Cronică de spectator
Concertul susţinut de Vitas la Bucureşti a suscitat un adevarat război al declaraţiilor între fanii si antipatizanţii artistului rus supranumit şi "Vocea Secolului". Cum nu mă aflu în nici una din cele doua tabere si in general ma abtin sa emit judecati sub imperiul emotiilor, am preferat sa mai astept pentru a-mi spune opinia.
Din nefericire, o parte, suficient de numeroasa, dintre cei care au optat pentru concertul de la Sala Palatului, au reconsiderat la adevarata valoare vechea zicala: "la pomul laudat sa nu te duci cu sacul". Primul concert, din cadrul unui turneu mondial in peste 50 de tari, s-a dovedit a fi mult sub asteptarile publicului romanesc (chiar si asa manelizat şi lipsit de repere de valoare certe cum e el in prezent). In locul unui concert de top (iar artistul a avut multe astfel de concerte de-a lungul timpului), un concert asa cum merita o capitala europeana, Bucurestiul a primit un cockteil ciudat, cu aroma de mistikitsch si cu multe lipsuri de organizare.
Desi ar fi trebuit sa ne simtim mandri de prezenta in concert a maestrului Gheorghe Zamfir, in fapt lucrurile au stat taman invers, momentul in sine nedepasind stadiul de improvizatie. Nu voi insista asupra conceptului acestui tip de spectacol. Desi discutabil, in conditii civilizate si fara inserturi si indemnuri mistico – spirituale, poate fi un elegant spectacol de estrada. In fond, are si desuetul farmecul sau. Fapt confirmat si de succesul cu care producatorul Sergey Pudovkin a reusit impunerea unui astfel de concept in spatiul show-bizului din Rusia si Asia. [articolul întreg...]
Publicat în Top Business Weeklypaper, nr. 757/19 - 25 martie 2009
Din nefericire, o parte, suficient de numeroasa, dintre cei care au optat pentru concertul de la Sala Palatului, au reconsiderat la adevarata valoare vechea zicala: "la pomul laudat sa nu te duci cu sacul". Primul concert, din cadrul unui turneu mondial in peste 50 de tari, s-a dovedit a fi mult sub asteptarile publicului romanesc (chiar si asa manelizat şi lipsit de repere de valoare certe cum e el in prezent). In locul unui concert de top (iar artistul a avut multe astfel de concerte de-a lungul timpului), un concert asa cum merita o capitala europeana, Bucurestiul a primit un cockteil ciudat, cu aroma de mistikitsch si cu multe lipsuri de organizare.
Desi ar fi trebuit sa ne simtim mandri de prezenta in concert a maestrului Gheorghe Zamfir, in fapt lucrurile au stat taman invers, momentul in sine nedepasind stadiul de improvizatie. Nu voi insista asupra conceptului acestui tip de spectacol. Desi discutabil, in conditii civilizate si fara inserturi si indemnuri mistico – spirituale, poate fi un elegant spectacol de estrada. In fond, are si desuetul farmecul sau. Fapt confirmat si de succesul cu care producatorul Sergey Pudovkin a reusit impunerea unui astfel de concept in spatiul show-bizului din Rusia si Asia. [articolul întreg...]
Publicat în Top Business Weeklypaper, nr. 757/19 - 25 martie 2009
