Pentru toti cei interesati de subiect - you are welcome !
Mai multe detalii găsiti aici .
Se afișează postările cu eticheta Bucureşti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Bucureşti. Afișați toate postările
Exit poll - alegeri prezidentiale 2009
Exit poll CCSB (12. PM – Bucharest Time):
Traian Basescu: 32% ; Mircea Geoana: 34% ; Crin Antonescu: 18%
Exit poll INSOMAR:
Traian Basescu: 33% ; Mircea Geoana: 36%; Crin Antonescu: 18%
Exit poll CSOP:
Traian Basescu: 34%; Mircea Geoana: 34%; Crin Antonescu: 20%
P.S. Nu garantez veridicitatea datelor. Le-am postat asa cum le-am primit. Oricum, se pare că liberalii încă n-au iesit la vot ...
Update: Prezenta la vot (ora 16): 36,7 % dintre cetăţenii cu drept de vot. Se estimează că până la închiderea urnelor vor vota peste 50% din românii înscrişi pe listele electorale.
- am decis sa nu postez noile cifre ale sondajelor de opinie deoarece procentele vehiculate în ultimele ore au un miros evident de manipulare. Si nu doresc sa ma raliez celor care din diverse motive sau simpatii politice arunca pe piata diverse procente care nu prea au logica potrivit canoanelor sociologice.
UPDATE 2 – Exit poll (21.00)
CCSB: Traian Basescu 34,1%, Mircea Geoană 30,9, Crin Antonescu 22,1
INSOMAR: Traian Basescu 32,8%, Mircea Geoana 31,7%, Crin Antonescu 21,8%
CSOP: Traian Basescu 33,2%, Mircea Geoana 30,3%, Crin Antonescu 22,0%
Cine pune ruj pe buzele mortului?
Sub atenţionarea destul de sumbră "Pompele funebre n-au serviciu de salvare", editorialul semnat de Constantin Dumitru în Top Business atrage atenţia asupra unui aspect despre care n-am auzit o vorbuliţă în această campanie: diferenţa dintre a fi sau a nu fi lider politic, făcător de istorie şi pentru generaţiile ce va să vină. Un text cumpătat şi realist. Şi mai ales decent. Mie mi-a plăcut.
"Expresia de trista dar înversunata satisfactie „Le-a murit cadavrul!” are, probabil, o sorginte folclorica si trebuie sa fi existat la mai multe popoare, la cele mai vechi întâi, că sunt mai păţite. Cei care au sansa (nefericirea?) de a reprezenta sute, mii, milioane de oameni sunt la fel de muritori, de expusi bolilor, îmbatranirii, sclerozei si, pana la urma, mortii. 
E adevarat ca, uneori, moartea precede decesul, existand si pentru oamenii de rând neşansa unei supravieţuiri pur biologice atunci când ce era adevărat s-a stins. Sunt oameni a căror moarte survine timpuriu, desi supravieţuiesc si mimează viaţa. Ei sunt şi cei mai intoleranţi faţă de nesimţiţii care continuă să trăiască, să aibă imaginaţie, să creeze. Toate le hotărăşte Dumnezeu dar mai are şi omul o contributie atunci când, pe ceea ce psihologii numesc linia minimei rezistente, alege lenea linistii convins fiind că viaţa doare. Mai devreme sau mai târziu, liderii (si nu doar cei politici) pur si simplu expiră. Zadarnice cosmetizările, rujul de pe buzele mortului nu readuce sângele în obraji. Personalităţile puternice schimbă mereu ceva în viaţa lor, în opera lor artistică, în cercetările ştiinţifice, în business, chiar în modestele activităţi manufacturiere. În politica, marii lideri (pentru ca aia mai mici supravietuiesc ca adjuncti ai oricui, oriunde, pentru oricine) propun proiecte mari si supravietuiesc cat timp si daca acele proiecte au viaţă. Apoi se apucă de altceva, scriu cărti, participă la simpozioane. Într-o lume normală... [articolul integral]
