F. William Engdahl (scriitor şi analist politic): “Criza sistemului financiar american va determina o recesiune economică mondială mai rea decât cea din anii 1930”



Posibilitatea unui atac israelian asupra Iranului în viitorul apropiat este, din punctul meu de vedere, una infimă. Administraţia Bush are nevoie imperioasă de cooperarea cu Iranul pentru a putea controla Irakul. Se duc discuţii secrete cu Teheranul de câteva luni, deşi se publică permanent zvonuri referitoare chiar la un posibil atac american.

Sunteţi printre cei care au explicat cu mare claritate cum se face că în prezent preţul petrolului este rezultatul unor speculaţii şi inginerii financiare, şi nicidecum rezultatul tradiţional dat de cerere şi ofertă. Explicaţi-ne puţin cum stau lucrurile.

Regimul Bush-Cheney e un proiect susţinut de marii jucători din domeniul petrolului şi de către complexul militar industrial. Agenda lor conţine printre altele manipularea şi creşterea dra­matică a preţului pe fiecare baril de petrol, pentru a controla, printre altele, dezvoltarea economică mondială. În ultimii câţiva ani, administraţia Bush a făcut paşii necesari pentru influen­ţarea contractelor viitoare şi, în general, a comerţului cu petrol. Responsabilul cu regularizarea pieţelor şi contractelor în domeniu, cu protejarea împotriva fraudelor, manipulărilor şi practicilor abuzive în economia de piaţă, CFTC (Commodity Futures Trading Commission), a abdicat în mod explicit de la supra­ve­gherea schimburilor şi contractelor comerciale de pe pieţele de petrol încă din 1966. Calculele mele conser­vatoare spun că, în prezent, cel puţin 60% din cei 100$ preţ pe baril provin din speculaţii viitoare ale fondurilor private, ale băncilor şi grupurilor financiare care folosesc ICE Futures Londra, NYMEX New York şi schimburile interbancare necontrolate menite să evite verificările ulterioare. Regulile americane referitoare la Comisia guvernamentală menţionată permite speculanţilor să cumpere contracte viitoare pe NYMEX, plătind doar 6% din valoarea contractului. La preţul actual de 128$ pe baril, asta înseamnă că un viitor comerciant trebuie să pună deoparte doar 8$ de baril. Restul de 120$ îi împrumută. Această diferenţă extremă de 16 la 1 ajută la creşterea nerealistă a preţurilor şi determină pierderi bancare, precum şi alte dezastre la nivelul cheltuielilor per populaţie. Guvernul şi Congresul ştiu foarte bine ce se întâmplă, dar puterea băncilor este atât de mare la Washington încât nu s-a făcut nimic pentru controlul speculei, deşi preţul barilului de petrol a ajuns în vară şi la 147$. În fapt, este o decizie politică luată de guvernul american de a permite băncilor de pe Wall Street să controleze preţul petrolului.

Dat fiind că pentru a tăia capul meduzei ar fi necesar să se ajungă la nivele importante din administraţia Statelor Unite, care sunt şansele de a se pune capăt speculaţiilor de acest fel?

Aşa cum deja s-a văzut de când cu creşterea exagerată a preţului petrolului din iunie şi iulie când s-a ajuns la 135-147$ pe baril, Con­gresului îi lipseşte voinţa politică, chiar şi în an electoral, de aliniere a Asociaţiei bancherilor americani de pe Wall Street. Nu a făcut nimic semni­ficativ, nici măcar atunci când preţul a crescut cu mai mult de 25$ într-o zi, pentru a controla specula distructivă. Casa Albă şi Congresul au depăşit orice limită. Ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni pe piaţa financiară americană e o nouă dovadă că sunt depăşiţi de situaţie.

Un alt domeniu controversat este cel al vânzărilor de armament. Departamentul de Apărare al SUA a anunţat recent că va vinde Israelului 1000 de bombe GBU-39, ştire ce a fost imediat speculată ca o dotare a Israelului cu exact tipul de armament necesar unei intervenţii împotriva Iranului. Cum comentaţi?

