Atribut: la persoana întâi

În dialog cu editorialistul Ion Petrescu despre „Efectele alegerilor parlamentare din Rusia”

2011-12-05T17:35:00.008+02:00

Vă recomand o discuție interesantă și onorantă pe care am purtat-o cu editorialistul publicației online ziuaveche.ro, col.(r) dr. Ion Petrescu.

Tehnologia a schimbat radical paradigma de comunicare

Ion Petrescu: - Ce rol a avut Internetul – la care a apelat mai mult opoziţia – în influenţarea votului final al alegătorilor ruşi, la alegerile din 4 decembrie?

Gabriela Ioniţă: - Aș zice că lucrurile stau oarecum diferit. Nu cred că putem spune că opoziția e mai interesată de propaganda online. Încă de la venirea la Kremlin a lui Dmitri Medvedev lucrurile s-au schimbat radical. Și nu doar pentru că președintele în exercițiu e un împătimit al Internetului și a celor mai noi gadget-uri în domeniu. Utilizatorii de Internet, în Rusia, cumulează 42% din totalul populației. În fapt, dacă la multe capitole infrastructura Rusiei e un dezastru, lucrurile stau foarte bine când vorbim de accesul la Internet. Este însă explicabil, dacă avem în vedere că majoritatea populației (peste 105 milioane, din totalul de 143 – conform RosStat) se află concentrată în centre urbane mari și medii. Sunt cifre de care autoritățile nu aveau cum să nu țină cont. Desele întâlniri dintre Medvedev și suporterii din blogosferă, blogul personal și conturile președintelui rus cu update zilnic pe majoritatea platformelor de socializare online (naționale – Mail.ru și VKontakt, dar și globale – Facebook) spun de la sine despre rolul pe care Kremlinul, secondat îndeaproape de Casa Albă moscovită, îl acordă acestui tip de comunicare și propagandă. Desigur, e în firea lucrurilor ca media – cu predilecție cea occidentală – să acorde un mai mare interes pentru acțiunile opoziției. Însă, cu excepția unor bloguri ultramediatizate (cel mai cunoscut fiind cel al lui Alex Navalny), cred că opoziția rusă (chiar și cea localizată la Londra), încă mai are de recuperat masiv la acest capitol. Revenind la întrebarea dvs., aș concluziona folosind un comentariu de pe un forum de discuție online din Rusia: dacă alegerile s-ar desfășura pe Internet, probabil Rusia Unită abia ar obține cele 7% procente necesare intrării în Dumă. Cum Rusia Unită a obținut 49,5% (conform estimărilor după prelucrarea a 96% din voturi), putem constata un adevăr pe care sociologii nu au încetat niciodată să-l amintească: nimic nu poate înlocui, într-o confruntare electorală, un aparat de partid eficient și contactul direct și nemijlocit cu alegătorii. Internetul este un bun mediu de informare, poate crea curente de opinie, dar nu e decisiv în formarea intenției finale de vot, fără discuția directă a celor implicați în confruntarea electorală cu alegătorii sau măcar cu liderii de opinie – formali sau informali – ai comunităților sociale, profesionale. În fond, vorbim de anumite principii ce țin de zestrea psiho-socială a umanității la nivel global, chiar dacă tehnologia a schimbat radical paradigma de comunicare.

Strategii premierului rus au la modul serios de lucru

I.P.: - Care va fi efectul rezultatului alegerilor parlamentare, asupra campaniei electorale pentru funcţia supremă, în Federaţia Rusă?

G.I.: – În condițiile în care reîntoarcerea lui Vladimir Putin la Kremlin este considerată deja, chiar și la nivel internațional, un lucru clar și sigur, structura Dumei de Stat este importantă dintr-un singur considerent major: deținerea de către o singură formațiune politică a două treimi din totalul demnitarilor putea conduce la schimbări discreționare ale Constituției. Un pericol deja eliminat, în actuala compoziție (Rusia Unită va avea 239 de mandate, iar celelalte 3 partide 212 mandate). Însă, dincolo de câte locuri au obținut cele patru partide în Dumă, un lucru trebuie remarcat: scăderea popularității partidului e îngrijorătoare pentru Vladimir Putin, a cărui imagine a fost și este în continuare emblematică pentru această formațiune politică, în ciuda plasării lui Medvedev pe primul loc al listei electorale. Păstrarea, la limită, a majorității în parlament și scăderea abruptă de aproape 20 de procente, de la 64% la alegerile din 2007, nemaivorbind de faptul că la alegerile regionale de anul trecut Rusia Unită a câștigat detașat, în 76 din cele 83 de regiuni – toate acestea trebuie să fi fost un duș extrem de rece pentru premierul rus. Și impun niște scurte observații: alegerile au fost dublate de un cor de voci care au reclamat sistematice încălcări ale legii (nimic nou, ce-i drept !) – dar dacă au existat cu adevărat astfel de derapaje? Atunci înseamnă că situația reală a partidului e și mai rea de atât. (...)

