Revoluţia lumânărilor
Republica Moldova are acum parte de un scenariu cunoscut de români în urmă cu două decenii. O manifestaţie paşnică a tinerilor studenţi moldoveni a degenerat într-o revoltă de masă, cu vandalizări şi violenţe. Protestatarii au ocupat clădirea Parlamentului şi Preşedinţiei. Şi au distrus tot ce le-a căzut în mână. Mai mult, clădirea Parlamentului a fost incendiată. Forţele de ordine au părut depăşite de situaţie. La fel şi pr
eşedintele Voronin, al cărui speech a fost nesigur şi lipsit de aroganţa sa obişnuită. Chiar a dat impresia unui personaj care încearcă să eludeze realitatea din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Cererile iniţiale de invalidare a alegerilor s-au transformat în "Jos comunismul" şi "Jos Voronin". Iar pe clădirea Preşedinţiei a fost arborat drapelul Uniunii Europene. Iar ca scenariul să fie complet, Voronin a acuzat opoziţia de organizarea manifestărilor violente, care au fost planificate cu multă timp înainte şi plătite cu mulţi bani, adică de colaborare cu "agenturile străine care vor destabilizarea statului" - permis fie-mi citarea răposatului Ceauşescu. Şi a apărut şi un Comitet de Salvare Naţională, la fel de compozit ca şi cel din România lui '89.
De aici, scenariu pare să difere. Probabil şi pentru că nu avem de a face cu un regim comunist autentic, ci mai degrabă cu un regim autoritar dur, bazat pe corupţie şi satisfacerea propriilor interese, ideologia comunistă fiind lipsită de conţinutul său iniţial şi utilizată doar pentru a legitima de faţadă un regim cu numeroase abateri de la canoanele democraţiei.
Astfel, autorităţile au fost de acord, după întrunirea cu liderii opoziţiei, să se treacă la renumărarea voturilor. Greşeală de neînţeles a opoziţiei de la Chişinău, care trebuia să ceară invalidarea alegerilor. Timpul cerut de Comisia electorală pentru renumărare (10 zile) va dilua impactul manifestaţiilor. Adică exact de ceea ce avea nevoie regimul lui Voronin pentru a-şi reorganiza opţiunile. Nu voi comenta jalnica imagine a opoziţiei din Republica Moldova şi graba cu care s-au dezis de protestele tinerilor din stradă. În fond, şi despre calitatea oamenilor din opoziţie se pot spune foarte multe. Însă ar trebui să ia în calcul şi legitimitatea lor dacă vor ajunge la putere pe spatele acelor tineri.
Cu toate acestea, zilele regimului comunist în Republica Moldova par a fi numărate, nu există îndoială. Discuţia lui Voronin cu preşedintele Medvedev (făcută publică de Kremlin) ridică mari semne de întrebare asupra susţinerii de care se mai bucură preşedintele moldovean la Moscova. Cert este că apelul Moscovei la rezolvarea imediată pe cale paşnică a situaţie şi încetarea violenţelor coicide cu aceeaşi cerere din partea SUA. Dar nu m-aş grăbi să concluzionez (aşa cum am văzut deja pe unele site-uri) că America a lăsat Moldova pe mâna ruşilor.
Un popor adus în pragul disperării de un regim corupt şi înţepenit încă în trecutul sovietic luptă pentru eliberarea sa. Depinde însă cum se va realiza acest lucru. Paşnic sau violent. Scenariu încă rămâne deschis.
Republica Moldova are acum parte de un scenariu cunoscut de români în urmă cu două decenii. O manifestaţie paşnică a tinerilor studenţi moldoveni a degenerat într-o revoltă de masă, cu vandalizări şi violenţe. Protestatarii au ocupat clădirea Parlamentului şi Preşedinţiei. Şi au distrus tot ce le-a căzut în mână. Mai mult, clădirea Parlamentului a fost incendiată. Forţele de ordine au părut depăşite de situaţie. La fel şi pr
eşedintele Voronin, al cărui speech a fost nesigur şi lipsit de aroganţa sa obişnuită. Chiar a dat impresia unui personaj care încearcă să eludeze realitatea din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Cererile iniţiale de invalidare a alegerilor s-au transformat în "Jos comunismul" şi "Jos Voronin". Iar pe clădirea Preşedinţiei a fost arborat drapelul Uniunii Europene. Iar ca scenariul să fie complet, Voronin a acuzat opoziţia de organizarea manifestărilor violente, care au fost planificate cu multă timp înainte şi plătite cu mulţi bani, adică de colaborare cu "agenturile străine care vor destabilizarea statului" - permis fie-mi citarea răposatului Ceauşescu. Şi a apărut şi un Comitet de Salvare Naţională, la fel de compozit ca şi cel din România lui '89.De aici, scenariu pare să difere. Probabil şi pentru că nu avem de a face cu un regim comunist autentic, ci mai degrabă cu un regim autoritar dur, bazat pe corupţie şi satisfacerea propriilor interese, ideologia comunistă fiind lipsită de conţinutul său iniţial şi utilizată doar pentru a legitima de faţadă un regim cu numeroase abateri de la canoanele democraţiei.
Astfel, autorităţile au fost de acord, după întrunirea cu liderii opoziţiei, să se treacă la renumărarea voturilor. Greşeală de neînţeles a opoziţiei de la Chişinău, care trebuia să ceară invalidarea alegerilor. Timpul cerut de Comisia electorală pentru renumărare (10 zile) va dilua impactul manifestaţiilor. Adică exact de ceea ce avea nevoie regimul lui Voronin pentru a-şi reorganiza opţiunile. Nu voi comenta jalnica imagine a opoziţiei din Republica Moldova şi graba cu care s-au dezis de protestele tinerilor din stradă. În fond, şi despre calitatea oamenilor din opoziţie se pot spune foarte multe. Însă ar trebui să ia în calcul şi legitimitatea lor dacă vor ajunge la putere pe spatele acelor tineri.
Cu toate acestea, zilele regimului comunist în Republica Moldova par a fi numărate, nu există îndoială. Discuţia lui Voronin cu preşedintele Medvedev (făcută publică de Kremlin) ridică mari semne de întrebare asupra susţinerii de care se mai bucură preşedintele moldovean la Moscova. Cert este că apelul Moscovei la rezolvarea imediată pe cale paşnică a situaţie şi încetarea violenţelor coicide cu aceeaşi cerere din partea SUA. Dar nu m-aş grăbi să concluzionez (aşa cum am văzut deja pe unele site-uri) că America a lăsat Moldova pe mâna ruşilor.
Un popor adus în pragul disperării de un regim corupt şi înţepenit încă în trecutul sovietic luptă pentru eliberarea sa. Depinde însă cum se va realiza acest lucru. Paşnic sau violent. Scenariu încă rămâne deschis.
