În timp ce guvernul premierului Boc îşi asuma răspunderea pe cele trei controversate pachete legislative, sindicaliştii protestau în stradă, liberalii fluturau din nou iluzoria ameninţare a moţiunilor de cenzură iar preşedintele în exerciţiu îşi făcea încălzirea pentru speech-ul din faţa legislativului, deci nelipsitul circ mediatic era în toi, România a mai pierdut un actor de geniu. Nicu Constantin.
Unul din greii patrimoniului artei româneşti (peste 9000 de spectacole, 28 de filme, numeroase apariţii televizate) a decis să plece, oricât de mult au sperat cei apropiaţi că se va însănătoşi. A decis să plece probabil şi pentru că în sufletul său nu-şi va mai fi văzut utilitatea. Unde să-şi găsească locul umorul său inteligent, improvizaţiile mustind de spiritualitate într-o lume tabloidă, în care ratingul se face cu dudui dezbrăcate şi umor vulgar ? Unde să-şi găsească locul un artist de o decenţă impecabilă într-o lume în care a devenit de bon' ton să-ţi speli rufele în public ? Unde să fie locul unui om cult, a cărui bibliotecă personală rivaliza cu una publică (peste 3000 de volume - şi pe care le şi citise !), într-o societate în care autorii la modă scriu mai mult decât citesc ?
Cred că nu e întâmplător faptul că am pierdut atât de mulţi maestri ai culturii în ultimii ani. Iar faptul că după moarte toţi ne grăbim să spunem ce geniali au fost nu mai poate schimba ceva din tristeţea ce o vor fi resimţit în sufletul lor înainte de Marea plecare...Măcar de-am şti să le păstrăm amintirea vie şi dincolo de mediatizatele înmormântări.
P.S. Aţi mai auzit undeva în spaţiul public rostit numele maestrului Ştefan Iordache în vremea din urmă (că tocmai se împlini ieri anul de la plecarea sa) ? Eu n-am avut şansa asta.
Unul din greii patrimoniului artei româneşti (peste 9000 de spectacole, 28 de filme, numeroase apariţii televizate) a decis să plece, oricât de mult au sperat cei apropiaţi că se va însănătoşi. A decis să plece probabil şi pentru că în sufletul său nu-şi va mai fi văzut utilitatea. Unde să-şi găsească locul umorul său inteligent, improvizaţiile mustind de spiritualitate într-o lume tabloidă, în care ratingul se face cu dudui dezbrăcate şi umor vulgar ? Unde să-şi găsească locul un artist de o decenţă impecabilă într-o lume în care a devenit de bon' ton să-ţi speli rufele în public ? Unde să fie locul unui om cult, a cărui bibliotecă personală rivaliza cu una publică (peste 3000 de volume - şi pe care le şi citise !), într-o societate în care autorii la modă scriu mai mult decât citesc ?
Cred că nu e întâmplător faptul că am pierdut atât de mulţi maestri ai culturii în ultimii ani. Iar faptul că după moarte toţi ne grăbim să spunem ce geniali au fost nu mai poate schimba ceva din tristeţea ce o vor fi resimţit în sufletul lor înainte de Marea plecare...Măcar de-am şti să le păstrăm amintirea vie şi dincolo de mediatizatele înmormântări.
P.S. Aţi mai auzit undeva în spaţiul public rostit numele maestrului Ştefan Iordache în vremea din urmă (că tocmai se împlini ieri anul de la plecarea sa) ? Eu n-am avut şansa asta.
