Alegerile prezidentiale din Ucraina - un pas înainte. Încotro ?

La început de an nou, populaţia Ucrainei va decide cine îi va conduce destinele în perioada 2010 – 2015. După o criză politică prelungită, ar putea fi un pas înainte spre normalizare. Experienţa românească mă îndeamnă să fiu reţinută în acest sens. Totuşi realităţile din Ucraina sunt net diferite şi normalizarea capătă multiple înţelesuri atunci când se relaţionează cu opţiunile Est sau Vest.
Până la scrutinul electoral de pe 17 ianuarie 2010 prin care ucrainenii îşi vor alege preşedintele a mai rămas mai puţin de o lună.

Un scrutin prezidenţial marcat de amânări, repercusiuni grave ale crizei financiare şi probleme de constituţionalitate, dar şi de un interes sporit din partea electoratului (se anunţă o rată de participare de peste 85%) într-o ţară în care identitatea cetăţenilor oscilează între un Vest pro-occidental euroatlantic şi un Est cu privirea îndreptată înspre vulturul bicefal al Kremlinului. În cursa pentru preşedinţia Ucrainei s-au înscris 18 candidaţi. Iar campania electorală (începută pe 17 octombrie 2009 – conform legislaţiei Ucrainei candidaţii au la dispoziţie trei luni) aflată pe ultima sută de metri a cunoscut toate etapele şi ingredientele de la obişnuitele promisiuni până la scandaluri cu acuzaţii de pedofilie şi altercaţii violente. [articol integral]

Publicat in Cadran Politic, nr. 69/decembrie 2009

Rusia - ţara în care se moare de inimă. La propriu.

Dimineaţă de şoc în Rusia. În decursul a doar două ore, televiziunile au anunţat moartea a două importante personalităţi, Igor Gaidar şi Vladimir Turcinschi "Dinamit", care deşi s-au manifestat în medii total diferite lasă în urmă o amprentă ce nu poate fi contestată.
Ambii au murit la locuinţele lor situate în cartiere rezidentiale din suburbiile Moscovei, iar ambulantele chemate în ajutor nu au mai putut decât să constate decesele.
Renumitul economist şi politician Igor Gaidar, este considerat şi ca artizant al "terapiei de şoc" din anii '90 şi al reformelor de transformare a economiei URSS în economia de piaţă a Rusiei, dar implicit şi ca artizan al privatizărilor controversate ce au dat naştere oligarhiei ruse şi a miliardarilor gen Berezovski, Hodorkovski sau Abramovici. A fost prim-ministru în două rânduri în timpul regimului Elţîn. Igor Gaidar avea 53 de ani şi a murit ca urmare a unui accident vascular.

Dacă moartea eminenţei cenuşii a economiei ruseşti a fost primită mai degrabă cu răceală mai ales în mediul extra - politic, moartea realizatorului de radio şi televiziune, campion şi showman, actor Vladimir Turcinschi - zis si "Dinamit" - iubitorii show-urilor sportive şi mai ales fanii luptelor de K-1 cu siguranţă ştiu despre cine vorbesc - a provocat o reală consternare în rândul colegilor dar şi a publicului. Avea doar 46 de ani. Era căsătorit şi avea 2 copii. A murit ca urmare a unui atac de cord.
Menţionăm că Rusia se află în topul nefericit al ţărilor în care se moare de inimă. La propriu.

Despre Reconciliere...

Orice asemănare cu persoane şi situaţii din realitatea imediată...e pur întâmplătoare şi neintenţionată. Dixit !

