa fi punctat masiv si din aceasta perspectiva. Greii planetei au fost impresionati de desfasurarea fara incidente majore a Summit-ului, mai ales daca avem in vedere faptul ca reuniunile anterioare s-au lasat cu adevarate lupte de strada intre demonstranti si fortele de ordine.
Si in planul mizelor si deciziilor politice, lucrurile pot fi impartite. Albania si Croatia au avut de castigat prin invitatia de aderare la NATO. Nu acelasi castig de cauza l-a avut si Macedonia, care a fost amanata pana isi va reglementa diferentul pe tema numelui cu Grecia, care de fapt s-a opus vehement invitatiei de aderare. In ceea ce priveste extinderea Aliantei spre Est, nici Ucraina si nici Georgia nu au primit MAP, victoria revenind potrivitanalistilor lui Vladimir Putin. Desi la Bucuresti, presedintele Viktor Iuscenko a incercat sa-si mascheze diplomatic deceptia, reintors in tara, presedintele ucrainean nu si-a mai putut ascunde marea dezamagire. Imediat dupa ce a aterizat la Kiev, Iuscenko si-a demis ambasadorii din Germania si Rusia.
In particular si Georgia s-a aratat dezamagita de decizia NATO de a amana accesul sau la planul de preaderare la Alianta Nord Atlantica. In fapt, castigurile sau pierderile au fost majoritar in planul imaginii. Tarul VladimirPutin n-a obtinut faptic decat o amanare a extinderii NATO spre granitele Rusiei, dar si-a adjudecat aurul pentru rolul de star al Summit-ului, ceea ce ii va permite sa-si incheie mandatul la Kremlin cu o imagine nesifonata. Tot faptic, Georgia si Ucraina vor intra in NATO cand vor fi pregatite, situatia lor actuala fiind mult sub ceea ce era Romania in 1997, celebra sintagma „Keep the way“, spusa Romaniei atunci, fiind binevenita si in cazul celor doua foste republici sovietice. Liderii tarilor Aliantei au decis sa sprijine proiectul scutului anti-racheta din Cehia si Polonia, ba chiar si a amplasarii unui scut de mai mici proportii (cu bani NATO) care sa apere teritoriul statelor membre NATO care raman descoperite. Asa cum anticipam, nici in acest caz nu se punea problema unei decizii definitive, discutiile continuand si la intalnirea de la Soci dintre Bush si Putin (care la randul sau n-a adus nimic nou, cei doi presedinti nereusind sa se puna de acord nici macar in plan declarativ).
Situatia extrem de dificila a Aliantei din Afganistan i-a convins pe liderii statelor membre ca o revizuire a pozitiilor si suplimentarea fortelor existente este necesara. Mai multe tari si-au exprimat intentia de a trimite trupe de sustinere in Afganistan, chiar daca numarul de soldati preconizat sa intareasca misiunile de acolo este inca sub ceea ce ar fi necesar. Un castig este si obtinerea acordului Rusiei pentru tranzitarea spatiului sau cu logistica necesara misiunii din Afganistan.
Romania a castigat masiv la capitolul vizibilitate. George W. Bush a venit, s-a intalnit cu Basescu si s-au pozat pe malul Marii Negre. (Ulterior, Bush s-a pozat identic tot pe malul marii, la Sochi cu ţarul de la Kremlin, semn ca si facatorii de imagine sunt uneori in criza de inspiratie). Lumea intreaga a aflat ca avem inghetata buna, ca sotia presedintelui Basescu e frumoasa si ca mai asteptam putin in problema vizelor. Vladimir Putin a venit, s-a intalnit cu Basescu si chiar l-a invitat la Kremlin. Toti mai marii lumii au stat la masa cu presedintele Basescu. Cateva mii de ziaristi straini vor sti cu siguranta de acum incolo ca Bucuresti, nu Budapesta, e capitala Romaniei. Si daca nimeni n-a plecat cu o bucatica de beton din „palatul megalomanic al lui Ceausescu“ (am citat o renumita publicatie britanica), in schimb au fost luate, probabil pe post de suvenir, calculatoare, lampi de birou si telefoane puse la dispozitie de organizatori pentru buna functionare a Centrului Media. Semn ca integrarea nu e unidirectionala. In rest, a fost un Summit placut!


Gabriela Ionita