Interviul integral poate fi citit aici.

Federaţia Rusă, un magnat vechi al timpurilor noi (II)

2011-12-03T00:40:00.001+02:00

Această a doua parte a interviului tratează dinamica politicii interne a Federaţiei Ruse, iar alunecările spre problemele de la graniţe şi din regiune sunt tratate prin prisma implicaţiilor lor pentru mediul politic şi economic intern.

Marius Lefter (M.L.): Pe plan intern, economia Rusiei începe să aibă probleme sistemice din pricina emfazei şi dependenţei prea mari de veniturile rezultate din comerţul cu hidrocarburi, iar pe plan extern Rusia încă joacă o carte mai grea decât îşi poate permite, raportat la principalii competitori. În acest context, care sunt motivele care i-ar mai putea determina pe ruşi să voteze cu Rusia Unită ?

Gabriela Ioniţă (G.I.): Intenţia de vot a cetăţenilor Federaţiei Ruse se cristalizează mai degrabă în jurul măsurilor economice cu impact pe termen scurt, care vizează nivelul de viaţă de zi cu zi decât de proiectele mari pe termen lung şi cu time-line de concretizare destul de incert. La o scurtă privire aruncată asupra numeroaselor apeluri făcute de către preşedintele Medvedev către elita rusă sau către zona investitorilor pentru sprijinirea Programului de Modernizare a Rusiei ne arată că lipsa de încredere în politic generează sincope uriaşe în cadrul reformării economice. Iar construcţia Verticalei Puterii a însemnat un control riguros al ascensiunilor pe scena politică tradus printr-o perioadă de stabilitate, dar şi o mare capcană – nimic nou şi reprezentativ nu a crescut la umbra vechii ierarhii. Politologul Nikolai Zlobin remarca, după recenta întâlnire cu premierul Putin în cadrul reuniunii Clubului Valdai, absenţa din cadrul discursului celui mai puternic om din Rusia a liniilor directoare ce vor constitui baza viitoarei sale întoarceri la Kremlin. Aspect explicabil chiar prin faptul că premierul rus a recunoscut lipsa de oameni noi şi ideologii care să coaguleze consensul public. Iar aceasta pare a fi principala problemă şi generatorul scăderii de popularitate cu care se confruntă Rusia Unită – un angrenaj politic rigid, greu de reformat, conservator, autist la noile realităţi ale Rusiei. Ce i-ar putea determina pe ruşi să voteze cu ceea ce ei înşişi numesc informal partidul escrocilor şi tâlharilor (julikov i vorov parti) ? Lipsa unei alternative viabile, dublată de lipsa de încredere în politicieni, indiferent de care parte a eşichierului politic se află aceştia - ştiut fiind că nimic nu există în politica rusă fără acordul Kremlinului. Scandalul din cadrul partidului Cauza Dreaptă - şi rapida decapitare a scurtei cariere politice a oligarhului Mihail Prokhorov ca urmare a acuzelor aduse de acesta de grave ingerinţe ale Kremlinului (respectiv ale numărului 2 din Administraţia Prezidenţială, Vladislav Surkov) în activitatea partidului – a demonstrat electoratului încă o dată că independenţa politică e doar simplă retorică.

M.L.: Analizând puţin mai în detaliu, care sunt mişcările civice şi partidele politice care vor susţine sau vor intra în alianţă cu Rusia Unită, şi care sunt motivele acestora ?