E adevarat ca, uneori, moartea precede decesul, existand si pentru oamenii de rând neşansa unei supravieţuiri pur biologice atunci când ce era adevărat s-a stins. Sunt oameni a căror moarte survine timpuriu, desi supravieţuiesc si mimează viaţa. Ei sunt şi cei mai intoleranţi faţă de nesimţiţii care continuă să trăiască, să aibă imaginaţie, să creeze. Toate le hotărăşte Dumnezeu dar mai are şi omul o contributie atunci când, pe ceea ce psihologii numesc linia minimei rezistente, alege lenea linistii convins fiind că viaţa doare. Mai devreme sau mai târziu, liderii (si nu doar cei politici) pur si simplu expiră. Zadarnice cosmetizările, rujul de pe buzele mortului nu readuce sângele în obraji. Personalităţile puternice schimbă mereu ceva în viaţa lor, în opera lor artistică, în cercetările ştiinţifice, în business, chiar în modestele activităţi manufacturiere. În politica, marii lideri (pentru ca aia mai mici supravietuiesc ca adjuncti ai oricui, oriunde, pentru oricine) propun proiecte mari si supravietuiesc cat timp si daca acele proiecte au viaţă. Apoi se apucă de altceva, scriu cărti, participă la simpozioane. Într-o lume normală... [articolul integral]
Vitas – "Vocea Secolului” intre maiestria artei autentice si vocatia mistikitsch
Cronică de spectator
Concertul susţinut de Vitas la Bucureşti a suscitat un adevarat război al declaraţiilor între fanii si antipatizanţii artistului rus supranumit şi "Vocea Secolului". Cum nu mă aflu în nici una din cele doua tabere si in general ma abtin sa emit judecati sub imperiul emotiilor, am preferat sa mai astept pentru a-mi spune opinia.
Din nefericire, o parte, suficient de numeroasa, dintre cei care au optat pentru concertul de la Sala Palatului, au reconsiderat la adevarata valoare vechea zicala: "la pomul laudat sa nu te duci cu sacul". Primul concert, din cadrul unui turneu mondial in peste 50 de tari, s-a dovedit a fi mult sub asteptarile publicului romanesc (chiar si asa manelizat şi lipsit de repere de valoare certe cum e el in prezent). In locul unui concert de top (iar artistul a avut multe astfel de concerte de-a lungul timpului), un concert asa cum merita o capitala europeana, Bucurestiul a primit un cockteil ciudat, cu aroma de mistikitsch si cu multe lipsuri de organizare.
Desi ar fi trebuit sa ne simtim mandri de prezenta in concert a maestrului Gheorghe Zamfir, in fapt lucrurile au stat taman invers, momentul in sine nedepasind stadiul de improvizatie. Nu voi insista asupra conceptului acestui tip de spectacol. Desi discutabil, in conditii civilizate si fara inserturi si indemnuri mistico – spirituale, poate fi un elegant spectacol de estrada. In fond, are si desuetul farmecul sau. Fapt confirmat si de succesul cu care producatorul Sergey Pudovkin a reusit impunerea unui astfel de concept in spatiul show-bizului din Rusia si Asia. [articolul întreg...]
Publicat în Top Business Weeklypaper, nr. 757/19 - 25 martie 2009
Din nefericire, o parte, suficient de numeroasa, dintre cei care au optat pentru concertul de la Sala Palatului, au reconsiderat la adevarata valoare vechea zicala: "la pomul laudat sa nu te duci cu sacul". Primul concert, din cadrul unui turneu mondial in peste 50 de tari, s-a dovedit a fi mult sub asteptarile publicului romanesc (chiar si asa manelizat şi lipsit de repere de valoare certe cum e el in prezent). In locul unui concert de top (iar artistul a avut multe astfel de concerte de-a lungul timpului), un concert asa cum merita o capitala europeana, Bucurestiul a primit un cockteil ciudat, cu aroma de mistikitsch si cu multe lipsuri de organizare.
Desi ar fi trebuit sa ne simtim mandri de prezenta in concert a maestrului Gheorghe Zamfir, in fapt lucrurile au stat taman invers, momentul in sine nedepasind stadiul de improvizatie. Nu voi insista asupra conceptului acestui tip de spectacol. Desi discutabil, in conditii civilizate si fara inserturi si indemnuri mistico – spirituale, poate fi un elegant spectacol de estrada. In fond, are si desuetul farmecul sau. Fapt confirmat si de succesul cu care producatorul Sergey Pudovkin a reusit impunerea unui astfel de concept in spatiul show-bizului din Rusia si Asia. [articolul întreg...]
Publicat în Top Business Weeklypaper, nr. 757/19 - 25 martie 2009
