«Статский советник»[1]
Despre carte
În primul rând –
Boris Akunin a venit cu o poveste asociată spionajului și romanelor polițiste (domenii ce au suscitat mereu interesul
publicului larg) care, împreună cu simplitatea și dinamismul scrisului
conturează un cadru foarte interesant al acțiunii eroului principal, dublat de suspans
și schimbări neașteptate de situație. Boris Akunin dă frâu liber creativității
sale, renunțând la orice înregimentări superficiale ale textelor sale, credincios
doar parțial la tot ceea ce este caracteristic literaturii moderne. Erast
Fandorin e un erou modern, ancorat în realitatea secolului XX (cum ar fi contextul
social și politic, utilizarea de arme și tehnici de investigație moderne,
urmăriri de mașini, utilizarea de noi tehnici și tehnologii de luptă și alte lucruri
de genul asta). Referindu-ne strict la volumul ”Consilier de Stat” putem
observa că autorul optează pentru prezentarea poveștii - într-un stil care este
total diferit de abordările confraților săi fascinați de asemenea de
detectivistică - cu ceea ce este evident prin conexarea la un trecut palpabil (deși
nu în întregime corect din punct de vedere istoric). Akunin însuși recunoaște
că s-a inspirat din lucrări ale secolului trecut, care pe de o parte dau cititorului
un sentiment de nostalgie după vremurile trecute, dar care pe de altă parte,
permit prin tehnica artistică descriptivă crearea unei atmosfere speciale, în
care cititorul găsește o senzație extrem de relaxată și confortabilă (în ciuda obstacolelor
care apar în jurul acțiunii detectivului și evenimentelor care iau uneori o
turnură surprinzătoare).
Privită din
punct de vedere al conținutului, ”Consilier
de Stat” poate fi considerată de către criticii săi ”doar o altă carte
despre aventurile lui Erast Fandorin” (al șaselea volum din seria amintită), dar
care, spre deosebire de cele anterioare, conține mai multă intrigă politică și
detalii de culise ale luptelor pentru putere decât poveste cu detectivi, drept
pentru care volumul în cauză este mai exact un fel de thriller politic de la
finele secolului al XIX-lea[4].
Povestea investigației plănuite și puse în
aplicare cu măiestrie de Erast Petrovich Fandorin a fost notată la momentul
publicării de către opinia publică cu numeroase laude și critici, semn clar că
poate să-ți placă sau să îl detești pe Akunin (caracterul dificil al autorului
contribuind din plin la asta!), dar nu poți fi indiferent. Modul în care Akunin
gândește complotul de fond care constituie scheletul de bază al cărții este
interesant și complex, dar citirea cărții devine pe anumite fragmente
plictisitoare și acțiunea diluată în mod excesiv. Am mai observat și în cadrul ”Gambitului turcesc”[5]
cum Boris Akunin adună mult suspans, pas cu pas, pe parcursul mai multor
evenimente, pentru ca apoi, la sfârșitul uneia dintre pași în mod surprinzător
dezvăluie toată țesătura intrigii. Mai exact, Akunin preferă descrierile
extinse ale contextului, amplasamentului acțiunii, el intervenind cu ideile proprii
mai ales în ce privește caracterul și opțiunile personajelor creionate.
De-a lungul acestei cărții, Erast Fandorin joacă
vioara a doua, el fiind tot timpul confruntat cu un dușman din umbră ce nu
trebuie subestimat, fiind cunoscător al multor secrete ”delicate” din viața lui
Fandorin. În opinia mea, această carte deși nu este atât de interesantă ca
"Gambit turcesc" (poate fi însă doar o opinie subiectivă de cititor,
o serie de evenimente din Gambit fiind conexate cu capitala României,
București) . Cu toate acestea, merită atenție, sau în lipsa lecturii, măcar
ecranizarea acesteia, neexistând diferențe importante între cele două versiuni.
Cine, ce, unde, când - pe scurt : Misterioasa intrigă și complotul politic căruia trebuie să-i dea de
capăt Fandorin are loc în Rusia, la Moscova, în 1891. Un important personaj
politic, guvernator pentru Siberia și general de armată este ucis în vagonul
personal al trenului spre Moscova. Ucigașul se substituie unui oficial și reușește
să fenteze ingenios vigilența gărzilor generalului. Astfel că ulterior potrivit
declarațiilor martorilor, se pare că ucigașul ar fi Erast Fandorin[6].