G.I.: Rusia nu este doar ţara cu cel mai cunoscut tandem politic. Un alt fel de tandem ar fi lipsa de alternativă a electoratului şi lipsa de perspectivă a partidelor politice. Toate în numele unei stabilităţi pe care premierul Putin nu ratează nici o ocazie de a o clama şi de a o impune cu orice preţ. Poate că e bine, înainte de a vedea cum se prezintă scena politică rusă, să menţionăm că experţii Centrului pentru Cercetări Strategice din Moscova avertizau că "în climatul socio-politic actual un succes tactic poate duce la un eşec strategic" – referindu-se la procentul de 70% din voturi ce sunt vizate de "Rusia Unită" la alegerile din decembrie şi la maşinăria de partid care va face tot ce este posibil pentru îndeplinirea indicaţiilor de la centru. Experţii chiar atenţionau că obţinerea unei astfel de victorii electorale va fi percepută de majoritatea populaţiei nu ca un indicator de popularitate a partidului, ci mai degrabă ca o dovadă a fraudării alegerilor. Studiul a fost elaborat din cauza îngrijorării că falsificarea alegerilor viitoare ar putea depăşi toate limitele previzibile. Acesta este contextul imediatei confruntări electorale. Context în care avem deja partidele tradiţionale – LDPR-ul lui Jirinovski, Partidul Comunist a lui Ziuganov, Partidul Social - Liberal Iabloko condus de Sergey Mitrohin (fiecare cu un electorat fidel şi care nu a cunoscut schimbări semnificative pe parcursul ultimelor alegeri) şi alte câteva partide de buzunar, toate fidele şi arondate Kremlinului. Şi mai avem o opoziţie de marionetă, mai prezentă cu jalba în proţap pe la reuniuni internaţionale decât acasă (unde odiseea arestărilor şi eliberărilor pe bandă a devenit deja sursă de trist amuzament).

Textul integral poate fi citit aici.

Federaţia Rusă, un magnat vechi al timpurilor noi (partea I)

2011-11-27T19:37:00.005+02:00

Prima parte a unui interviu acordat editorului Geopolitics.ro, Marius Lefter.

Gabriela Ioniţă, editor la Cadran Politic şi specialist pe probleme ce ţin în principal de Federaţia Rusă şi Comunitatea Statelor Independente, a avut amabilitatea de a accepta un interviu în care să discutăm despre politica internă şi externă a Rusiei. Această primă parte a interviului tratează exclusiv aspecte ale politicii externe a Federaţiei Ruse şi provocările pe care le are de rezolvat.

Marius Lefter (M.L.): Care este poziţia Moscovei faţă de Politica de Vecinătate a UE ?

Gabriela Ioniţă (G.I.): Conform Comisiei Europene de Afaceri Economice şi Financiare, Politica europeană de vecinătate (PEV), lansată în 2003, prevede transformarea treptată a relaţiilor comerciale şi de cooperare tradiţionale, în vederea obţinerii unui grad de integrare mai ridicat între UE şi ţările vecine. Pe plan economic, PEV le oferă acestor ţări relaţii comerciale preferenţiale, o participare pe piaţa internă a UE, o legătură mai bună cu Uniunea (de exemplu în sectoarele energiei, transportului şi telecomunicaţiilor), posibilitatea de a participa la anumite programe ale UE şi o asistenţă financiară şi tehnică substanţială. Deşi Rusia nu se încadrează aici, putem uşor constata că multe din obiectivele menţionate în planurile de acţiune ale ţărilor partenere se regăsesc şi în proiectul Parteneriatului Strategic pentru Modernizare între Federaţia Rusă şi Uniunea Europeană. Mai mult, Rusia a demonstrat că are pârghii suficiente pentru a-şi menţine influenţa în străinătatea sa apropiată – noua vecinătate a Europei-, iar existenţa în arealul său de influenţă a unor ţări care să împărtăşească valorile fundamentale şi obiectivele UE, ţări aflate în relaţii de cooperare întărită cu ţările membre, presupunând inclusiv un nivel ridicat de integrare economică şi politică, nu poate fi decât benefică pentru economia rusă. Din păcate, aceleaşi pârghii de influenţă au demolat politica de vecinătate în Ucraina şi Belarus. Preşedintele Medvedev amintea că Rusia are nevoie acută de tehnologia europeană, de diversificare economică şi de noi standarde care să fie competitive pe o piaţă comună. În mod teoretic, piaţa liberă se autoreglează în funcţie de cerere şi ofertă. În realitate, lucrurile sunt mult mai nuanţate. Când vorbim de un spaţiu economic comun ruso-european, considerăm că Rusia va fi obligată să se modernizeze dacă va dori să fie cu adevărat competitivă. În mod normal, acelaşi lucru ar trebui să funcţioneze şi pe pieţele ţărilor din noua vecinătate. Ucraina şi Belarus sunt două exemple de îngropare a politicii de vecinătate în favoarea propriilor interese. Despre rolul României ca ţară frontalieră a UE, relaţia cu Republica Moldova în special, dar şi cu Ucraina sau Georgia, şi cum am putea avea de câştigat din acest context e deja o altă discuţie.

