In dialog cu criticul de artă Valentin Ciucă
T.B.: Domnule Valentin Ciucă, cum arată spaţiul artelor plastice pe timp de criză ? Putem spune că au aparut şi aici schimbări, sau e un domeniu pe care agitaţia de criză nu pare să-l fi afectat?
V.C.: Domeniul artelor, in principiu, lucreaza la scara timpului mare, astfel incat aici clipa se refera la eternitate. In planul concretului, al imediatului, desigur ca momentele faste ale artei s-au produs, deseori, pe fondul unor situatii de prosperitate cand comanditari generosi intorceau mai usor fata catre zona bunurilor simbolice. Alteori insa, artistii si-au facut treaba si atunci cand vremurile erau potrivnice. Artistul este, de fapt, un supravietuitor, oricate naufragii s-ar produce. Atelierul artistului are sensul unui Eden terestru. Totusi, chiar daca artistul se considera un Cetatean al Raiului, buletinul de identitate ii este dat tot de Starea civila. Este afectat deoarece aducerea prea drastica cu picioarele pe pamant schimba regulile jocului. Ca artist se va considera intotdeauna bogat spiritual, ca cetatean va suferi asemenea oricarui nevoias. Artistii adevarati au creat capodopere si pe timp de razboi si in timp de pace. Costurile sunt insa afectiv si material diferite, si pot fi remarcate si in contextual actual. Renasterea a fost o exceptie...
T.B.: Cum se prezintă Iaşiul cultural în această perioadă ? Mă refer la numărul evenimentelor culturale, dar si la afluenţa de public.
V.C.: In acest sens, am impresia că lucrurile trebuie privite nuanţat. Arta devine o formă compensatorie la privaţiunile materiale şi acest lucru o înnobilează. Ritmul evenimentelor culturale nu a scăzut şi, statistic vorbind, chiar sesizez o reală efervescenţă. Multumiţi intotdeauna cu puţin in plan material, artiştii îşi echilibrează deficitul bugetar cu un plus de har şi de speranta. Chiria atelierului s-a scumpit, materialele de asemenea si lucrul acesta nu poate fi ignorat. Spre deosebire de altii insa, artistii ies in strada doar atunci cand au ceva de spus despre ei insisi. Nobletea lor tine de aristocratia spiritului. Publicul vine la expozitii, selectiv, nu dau buzna dar nici nu lipsesc de la intalnirea cu inefabilul. [more...]
Publicat în Top Business, nr. 760, 9 - 15 aprilie 2009
V.C.: Domeniul artelor, in principiu, lucreaza la scara timpului mare, astfel incat aici clipa se refera la eternitate. In planul concretului, al imediatului, desigur ca momentele faste ale artei s-au produs, deseori, pe fondul unor situatii de prosperitate cand comanditari generosi intorceau mai usor fata catre zona bunurilor simbolice. Alteori insa, artistii si-au facut treaba si atunci cand vremurile erau potrivnice. Artistul este, de fapt, un supravietuitor, oricate naufragii s-ar produce. Atelierul artistului are sensul unui Eden terestru. Totusi, chiar daca artistul se considera un Cetatean al Raiului, buletinul de identitate ii este dat tot de Starea civila. Este afectat deoarece aducerea prea drastica cu picioarele pe pamant schimba regulile jocului. Ca artist se va considera intotdeauna bogat spiritual, ca cetatean va suferi asemenea oricarui nevoias. Artistii adevarati au creat capodopere si pe timp de razboi si in timp de pace. Costurile sunt insa afectiv si material diferite, si pot fi remarcate si in contextual actual. Renasterea a fost o exceptie...
T.B.: Cum se prezintă Iaşiul cultural în această perioadă ? Mă refer la numărul evenimentelor culturale, dar si la afluenţa de public.
V.C.: In acest sens, am impresia că lucrurile trebuie privite nuanţat. Arta devine o formă compensatorie la privaţiunile materiale şi acest lucru o înnobilează. Ritmul evenimentelor culturale nu a scăzut şi, statistic vorbind, chiar sesizez o reală efervescenţă. Multumiţi intotdeauna cu puţin in plan material, artiştii îşi echilibrează deficitul bugetar cu un plus de har şi de speranta. Chiria atelierului s-a scumpit, materialele de asemenea si lucrul acesta nu poate fi ignorat. Spre deosebire de altii insa, artistii ies in strada doar atunci cand au ceva de spus despre ei insisi. Nobletea lor tine de aristocratia spiritului. Publicul vine la expozitii, selectiv, nu dau buzna dar nici nu lipsesc de la intalnirea cu inefabilul. [more...]
Publicat în Top Business, nr. 760, 9 - 15 aprilie 2009