Posibilitatea unui atac israelian asupra Iranului în viitorul apropiat este, din punctul meu de vedere, una infimă. Administraţia Bush are nevoie imperioasă de cooperarea cu Iranul pentru a putea controla Irakul. Se duc discuţii secrete cu Teheranul de câteva luni, deşi se publică permanent zvonuri referitoare chiar la un posibil atac american. În realitate, preşedintele Bush a anunţat recent conducerea de la Tel-Aviv că nu ar ierta o eventuală criză determinată de un atac independent din partea Israelului. Din punctul meu de vedere, orice atac asupra Iranului fie din partea Israelului sau a Washingtonului iese din discuţie, indiferent de vânzările americane de armament. Ar fi mult prea periculos. Armata americană e sub tensiune, moralul trupelor e la un nivel foarte scăzut, conform rapoartelor directe. Sistemul financiar american e într-o criză sistemică ce va determina o recesiune economică mondială, după părerea mea chiar mai rea decât cea din anii 1930. În ultimii doi ani SUA au vândut armament în valoare de 32 de miliarde de dolari.


Majoritatea analiştilor au spus că este exclusă o nouă intervenţie militară a SUA, dat fiind că războaiele din Afganistan şi Irak au fost un eşec, în ciuda fondurilor uriaşe investite. S-a spus, dat fiind şi perspectiva recesiunii economice din ce în ce mai grave, că SUA nu-şi pot permite un nou război. În aceste condiţii, nu cumva avem de-a face cu o retorică agresivă din partea SUA menită să declanşeze o psihoză a războiului şi o nouă cursă a înarmărilor care va umple buzunarele “băieţilor deştepţi” ?

În momentul de faţă există o fractură care, deşi de culise, trece chiar prin centrala strategică a administraţiei Bush. Sunt dovezi clare că Dick Cheney e cel care l-a încurajat pe preşedintele georgian Mihail Saakaşvili să atace Osetia de Sud şi Abhazia deşi ştia foarte bine că forţează o reacţie din partea Rusiei. De ce? Pentru că Cheney e purtătorul de cuvânt al fracţiunii pro-război, a neo-conservatorilor războinici care sunt responsabili şi de dezastrul din Irak şi Afganistan. Cheney face orice e posibil pentru ca prietenul lui, John McCain, să ajungă preşedinte. Un conflict internaţional cu Rusia invadând Georgia l-a scos în faţă pe McCain, experimentatul erou de război, măcar în aparenţă. În plus, Dick Cheney şi industria militară îşi doresc cu disperare să reînvie Războiul Rece pentru a-şi justifica existenţa militară şi a-şi creşte puterea. Periculos şi menit să provoace, scutul anti-rachetă din Polonia şi Cehia este susţinut de partea fracţiunii neo-conservatoare Cheney. Amplasarea acestui scut provoacă la extrem şi există riscul de a împinge lumea pe marginea unui război nuclear. Nu cred că ţine de bani sau de buzunare grase, pe cât ţine de disperarea elitei puterii americane de a-şi păstra rolul de imperiu mondial şi – fără a fi numită aşa neapărat – singura superputere mondială. Dezintegrarea financiară e un semnal clar al sfârşitului Americii postbelice ca superputere financiară. Din 2003, războiul din Irak marchează sfârşitul Americii ca unica superputere militară. Răspunsul Rusiei în Georgia a confir­mat tuturor acest lucru. Statele Unite ca superputere şi imperiu în declin se află într-un stadiu de negare al acestor evidenţe, atitudine periculoasă atât pentru viitorul american, cât şi al întregii lumi.

interview conducted by G.Ionita

Moldova a refuzat să adere la NATO


"Alianţa Nord-Atlantică nu va putea să includă în rândurile sale Republica Moldova". Declaraţia aparţine preşedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, şi a fost făcută pe 1 octombrie la postul de radio Echo Moskvy.

În plus, liderul moldovean a mai spus că "Republica Moldova îşi doreşte obţinerea unui statut de neutralitate permanentă, care înseamnă că nu se va implica militar în nici o organizaţie. Nici dacă puterea de la Chişinău se va schimba. Am cerut însă obţinerea prioritară a statutului de membru a U.E."
În ceea ce priveşte soluţionarea conflictului îngheţat din Transnistria, Voronin a susţinut că "Moscova, Chişinau şi Tiraspol ar trebui să poarte discuţii preliminare cât mai repede, mai ales că în urmă cu o lună, pe 1 septembrie s-au împlinit 18 ani de când Transnistria este republică nerecunoscută de nimeni şi un permanent focar de conflict. Mai târziu, pentru clarificarea situaţiei pot să se afilieze şi Statele Unite, Ucraina, conducerea Uniunii Europene şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa", citat de RIA Novosti.
Evident, nici un cuvânt despre România sau lobby-ul făcut cu atâta zel de preşedintele Băsescu la Bruxelles.

