Epilog la poveşti cu spioni / diplomaţi expulzaţi

Epilog la povesti cu spioni / diplomaţi expulzaţi: în timp ce comandantul suprem meditează adânc la cum D-zeu ale noastre servicii n-au putut să aibă şi ele acolo ceva la dosar cu diplomaţii ruşi de la Bucureşti (pe cel expulzat l-am trimis acasă în virtutea unei replici formale arţăgoase de tip război rece, fără să-i putem pune în cârcă măcar o sacoşă cu tăieturi din ziare), vă propun un scurt exerciţiu de îmbogăţire a imaginaţiei:

Imaginați-vă o discuție bilaterală româno-rusă, în care președintele României îi explică omologului rus cum e cu "misiunea istorică" a României - aceea de punte între Est și Vest, de garant a securității regionale şi alte asemenea sintagme cu formă frumoasă dar fără fond, pe care nu le-a ratat niciunul din domnitorii vremelnici de la Cotroceni când a trebuit să rostească un speech la ţol festiv...

Imaginaţi-vă că personajele scenei de mai sus sunt Băsescu și un Putin ușor amuzat - nu ştim dacă din cauza speech-ului sau a amintirilor din sejururile la Camp Davis ! ... Răspunsul preşedintelui /actual premier al Rusiei, în maniera tipică ce l-a consacrat, poate trezi din beţia puterii iluzorii pe oricine mai are o fărâmă de conştiinţă a valorii proprii şi ar putea face deliciul presei zile în şir...

Imaginaţi-vă că în buna tradiţie românească în care totul se poate rezolva printr-un telefon, preşedintelui României i s-a părut normal să-i ceară omologului rus numărul de telefon mobil, precizând că: "I very much want, during my time in office, to become one of your European friends, a friend who can call you at any time and who you can call at any time"... "Mr. President, you can call me any time on Kremlin phone...they are ably to find me everywhere, at any time..." a răspuns interlocutorul, parând cu un zâmbet (ironic?!) insolita cerere...

Imaginaţi-vă că vajnicul ex-căpitan de navă umilit de un ex-colonel kgb care l-a pus să sune pe centrala de la Kremlin ca pe orice preşedinte de rând, a considerat că singura modalitate inteligentă de a răspunde umilinţei suportate a fost deschiderea unei confruntări în manieră tipică războiului rece, asumându-şi un joc a cărui sumă e zero pentru România, dar care îi conferă iluzia reabilitării orgoliului rănit...
Desigur, stenograma discuţiei respective poate oricând demonstra contrariul - sau poate nu ?! Dovada că ne aflăm relativ în sfera imaginaţiei: arhiva Kremlinului îşi aminteşte sumar de întâlnirea respectivă :) la fel şi arhiva Ambasadei României la Moscova ...

Iată însă că dorința de materializare a "misiunii" s-a împlinit și suntem punte între reglările de conturi și spioni între Est și Vest...doar că prin comparaţie cu reţeaua de spioni a Rusiei, pusă recent pe tapet de Washington, spionii aliaţilor USA - chiar deghizaţi în diplomaţi - par nişte simpli băieţi de mingi, astfel că partea cu "istorică" mai trebuie să aştepte.... Запишите ?!

Deontologia şi limitele PR-ului

"Făcătorii de imagine" vor spune că orice demers e bun dacă foloseşte clientului lor. Deontologia pare a fi o chestiune secundară şi fără prea mare relevanţă. Iar controversele pe această temă sunt nesfârşite şi nu fac obiectul acestei discuţii. Remarc doar că PR prim ministrului Federaţiei Ruse nu face rabat de la principiul enunţat mai sus. Doar că de data aceasta decizia de a-l plasa pe Vladimir Putin la manşa unui avion destinat stingerii incendiilor s-ar putea întoarce drastic chiar împotriva protagonistului. Există limite care ţin de psihicul social al momentului. PR premierului Putin se pare că nu a fost interesat de disperarea miilor de oameni care au pierdut tot, de rudele celor morţi în lupta cu flăcările, de rata dublă la nivelul Moscovei a mortalităţii celor cu afecţiuni cardiace sau respiratorii. Oricum, demersul a creat acuze furibunde din partea presei de la Moscova. Desigur, mă refer la acea parte a presei care reuşeşte să-şi menţină un grad cât de cât de independenţă. Şi nici în ochii populaţiei, înroşiţi de fumul care acoperă capitala rusă lucrurile nu se văd mai fericit. Căci una e să te duci la salvat tigri şi urşi polari în vremuri de relativă linişte, şi alta să arăţi că eşti "first firefighter" în timp ce oamenii constată că şi-au pierdut toată bruma de agoniseală. Cred că sinistraţii României de la ultimele inundaţii ar putea depune mărturie cât de mult i-a ajutat şi mobilizat imaginile cu premierul Boc umplând un sac de nisip (ce-i drept un avion e mai impresionat ca recuzită decât o lopată şi un sac, dar, deh, fiecare după posibilităţi :)) ....