M.L.: Pentru că aţi amintit despre pârghiile Moscovei privind propriile interese... Cum se vede în acest context problema scutului anti-rachetă şi cum credeţi că vor evolua lucrurile în acest sens ?

G.I.: Deşi nimeni nu a recunoscut oficial, Strategia de Securitate promovată de preşedintele Medvedev pare să fi fost un eşec (iar revenirea la Kremlin a lui Vladimir Putin va înlocui discursul soft al actualului preşedinte cu discursul dur şi pragmatic arhicunoscut opiniei internaţionale). Eşecul nu vine din faptul că Strategia propusă este greşită, ci mai degrabă din perpetuarea la nivelul cancelariilor europene a unei neîncrederi şi reticenţe faţă de Rusia atunci când vine vorba de alianţe strategice de securitate. În plus, să nu omitem că aşa controversată, reformată încă doar la nivel teoretic, blamată pentru influenţa exercitată de US, Alianţa Nord-Atlantică reuneşte ţările de top ale UE. Ţări aflate permanent în vârtejul crizei economice din 2008 încoace, deci suficient de opace la propuneri de strategii de securitate care să le solicite şi mai mult decât o fac cele în care sunt deja angrenate. Pe de altă parte, resetarea relaţiilor dintre Rusia şi US a continuat să fie bântuită de fantomele Războiului Rece, în ciuda declaraţiilor oficiale pozitive. Refuzul US de a achiesa la responsabilitatea sectorială a scutului anti-rachetă aşa cum este văzută aceasta de la Moscova, anunţul de amplasare a elementelor scutului în România (fără ca discuţiile cu partenerii ruşi din cadrul Consiliului NATO – Rusia să fi ajuns la un acord/dezacord clar formulat), Parteneriatul Strategic între România şi US au erodat cam tot ce s-a resetat. Obama a fost invitat la Kremlin imediat după alegerile parlamentare din decembrie din Federaţia Rusă. Mulţi analişti s-au întrebat ce ar mai avea să-şi spună pe chestiunea scutului cei doi preşedinţi, unul pe final de mandat – Medvedev şi celălalt cu şanse incerte de a obţine un al doilea mandat – Obama. Nimeni nu pare să ştie. Cu atât mai mult cu cât Obama pare mai preocupat de situaţia internă decât de politica externă în acest moment. Dar ne putem reaminti că preşedintele Medvedev a avertizat cu ceva tip în urmă că un eşec al negocierilor pe scutul antirachetă va însemna şi rezilierea Tratatului Start 2 – obiectiv prioritar al mandatelor celor doi preşedinţi. Un lucru este cert – la Summitul de la Chicago din mai 2012 se vor întâlni preşedinţii Obama şi proaspăt reinstalatul la Kremlin, Vladimir Putin. Opţiunile rămân deschise.

M.L.: Cu ce diferă Uniunea Eurasiatică de Comunitatea Statelor Independente ?

G.I.: Anunţarea proiectului de creare a Uniunii Euroasiatice a fost percepută de media occidentală ca o ştire de headline, deşi pe planşa de la Kremlin se lucrează de foarte mult timp la cristalizarea sa. În acest context avem de-a face cu o diferenţă mai degrabă de viziune căreia i se subordonează una de obiective pe termen mediu şi lung. Cel puţin teoretic. Faptic, lucrurile nu arată prea optimist, constituirea Uniunii Euroasiatice fiind considerată chiar de importanţi economişti ruşi mai degrabă doar un subiect de campanie electorală. Recent, într-un interviu pe principalul canal naţional de televiziune, premierul Vladimir Putin a dorit să sublinieze că reunirea celor cinci economii va crea un pol suficient de puternic pentru a constitui un pod între Uniunea Europeană şi dinamica regiune spre care s-au îndreaptat toate privirile în ultimul deceniu – Asia Pacific. În replică, economistul Vladislav Inozemtsev se întreba retoric într-un articol publicat în Washington Post: Ce fel de pod s-ar putea construi cu infrastructura depăşită a Rusiei ? (Textul integral poate fi citit aici)