Salonul International de carte românească de la Iasi

Editia a XVII-a a Salonului International de Carte Romaneasca de la Iaşi

Biblioteca Judeteana
Lansari de carte – eveniment

În cadrul manifestarilor Salonului vor fi lansate peste 100 de volume (poezie, beletristica, proza, albume de arta) aparute la edituri din întreaga tara, precum si la editurile din diaspora. Multe dintre acestea reprezinta realizari de exceptie, atat la nivelul scriiturii, cat si la cel al prezentarii grafice. Aici se cuvine sa amintim cateva titluri care cu siguranta vor retine atentia publicului si se vor bucura de cronici favorabile din partea criticilor. Avem în vedere Editia Manuscriselor Eminescu – aparuta sub îngrijirea acad. Eugen Simion, Biblia Vulgata – Blaj 1760 – 1761, o versiune a Bibliei (Vechiul Testament), tradusa în limba latina, care include editii variate ale textelor sacre, aparuta în acest an la Editura Academiei Romane. Criticul de arta Valentin Ciuca se prezinta în fata publicului cu un nou si superb album de arta intitulat Prezentarea documentului de atestare administrativa a Iasiului.

Un eveniment aparte în cadrul manifestarilor Salonului va fi cel al prezentarii în premiera a documentului integral de atestare a orasului Iasi. Acesta va avea loc pe 6 octombrie, adica la exact 600 de ani de la emiterea acestuia – 6 octombrie 1408, în cetatea Sucevei – de catre domnitorul Alexandru cel Bun, si poate fi considerat unul din cele mai importante evenimente din cadrul programului
Premii de Excelenta (doar) pentru carti remarcabile

Ca de obicei, Salonul International de Carte Romaneasca va avea si un juriu care va trebui sa decida ce carti constituie cu adevarat o contributie deosebita la patrimoniu cultural romanesc.
G.I.

more on



Rusia va avea o Forţă de Reacţie Rapidă

Până Europa se va decide ce face cu plănuita sa Forţă de Reacţie Rapidă, până va decide dacă va răspunde cererii preşedintelui Medvedev de concretizare a unei forţe de securitate comune, Ministerul Apărării din Rusia a pus deja pe hârtie planurile ce vizează crearea propriei Forţe de Reacţie Rapidă.
Potrivit unei surse din minister, Forţa de Reacţie Rapidă va fi constituită din trupe aeropurtate, formate parţial din puşcaşi marini şi soldaţi ai trupelor speciale, cărora li se vor adăuga trupe de asalt şi ale forţelor aeriene. Conform primelor estimări, aceasta va dispune între 200 şi 300 de aeronave de luptă şi elicoptere aparţinând Air Force.
De asemenea, potrivit informaţiilor difuzate de «Gazeta.Ru», o sursă din Ministerul Apărării a subliniat că «o reacţie rapidă viguroasă este unul din principalii parametri vizaţi de reorganizarea forţele armate ale Federaţiei Ruse, potrivit unui plan aprobat de preşedinte şi care va fi finalizat până la 2020».
Conform acestuia, parametrii exacţi ai Forţei de Reacţie Rapidă, compoziţia sa şi modul de administrare vor fi revizuite, în cadrul lucrărilor Colegiului de Apărare, care va avea loc la Moscova pe 3 octombrie a.c.
În timp ce SUA nu-şi pot reveni şi găsi o modalitate de depăşire a crizei de pe Wall Street, Rusia pare decisă să puncteze serios pentru a demonstra forţa sa militară. În ceea ce priveşte depăşirea efectelor crizei financiare, guvernul va aloca 3,7 trilioane de ruble pentru a suplini lipsa de lichidităţi de pe piaţă.
Aş mai remarca faptul că în vreme ce guvernele Europei occidentale pregătesc planuri de a face faţă crizei, şi unde până şi oamenii de pe stradă au înţeles că vin vremuri nu tocmai fericite, pe plaiurile mioritice plouă cu pomeni electorale fără acoperire, dar susţinute de iluzoria speranţă că economia României "nu va intra într-o spirală inflaţionistă".
Acum, la cât de "marţieni" şi rupţi de realitate par a fi politicienii României, chiar e posibil să creadă că economia ţării noastre ar putea reacţiona după alte reguli decât cele ale economiei de piaţă mondiale. Poate unele împrumutate de pe Marte ?