Se afișează postările cu eticheta PNL. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta PNL. Afișați toate postările

“Continui să cred că putem construi o Românie în care europenismul să nu fie doar o «formă fără fond»

în dialog cu preşedintele PNL, Crin Antonescu

- Domnule Crin Antonescu, aveţi deja o experienţă de 19 ani pe scena politică din România. Şi pentru că vorbim de săptămânalul “Top Business”, voi începe acest interviu adresându-vă o întrebare pragmatică, specifică oamenilor de afaceri. Care sunt avantajele şi dezavantajele persoanelor care au statutul de politician de/în România ?
Crin Antonescu: - Înţeleg că întrebarea se referă în general la oamenii politici şi la realităţile din România, nu la mine ... Voi încerca să fiu la fel de pragmatic şi concis.
Avantaje: unu - politicienii “deschid uşi” într-o măsură incomparabil mai mare decât ceilalţi cetăţeni; doi – un politician are şansa unor salturi spectaculoase, justificate sau nu, în carieră, şansă de asemenea incomparabilă cu a majorităţii cetăţenilor, indiferent de profesie sau domeniu de carieră; trei – politicienii au avut şansa unui acces direct şi imediat la resursele financiare, deci şansa de a se îmbogăţi a fost net superioară majorităţii populaţiei. Astea au fost percepute ca avantaje şi urmărite în bună măsură de cei care au optat pentru cariera politică. Iar, din păcate, generaţia tânără nu a venit spre domeniul politic ca urmare a unor idealuri şi credinţe, ci strict pentru a obţine aceste avantaje.
Dezavantaje: unu – lipsă de credibilitate, pentru că, deşi nicăieri în lume politicienii nu sunt prea iubiţi, în România ei nu sunt deloc respectaţi, ceea ce constituie un handicap important pentru un om politic; doi – sunt, într-un fel şi din vina lor, victime ale percepţiei publice despre ei înşişi; ca să simplificăm, îşi închipuie fără temei că sunt sau au devenit cineva, numai pentru că, fără a-i respecta în fapt, lumea se comportă reverenţios cu ei; trei – au o şansă mai mică în ce priveşte acel aspect preţios pentru fiecare om, adică viaţă privată, viaţă de familie.
- Extinzând puţin spaţiul de discuţie, cum credeţi că e perceput pe plan extern statutul de om politic român ?
CA: - Dacă ne referim la percepţia externă, trebuie să admitem că politicienii români au o condiţie destul de fragilă. Dar am văzut, ce-i drept de la distanţă, că şi în acest context funcţionează vechea zicală “Omul sfinţeşte locul” şi că depinde de fiecare în parte cum este perceput, respectat, preţuit. Evident, în acest context nu putem face abstracţie şi de anumite condiţionări care nu ţin direct de capacităţile oamenilor politici. Ca preşedinte al României, prim ministru sau ministru de externe (mă refer la aceste trei funcţii deoarece ele au cea mai mare vizibilitate în plan extern) poţi fi un om cu adevărat excepţional, dar tot vor exista limitări care ţin de poziţia ţării pe care o reprezinţi, de importanţa ei, de eşicherul politic, de percepţia prin mass-media şi de realitatea ei de percepţie. Să ne amintim că Titulescu a fost recunoscut în plan extern ca o minte cu adevărat strălucită, a fost chiar considerat “un cârmaci prea mare pentru o corabie atât de mică”. Cu toate acestea, deşi intervenţiile sale au ajutat mult România în anumite momente, totuşi nu au putut să-i schimbe destinul. [ more...]

Publicat în Top Business, nr. 767, 28 mai - 3 iunie 2009

Alegeri parlamentare 2008 – un joc fără miză pentru electori


Exit-Poll CCSB:
PSD – PC 36 %
PD – L 30,9 %
PNL 20,2 %
UDMR 7,3 %

După o campanie haotică, lipsită uneori de un minim bun simţ (care a reuşit cu brio performanţa de a demobiliza şi mai mult electoratul şi de a ridica la un nivel de top lehamitea românilor faţă de clasa politică în întregul ei), şi cu un mix de candidaţi cu iz de bazar, semn că alegerile parlamentare au prins partidele nepregătite pentru noul standard impus de uninominal, iată că trecu şi ziua datului cu ştampila. După acest haloimis de campanie pe care m-am ferit cu insistenţă să o comentez pentru a nu insulta (iertată-mi fie lipsa de modestie) bruma de inteligenţă cu care m-au dăruit părinţii mei, rezultatul alegerilor (cu o participare la vot sub 50% - mai exact puţin peste 40 %) a arătat clar că românii nu mai cred în promisa reformare a clasei politice.
Semn că România e departe de a avea o clasă politică matură şi responsabilă, a fost şi atitudinea principallilor lideri ai partidelor după aflarea exit – poll-urilor, o atitudine de victorie (mai exact, de pierdere prost fardată, de învinşi cu tupeul de a explica cum că de fapt sunt câştigători).
Dacă a fost ceva de câştigat colateral, cu siguranţă aceasta este nereuşita preşedintelui Băsescu de a impune PD-L în preferinţele alegătorilor şi de a guverna România prin intermediul unui partid prezidenţial - după un model binecunoscut şi implementat în unele ţări post-sovietice. Partid care ar fi trebuit să-i netezească drumul spre al doilea mandat la alegerile prezidenţiale de anul viitor; posibilitatea ca Traian Băsescu să înregistreze un eşec răsunător în cursa prezidenţială este din ce în ce mai previzibil, după cum arată actuala configuraţie a scenei politice româneşti. În prezent, preşedintele Băsescu are de făcut o alegere: fie ignoră votul popular şi îşi duce partidul la guvernare (într-o alianţă cu PNL şi, posibil, UDMR), mutare care va mulţumi cercul de interese afiliat PD-L, dar îi va aduce şi mai multă antipatie din partea electoratului; fie acceptă un guvern PSD pe care să-l atace constant (la fel cum a procedat cu guvernul PNL), mai ales în condiţiile unei crize economice din ce în ce mai acute, în speranţa că va reuşi să recupereze din popularitatea pierdută.
Cert este că electoratul român şi-a însuşit doar prima parte a sloganului electoral : „Ei cu ei, noi cu voi”. Românii au înţeles că lupta în aceste alegeri era a politicienilor, ei cu ei şi între ei, şi că aceasta nu avea nici o legătură, dincolo de promisiunile populiste, cu problemele reale ale României. Iar vârsta de majorat a democraţiei din România, clamată (inexact - sau după modelul altor comunităţi) de preşedintele Băsescu, nu poate fi transferată şi clasei politice.

P.S. Vadim contestă rezultatul sondajelor (inutil, cred). Personal, aş remarca faptul că preşedintele Băsescu va trebui să aibă mare grijă cum îşi va construi pe viitor speech-urile. Şi atacurile. Ieşirea lui Vadim de pe scena politică e un semn că electoratul nu mai înghite nici discursurile agresiv - naţionaliste. Şi nici atacarea fără logică a adversarilor politici.