Timp de aproape două decenii, figura Patriarhului Aleksei al II-lea a fost parte intrinsecă din ceea ce îndeobşte numim Rusia de după destrămarea Uniunii Sovietice. A fost stâlp de susţinere pentru revigorarea Bisericii Ruse, o prezenţă dinamică în viaţa socială, culturală şi chiar politică a Rusiei, o imagine atât de pregnantă a Bisericii pe care o păstorea de parcă timpul înainte şi după Prea Fericirea Sa era greu de conceput. Poate tocmai de aceea, ştirea morţii sale a părut la prima citire (şi nu doar mie) uşor neverosimilă.
Cu puţin timp în urmă, fusese în Germania într-o acţiune de misionariat. Mai mult chiar ieri participase la oficierea Slujbei Sfintei Liturghii alături de Părintele mitropolit Nicolae din Mitropolia Mesoghiei (Grecia), aflat în vizită la Moscova. Astfel că anunţul privind adormirea sa întru Domnul a iniţiat un şir întreg de speculaţii în presă (despre un posibil accident rutier sau despre o mai veche maladie cardiacă). Cum la fel de repede au reapărut pe diverse site-uri diverse acuzaţii sau insinuări controversate care au planat de-a lungul timpului asupra Patriarhului Aleksei al II-lea. Şi demonstrând încă o dată că am devenit lipsiţi de cel mai elementar şi tradiţional bun simţ care ne spune că "despre morţi, numai de bine".
Poate că mai importante decât detaliile privind moartea sa sunt în acest moment urmările ce decurg de aici. Patriarhul Aleksei a fost un conservator, un susţinător aprig al dogmaticii de sorginte veche a Bisericii. Într-o vreme în care toate religiile şi instituţiile aferente din întreaga lume şi-au îmbunătăţit simţitor relaţiile cu Vaticanul (mai ales în timpul Papei Ioan Paul al II-lea), Biserica Rusă a continuat sub oblăduirea sa o oarecare neutralitate i-am putea spune, ba chiar un vârtej de îngheţ atunci când Patriarhul Aleksei a acuzat Biserica Catolică de prozelitism pe teritoriul Rusiei. Nici relaţiile cu Biserica Ortodoxă Română nu au fost tocmai fericite. Patriarhul Rusiei, Aleksei al II-lea, a calificat actiunile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la Mitropolia Basarabiei drept „anticanonice“, „imixtiuni pe teritoriul unei biserici ortodoxe autocefale“, după cum se arata la vremea respectivă într-un comunicat al preşedinţiei Republicii Moldova. De altfel se ştie că Patriarhul BOR, Prea Fericitul Daniel nu s-a aflat niciodată în graţiile Patriarhului de la Moscova, probabil datorită viziunii sale privind reformarea şi modernizarea bisericii în concordanţă cu cerinţele noului mileniu.
Ce se va schimba odată cu venirea unui nou Patriarh la Moscova în relaţiile cu Bisericile surori ? Mai mult, după cum bine se ştie Biserica Rusă are partea sa privind susţinerea politicii Kremlinului (să ne amintim că regretatul Patriarh Aleksei al II-lea, prieten aş lui Vladimir Putin, a declarat la întronarea preşedintelui Medvedev că tandemul Putin-Medvedev sunt o binecuvântare pentru Rusia) atât în vastele teritorii ale Federaţiei Ruse cât şi în străinătate.
Se va schimba ceva în optica Bisericii Ruse privind politicile sale chiar la ea acasă ? Patriarhul Aleksei al II-lea a readus biserica alături de conducerea ţării după 70 de ani de ateism, a vegheat la conservarea ei ca entitate. Dar chiar dacă numărul bisericilor a crescut simţitor în Federaţia Rusă, nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu numărul enoriaşilor, semn că politicile sale conservatoare nu prea au fost pe placul ruşilor de rând.
