Aşa cum anticipam acum două luni într-un material pentru Oriental Review, alegerile parlamentare din Rusia (4 decembrie 2011) şi alegerile prezidenţiale (anul viitor) sunt, cu siguranţă evenimente în jurul cărora lupta pentru influență politică va deveni tot mai acerbă. În principal, influenţa în teritoriu unde infrastructura de partid și persoanele influente arondate autorităților locale vor contribui definitoriu la rezultatul confruntării electorale. În general, lupta lobby-știlor se desfășoară în interiorul zidurilor de la Kremlin, departe de ochii iscoditori ai presei, susținătoare sau nu a puterii. Desigur, lucrurile sunt cunoscute, chiar dacă puţini se încumetă să vorbească deschis despre ele. Acestă luptă pentru influență pare să fie, de asemenea, și miza în recentul scandal din partidul Cauza Dreaptă, partidul manageriat până recent de omul de afaceri şi nou iniţiatul în politică, Mikhail Prokhorov.
Un imens zgomot mediatic a urmat primelor secunde de stupoare din partea presei. Care încet, încet s-a repliat în funcție de interese și un semn că auto-cenzura funcționează mult mai bine decât programele de reformă a Rusiei. Declaraţiile inconfortabile ale ex-liderului Cauzei Drepte, Mikhail Prokhorov, privind falsificarea documentelor Congresului partidului, precum și acuzațiile directe împotriva “eminenţei cenuşii» a Kremlinului – Vladislav Surkov, a fost urmată de “tăcere asurzitoare” dinspre Kremlin. Tandemul Putin – Medvedev și-a urmat în linişte agenda zilnică. Tot ce s-a putut auzi a fost o imensă revărsare de opinii pro şi anti-Prokhorov. Potrivit analistului politic Stanislav Belkovski, “preşedintele rus a fost dezamăgit de Mikhail Prokhorov, astfel că el l-a instruit pe Vladislav Surkov să-l «lichideze»”. În schimb, Gleb Pavlovsky (el însuşi într-un conflict mocnit cu Vladislav Yurevich Surkov după expulzarea sa de la Kremlin) consideră că: “Acest conflict este benefic pentru aproape toată lumea, cu excepţia lui Surkov. Administraţia prezidenţială a suferit o serie de costuri de reputaţie, ca urmare a unei serii de erori tactice “. În fapt, este Prokhorov, fostul său partid sau protejatul lui – Evgheni Roizman (aproape o legendă urbană a Ekaterinburgului), problema de fond, esenţială ? Cred că nu. Situaţia a fost de fapt previzibilă în integralitatea sa. Voi încerca să explic de ce. (Text integral)
Publicat in Cadran Politic, Oct. 2011
Un imens zgomot mediatic a urmat primelor secunde de stupoare din partea presei. Care încet, încet s-a repliat în funcție de interese și un semn că auto-cenzura funcționează mult mai bine decât programele de reformă a Rusiei. Declaraţiile inconfortabile ale ex-liderului Cauzei Drepte, Mikhail Prokhorov, privind falsificarea documentelor Congresului partidului, precum și acuzațiile directe împotriva “eminenţei cenuşii» a Kremlinului – Vladislav Surkov, a fost urmată de “tăcere asurzitoare” dinspre Kremlin. Tandemul Putin – Medvedev și-a urmat în linişte agenda zilnică. Tot ce s-a putut auzi a fost o imensă revărsare de opinii pro şi anti-Prokhorov. Potrivit analistului politic Stanislav Belkovski, “preşedintele rus a fost dezamăgit de Mikhail Prokhorov, astfel că el l-a instruit pe Vladislav Surkov să-l «lichideze»”. În schimb, Gleb Pavlovsky (el însuşi într-un conflict mocnit cu Vladislav Yurevich Surkov după expulzarea sa de la Kremlin) consideră că: “Acest conflict este benefic pentru aproape toată lumea, cu excepţia lui Surkov. Administraţia prezidenţială a suferit o serie de costuri de reputaţie, ca urmare a unei serii de erori tactice “. În fapt, este Prokhorov, fostul său partid sau protejatul lui – Evgheni Roizman (aproape o legendă urbană a Ekaterinburgului), problema de fond, esenţială ? Cred că nu. Situaţia a fost de fapt previzibilă în integralitatea sa. Voi încerca să explic de ce. (Text integral)
Publicat in Cadran Politic, Oct. 2011