Mai târziu se descoperă însă că ucigașul doar portretiza un important consilier
de stat. Astfel că, aflarea ucigașului
misterioase și brutalei crime nu este doar o afacere de stat, ci, de asemenea, și
o provocare ce va implica un interes personal din partea lui Erast Fandorin. În
timpul anchetei, Fandorin află că atentatul putea fi conexat cu activitatea
grupului de luptă misterios "Combat Grup - CG" . Problema devine cu
adevărat serioasă, aceștia putând atenta la securitatea imperiului . Din
acest moment, acțiunile lui Erast Fandorin se vor centra pe identificarea și oprirea
activităților acestui grup terorist, care pune la cale și alte atentate, explozii
teroriste și uciderea unor înalți oficiali din Rusia țaristă. Lupta feroce
pentru putere și influență din spatele ușilor închise ale cabinetelor înalților
demnitari din politica rusă îi oferă autorului un spațiu nou de explorat în
cadrul investigației detectevistice și extinderea gamei posibililor participanți la această aventură
cu iz terorist.
Desigur, odată
ce inamicul din umbră înțelege clar că Fandorin va dezlega ițele misteriosului
complot politic și va face orice ca să oprească toate operațiunile grupului
terorist, cresc și ”costurile” investigației în materie de vieți umane. Ca în
orice roman politist veritabil, pe drumul spre liderul acestui grup infracțional
vor exista o mulțime de victime, colaterale sau nu.
Concluzionând,
putem opina că lecturarea acestui thriller istorico-politic se poate dovedi
interesantă nu doar pentru împătimiții genului, ci și o incursiune utilă pentru
cunoașterea sistemului politic din perioada țaristă, moravurile timpului, modul
de poziționare a grupurilor opozante, codurile sociale și ierarhizarea
societății ruse la sfârșitul secolului XIX.
Și nu în ultimul rând, cartea
”Consilier de Stat” are capacitatea de a genera câteva întrebări esențiale
referitoare la valorile și principiile pe care se bazează ascensiunea politică
din vremuri trecute și până în prezent. Poate vreodată trădarea avea nuanțe
umane și circumstanțe atenuante, atunci când se subordonează dorinței de
concretizare a propriilor ambiții ? Putem condamna un om că este capabil de grave
atrocități, dar îi putem admira inteligența generatoare de combinații și
intrigi complexe, în care oamenii din jurul său devin doar niște consumabile,
numai bune de aruncat după ce și-au adus aportul și suportul. Interesele
proprii sunt întotdeauna mai atractive dacă sunt acoperite de ideile de
justiție supremă ? Probabil că da, cel puțin dacă aruncăm un ochi dincolo de
coperțile cărții. Oricum, Akunin descrie&dezbate
prin intermediul personajelor sale aceste aspecte, și o face în culori foarte
vii și cu tonuri extrem de emoționale.
... După ce veți fi citit cartea[7],
cu siguranță veți dori să vedeți și filmul! ...
Despre film[8]
O ecranizare datorată Studioului
de producție ”Trita” al regizorului Nichita Mihalkov, în
asociere cu Channel One, Mosfilm, cu sprijinul Agenției Federale Ruse pentru
Cultura si Cinematografie. ”Consilier de
stat” prinde viață pe ecran cu un careu de ași în distribuție – Oleg Menshikov în rolul lui Fandorin (criticii de film au salut pozitiv înlocuirea
lui Yegor Beroyev, interpretul lui
Fandorin în ecranizarea precedentă, cea a cărții Gambit turcesc), Konstantin Habensky (în rolul
revoluționarului anarhist Green), Nichita
Mihalkov (în rolul Prințului Pozharsky), Vladimir Mashkov (Kozîr, un alt
terorist, asociat al lui Green). Fără a avea intenția de a fi excesiv de
cârcotași, nu avem cum să nu remarcăm că o astfel de distribuție ar fi plasat
filmul în preferințele publicului rus chiar și fără a fi o realizare
cinematografică de top, toți cei enumerați fiind staruri iconice în mentalul
psiho-emotional al publicului din Rusia. Un film pentru care, așa cum deja
ne-am obișnuit, Mihalkov nu s-a zgârcit la bani, fiind considerat unul din cele
mai costisitoare filme turnate în Rusia în ultimii 20 de ani. Dar și un film ce
a câștigat două premii în cadrul ”Vulturului de aur”, competiția organizată de
Academia Rusă de Film (versiunea rusă a Oscarului) din cinci nominalizări.[9]
Povestea este
narată din două puncte de vedere: cea a lui Fandorin (nu doar ca detectiv, ci
și ca exponent al autorității statale), și cea a lui Green, liderul
revoluționar al Grupului Combativ (CG) care dorește să se răzbune pentru
moartea părinților săi din timpul progromului împotriva evreilor. Deși în
esență este o bătălie a inteligențelor (în care inițial membrii CG par să fie
mereu cu un pas înaintea legii și a lui Fandorin), cu cât investigația
înaintează cu atât acțiunea filmului devine mai dinamică și plină de suspans. Mai
mult, spre finalul filmului vor fi momente în care am putea avea senzația că
între ieri și azi în spațiul respectiv nu e decât o pauză de respirație și
nimic mai mult. De fapt, înclin să cred că tendința spre indirecta justificare
a actiunilor actualei conduceri în lupta cu ”terorismul și grupurile anarhice”
i-a adus regizorului Iankovsky multitudinea de critici din partea presei și
acuzele că s-ar fi lăsat mult prea mult consiliat la rândul său de Nikita
Mihalkov (adept după cum bine se știe al politicii lui Putin). Însăși
schimbarea din finalul filmului (în
carte, Fandorin refuza o ofertă din partea serviciilor de securitate ale
statului, în film acesta se declară onorat și acceptă) a fost considerată
mult prea politically-corect.