Despre candidaţii favoriţi la funcţia de Patriarh al Rusiei, respectiv mitropolitul Kiril, "ministru de externe" al Patriarhiei, şi Klement, mitropolitul de Kaluga şi Borovsk, se ştiu deocamdată destul de puţine. În plus, Sinodul Bisericii Ruse are la dispoziţie 6 luni pentru a alege un nou Patriarh.
Cu puţin timp în urmă, fusese în Germania într-o acţiune de misionariat. Mai mult chiar ieri participase la oficierea Slujbei Sfintei Liturghii alături de Părintele mitropolit Nicolae din Mitropolia Mesoghiei (Grecia), aflat în vizită la Moscova. Astfel că anunţul privind adormirea sa întru Domnul a iniţiat un şir întreg de speculaţii în presă (despre un posibil accident rutier sau despre o mai veche maladie cardiacă). Cum la fel de repede au reapărut pe diverse site-uri diverse acuzaţii sau insinuări controversate care au planat de-a lungul timpului asupra Patriarhului Aleksei al II-lea. Şi demonstrând încă o dată că am devenit lipsiţi de cel mai elementar şi tradiţional bun simţ care ne spune că "despre morţi, numai de bine".
Poate că mai importante decât detaliile privind moartea sa sunt în acest moment urmările ce decurg de aici. Patriarhul Aleksei a fost un conservator, un susţinător aprig al dogmaticii de sorginte veche a Bisericii. Într-o vreme în care toate religiile şi instituţiile aferente din întreaga lume şi-au îmbunătăţit simţitor relaţiile cu Vaticanul (mai ales în timpul Papei Ioan Paul al II-lea), Biserica Rusă a continuat sub oblăduirea sa o oarecare neutralitate i-am putea spune, ba chiar un vârtej de îngheţ atunci când Patriarhul Aleksei a acuzat Biserica Catolică de prozelitism pe teritoriul Rusiei. Nici relaţiile cu Biserica Ortodoxă Română nu au fost tocmai fericite. Patriarhul Rusiei, Aleksei al II-lea, a calificat actiunile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la Mitropolia Basarabiei drept „anticanonice“, „imixtiuni pe teritoriul unei biserici ortodoxe autocefale“, după cum se arata la vremea respectivă într-un comunicat al preşedinţiei Republicii Moldova. De altfel se ştie că Patriarhul BOR, Prea Fericitul Daniel nu s-a aflat niciodată în graţiile Patriarhului de la Moscova, probabil datorită viziunii sale privind reformarea şi modernizarea bisericii în concordanţă cu cerinţele noului mileniu.
Ce se va schimba odată cu venirea unui nou Patriarh la Moscova în relaţiile cu Bisericile surori ? Mai mult, după cum bine se ştie Biserica Rusă are partea sa privind susţinerea politicii Kremlinului (să ne amintim că regretatul Patriarh Aleksei al II-lea, prieten aş lui Vladimir Putin, a declarat la întronarea preşedintelui Medvedev că tandemul Putin-Medvedev sunt o binecuvântare pentru Rusia) atât în vastele teritorii ale Federaţiei Ruse cât şi în străinătate.
Se va schimba ceva în optica Bisericii Ruse privind politicile sale chiar la ea acasă ? Patriarhul Aleksei al II-lea a readus biserica alături de conducerea ţării după 70 de ani de ateism, a vegheat la conservarea ei ca entitate. Dar chiar dacă numărul bisericilor a crescut simţitor în Federaţia Rusă, nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu numărul enoriaşilor, semn că politicile sale conservatoare nu prea au fost pe placul ruşilor de rând.
Despre candidaţii favoriţi la funcţia de Patriarh al Rusiei, respectiv mitropolitul Kiril, "ministru de externe" al Patriarhiei, şi Klement, mitropolitul de Kaluga şi Borovsk, se ştiu deocamdată destul de puţine. În plus, Sinodul Bisericii Ruse are la dispoziţie 6 luni pentru a alege un nou Patriarh.