Urmaşii lui Vespasian şi deontologia profesională

"Rusia considera că Traian Băsescu este un impediment pentru politica ei in sud-estul Europei. Inlăturarea lui ar fi salutată la Kremlin..." [Gardianul]

şi - GHINION, UNII MAI CITESC ŞI PRESA RUSĂ -

„Dar indiferent de rezultatul votului, relatiile Romaniei cu Rusia nu se vor modifica in mod substantial. In relatiile cu Moscova acţiunile lui Traian Băsescu apar ca dinamice, directe si eficiente. Iar politicienii rusi apreciaza partenerii puternici” [Vremea Novostei via Consultanţă politică] - Sunt două puncte de vedere complet opuse. - Da, veţi zice voi... Şi ce-i cu asta ? Fiecare cu viziunea proprie...
Desigur. Numai că aici, în ambele cazuri sunt prezentate punctele dvs. ale aceluiaşi respectabil analist Viorel Patrichi... Ce să înţelegem de aici ? Fie domnia sa suferă de o formă gravă de amnezie de la un punct de vedere la altul (deh, aşa începe... concluzionează un banc pe care n-am sa-l reproduc !) ... Fie doar îşi dă cu părerea după cum îi dictează diferitele politici editoriale şi nu numai ...important este bănuţul să iasă (în fond de la Vespasian - şi al său memorabil "pecunia non olet" - până în prezent nu-i dumnealui primul şi nici ultimul !) La ce bun deontologia profesională ? Sau o fi fost inventată numai pentru cei cu valenţe păguboase de caracter ?
Cine se pricepe, să mă lumineze şi pe mine...
Referitor la domnul împricinat Patrichi, sunt convinsă că data viitoare va fi mai grijuliu şi va găsi o opinie de mijloc care să nu-l pună în situaţii stânjenitoare...

„Tonalitati” ale artei plastice – Eugen, Andra si Codrin Mircea

Recent, Galeria de Arta „Cupola” din Iasi a gazduit vernisajul Expozitiei de grafica, fotografie si pictura „Tonalitati” – Eugen, Andra si Codrin Mircea, ce a marcat sarbatorirea a 40 de ani de activitate artistica a pictorului Eugen Mircea. Vernisajul expozitiei, organizate sub egida UAP – Filiala Iasi, s-a bucurat de o reala afluenta de public de toate varstele, tinand cont si de faptul ca expozantii desi sunt membrii unui „clan” artistic, sunt generatii diferite si vin din domenii de manifestare net diferite. Un demers artistic reusit, remarcat si de criticul de arta Valentin Ciuca în cuvantul rostit în cadrul vernisajului: “Expozitia de fata consacra, înca o data, o familie de artisti speciali: Eugen Mircea, un acuarelist devotat optiunii sale – chiar daca acuarela e considerata un gen pretentios, pretios si usor desuet, Andra Mircea, un fotograf de atmosfera, spiritualitate si încarcatura semantica deosebita, Codrin Mircea, designer de succes cu tendinta de a deveni, prin substanta, un pictor de care vom mai auzi”. Deosebiti în aparenta, cei trei au si numeroase puncte comune, dintre care cel mai pregnant se releva intentia de a oferi prin arta un sens vietii, dincolo de constrangerile realitatii imediate. Asa cum ne-a obisnuit deja, Eugen Mircea surprinde din unghiuri inspirat alese acele franturi de oras în care putem regasi plutind discret la ceas de amurg sau de zori aroma patriarhala. Strazi si cladiri în stiluri arhitectonice calme, brazdate de uimirea trufasa a turlelor unei biserici. Sunt imagini definitorii consemnate cu precizie si acuratete, fara a aluneca în descriptivism sec. Pot fi descrise drept peisaje-atmosfera, din care se revarsa lumina calda si rafinatele vibratii coloristice ale acuarelei. Consecventa motto-ului „Paradisul e acolo unde exist”, Andra Mircea surprinde în fotografiile expuse pe simeze [articol integral]

Alexandr Rybak revine ...

Câstigătorul Eurovisionului 2009, Alexandr Rybak revine in atentia publicului cu un clip si o melodie nou-nouta...Draguta, dar nu spectaculoasa...părerea mea !
Александр Рыбак - Я не верю в чудеса