Două „open minds”, realismul și rigoarea unui analist militar versus intuiția și discursul argumentat al unui specialist în comunicare - un interviu pe care vi-l recomand.
Suntem martorii epuizării unui model de dezvoltare
Ion Petrescu: – Ce se întâmplă cu noi, domnule profesor? Nu mai avem răbdare unii cu alţii, fiecare are monologul propriu, la care nu renunţăm, nici în ruptul capului…Ce se întâmplă cu noi şi cu lumea în care trăim?
Dumitru Iacob: - Avem cu toţii senzaţia că se întâmplă ceva. Şi nu prea ştim ce se petrece. Lumea pare ieşită din ţâţâni! Tonul demnitarilor publici a devenit catastrofic. Oamenii simpli sunt neliniştiţi…Putem ieşi din această ambiguitate? Vom şti ce se întâmplă? Deja pot fi înregistrate unele răspunsuri la acest “ce se întâmplă?” Cel mai tranşant, probabil că îl ştiţi. Ne trimite direct la… sfârşitul lumii.
I.P.: – Dacă ar fi să dau crezare unui cotidian românesc, Sfârşitul lumii va ocoli România – titlu din 22 aprilie 2010. O păcăleală?
D.I.: – Glumiţi. Asistăm, nici mai mult, dar nici mai puţin, la sfârşitul lumii!
I.P.: - Ei, aş!
D.I.: - Nu este vorba despre sfârşitul lumii ca atare. Sau nu este încă despre asta vorba… Ci despre epuizarea lumii cunoscute, a celei cu care suntem obisnuiţi. Suntem cu toţii martorii apusului unui model de dezvoltare. Sigur, unii au anunţat criza capitalismului, drept urmare firească a eşecului socialismului… Eu cred că este mai potrivit să ne gândim la sfârşitul unui model de civilizaţie, la epuizarea forţei propulsoare a acestuia.