O apariție ce merită remarcată (alături de greii
cinematografiei ruse menționați anterior) este cea a lui Masami Agava, în rolul
loialului servant japonez a lui Fandorin, și care chiar se spune că l-a învățat
câteva tehnici de Kendo pe Oleg Menshikov în timpul filmărilor. Opțiunea
scriitorului Boris Akunin pentru un japonez care să-l însoțească mereu pe Erast
Fandorin s-ar putea datora faptului că autorul însuși este un mare iubitor de
cultură japoneză și cunoscător al acestei limbi din care a și tradus câteva
nuvele.
Vom regăsi în
film stilul tipic rusesc, asociat perioadei respective,
cu întreaga opulență a elitei din imperiul țarist, o atenție sporită la detalii
care poartă semnătura regizorului de decoruri, Vladimir Aronin, a celui de
costume, Serghei Struchyov, iar utilizarea de locații simbolice aduc un plus de
atmosferă și culoare, în mare filmul fiind însă destul de gri și constrastând
cu tendința de glamour din numeroase producții cinematografice rusești din
perioada post-sovietică.
[2] Pe
numele real Grigory Shalvovich Chkhartishvili
[3] http://en.wikipedia.org/wiki/Erast_Fandorin;
Erast Fandorin
is the eponymous protagonist of a highly popular Russian Historical
Detective Fiction series set in the 19th century. He starts off as a
regular police clerk in Moscow in 1876 and eventually becomes a Great
Detective of international renown, on one occasion employed even by the Tsar
himself.
[4]
Akunin a scris de asemnea câteva nuvele care sunt plasate în prezent, eroul
principal al acestora fiind nepotul marelui Erast, Nicholas Fandorin.
[5] Un
alt volum din aceeași serie, publicat și în România la editura Rao
[6]
Adjutant general Khrapov, nou-numitul Guvernator-general pentru Siberia, este
pe drum spre Moscova cu trenul. Trenul oprește într-o mică gară pentru a primi
un pasager important ce fusese anunțat, și care tocmai se întâmplă să fie Erast
Fandorin, adjunct pentru misiuni speciale al Guvernatorului General al
Moscovei. Fandorin este invitat în vagonul privat al lui Khrapov, și după doar
câteva minute, generalul sfârșește cu un pumnal înfipt în inima, iar
misteriosul vizitator sare din tren și este recuperat de o troică ce îl aștepta
în plin câmp.
[7]
Textul nuvelei în limba rusă poate fi citit și aici: http://www.lib.ru/RUSS_DETEKTIW/BAKUNIN/akunin10.txt
[9] Картина Филиппа Янковского, снятая
«Студией ТРИТЭ Никиты Михалкова», в пятерке финалистов главной номинации
«ЛУЧШИЙ ФИЛЬМ ГОДА». Исполнитель роли Пожарского Никита Михалков претендует на
победу как «ЛУЧШИЙ АКТЕР». Его партнеры по фильму Мария Миронова, Константин Хабенский,
Владимир Машков выдвинуты киноакадемиками в номинации «ЛУЧШАЯ РОЛЬ ВТОРОГО
ПЛАНА».