Despre civilizația viitorului...și noua matrice a umanității

2011-11-23T17:34:00.016+02:00

Prinsă în vârtejul unui noian de informații (mai mult sau mai puțin corecte, mai mult sau mai puțin manipulatorii), a avalanșelor evenimențiale ce par destinate a nu ne lăsa timp nici să respirăm, ci doar să fim reactivi, nicidecum să mai și gândim pro-activ, umanitatea dă semne clare de nivel terminus al actualului sistem de dezvoltare societală. Încotro ne îndreptăm și în ce paradigmă se va structura civilizația viitorului ? - iată un subiect care chiar merită atenția noastră, și pe care m-am bucurat să-l regăsesc în discuția dintre col.(r) dr. Ion Petrescu și prof. univ. dr. Dumitru Iacob.

Două „open minds”, realismul și rigoarea unui analist militar versus intuiția și discursul argumentat al unui specialist în comunicare - un interviu pe care vi-l recomand.

Suntem martorii epuizării unui model de dezvoltare

Ion Petrescu: – Ce se întâmplă cu noi, domnule profesor? Nu mai avem răbdare unii cu alţii, fiecare are monologul propriu, la care nu renunţăm, nici în ruptul capului…Ce se întâmplă cu noi şi cu lumea în care trăim?

Dumitru Iacob: - Avem cu toţii senzaţia că se întâmplă ceva. Şi nu prea ştim ce se petrece. Lumea pare ieşită din ţâţâni! Tonul demnitarilor publici a devenit catastrofic. Oamenii simpli sunt neliniştiţi…Putem ieşi din această ambiguitate? Vom şti ce se întâmplă? Deja pot fi înregistrate unele răspunsuri la acest “ce se întâmplă?” Cel mai tranşant, probabil că îl ştiţi. Ne trimite direct la… sfârşitul lumii.

I.P.: – Dacă ar fi să dau crezare unui cotidian românesc, Sfârşitul lumii va ocoli România – titlu din 22 aprilie 2010. O păcăleală?

D.I.: – Glumiţi. Asistăm, nici mai mult, dar nici mai puţin, la sfârşitul lumii!

I.P.: - Ei, aş!

D.I.: - Nu este vorba despre sfârşitul lumii ca atare. Sau nu este încă despre asta vorba… Ci despre epuizarea lumii cunoscute, a celei cu care suntem obisnuiţi. Suntem cu toţii martorii apusului unui model de dezvoltare. Sigur, unii au anunţat criza capitalismului, drept urmare firească a eşecului socialismului… Eu cred că este mai potrivit să ne gândim la sfârşitul unui model de civilizaţie, la epuizarea forţei propulsoare a acestuia.
Interviul integral poate fi citit AICI.

«Occupy Wall Street» – revoluţie mondială sau doar PR electoral ?

2011-10-12T14:48:00.005+03:00

Mişcarea “Ocupaţi Wall Street” (extrem de puţin analizată în România şi mediatizată mai degrabă la capitolul ştiri diverse de pe hotare) însumează déja o lună de proteste, mii de protestatari şi alte zeci de mii de suporteri în numeroase oraşe (70 susţin organizatorii) din Statele Unite. În luna septembrie, organizatorii mişcării "Ocupaţi Wall Street" au preluat parcul Zuccotti în districtul financiar din Manhattan (New York) şi l-au transformat într-o tabără revoluţionară. Sau un campus unde sute de tineri cântă şi strigă sloganuri împotriva bancherilor şi a dominaţiei corporative. Ocazional, protestatarii mai 'vehemenţi' îşi scot hainele de pe ei, ceea ce inevitabil atrage mereu camerele de ştiri. Tratată iniţial ca o glumă, ignorată chiar și de presa americană, totuşi după o lună de proteste mişcarea pare să câştige tot mai mulţi aderenţi, mai ales după intervenţia brutală a forţelor de ordine la marşul de pe podul Brooklyn de la începutul acestei luni. Iar odată cu creşterea popularităţii protestatarilor s-au înmulţit şi semnele de întrebare privind rostul şi obiectivele mişcării.

