Câţiva din cititorii mei fideli s-au aşteptat ca astăzi să scriu ceva despre alegerile locale din Rusia. Ei bine, nu o voi face. Pentru că nu s-a întâmplat nimic ieşit din comun. Nu s-a schimbat nimic. Deci nu e nimic de comentat. Succesul partidului Rusia Unită (peste 60% din sufragiile populaţiei) se bazează pe două aspecte: popularitatea constantă a premierului Putin şi un aparat de partid (şi de propagandă) extrem de eficient. Dacă la acestea adăugăm incapacitatea opoziţiei ruse de a gândi şi acţiona la unison, e de la sine de înţeles că actualele alegeri nu puteau aduce nimic senzaţional.
Protestatarii (ce-i drept, nu foarte mulţi, dar suficienţi pentru a da o tuşă de democraţie) au fost arestaţi, duşi la secţie şi ulterior eliberaţi. Dar şi asta ţine de obişnuinţă/obişnuit.
Protestatarii (ce-i drept, nu foarte mulţi, dar suficienţi pentru a da o tuşă de democraţie) au fost arestaţi, duşi la secţie şi ulterior eliberaţi. Dar şi asta ţine de obişnuinţă/obişnuit.