Cine sunt protestatarii ?

Protestul a fost iniţial demarat de către o grupare de activişti canadieni - Adbusters, binecunoscuţi pentru opiniile anticonsumeriste; aceştia susţin că s-au inspirat de la mişcarea Primăvară arabă (când protestele din Piaţa Tahrir din Cairo au generat revoluţia egipteană şi s-au extins în mai multe ţări din lumea arabă). Adbusters au propus un marş paşnic la Mecca finanţei mondiale, protestul fiind aprobat de primarul New York’ului Michael Bloomberg, care declara la momentul respectiv că “dacă oamenii vor să protesteze, e dreptul lor să o facă” şi că nu are motive de a refuza aprobarea marşului. Ulterior, “Ocupaţi Wall Street” a început să se autocaracterizeze ca fiind «mişcarea de rezistenţă a tuturor oamenilor (indiferent de culoare, sex şi convingeri politice) care se simt agresaţi de lăcomia bancherilor şi nedreptatea socială. Singurul lucru pe care noi toţi îl avem în comun este că suntem cei 99% care nu vom mai tolera corupţia şi lăcomia acelui 1%. Suntem mulţi şi vom folosi tactica revoluţionară a Primăverii arabe în vederea atingerii scopurilor noastre, dar milităm pentru utilizarea nonviolentei pentru a maximiza siguranţa tuturor participanţilor». Activiştii grupului Anonymous şi-au încurajat de asemenea susţinătorii să ia parte la proteste. Ce-i drept, protestatarii seamănă un pic cu cei din Piaţa Tahrir din Cairo, doar că în jur nu se aude vâjâit de gloanţe ci sunet de chitară şi mişcarea nu doreşte să detroneze pe nici un dictator. Dar există aceeaşi cohortă de oameni tineri energici, entuziaşti, şi aceeaşi utilizare excesivă de Twitter si alte reţele media sociale pentru a recruta mai mulţi participanţi. Cei mai mulţi reclamă un sentiment similar de frustrare tinerească şi revoltă faţă de un sistem politic şi economic pe care protestatarii îl percep ca fiind rău, corupt, în dezacord cu propriile lor aspiraţii.

Cine sunt liderii ?

După cum chiar organizatorii precizează pe site-ul propriu, “Liderii acestei mişcări sunt oamenii obişnuiţi care participă la această Mişcare de protest. Noi nu impunem ierarhii verticale, ci dorim să facilităm organizarea şi exprimarea deschisă, participativă, în plan orizontal a tuturor membrilor. Facem un apel către toţi cetăţenii New York-ului să ni se alăture, şi spunem bun venit tuturor oamenilor care indifferent de culoare, sex, religie sau simpatii politice sunt doritori de a participa la adunările noastre de zi cu zi”. Asta îmi aminteşte de o întâmplare veche, petrecută la începuturile carierei mele de jurnalist. E drept, şi experienţa românilor pentru proteste în vremuri democratice era la început. Documentându-mă pentru un material ce viza o grevă studenţească, am dorit să vorbesc cu liderul protestatarilor. După ce am înfruntat o duzină de priviri nedumerite, am reuşit să-l găsesc. Aveam două întrebări: scopul şi durata protestului. Liderul nu a prea înţeles ce voiam. Atunci l-am intrebat dacă există un alt lider. - “Noi toţi” mi-a spus victorios. - “Dar tu pari să fii un fel de lider…Cum ai fost ales ?” – “Ne-am autoselectat. Cine vorbeşte mai tare şi are curaj” – “Adică tupeu ?” –“Cam aşa” a admis complice interlocutorul meu. Cam aşa stau lucrurile şi cu liderii protestatarilor de pe Wall Street. Iar prezenţa unor lideri de opinie gen Michael Moore e una doar conjuncturală şi sincer, înclin să cred că nu şi benefică.

Ce vor ei ?

Ei vor să protesteze. Cam acesta ar fi răspunsul care îţi vine prima dată în minte. Sunt nemulţumiţi de actuala criză economică, şi consideră că bancherii sunt principalii vinovaţi. Sigur, bancherii existau şi înainte de criză. Eu nu împărtăşesc sentimentele antimarket ale multora dintre protestatarii de pe Wall Street. Băncile sunt instituţii necesare şi utile atunci când funcţionează în mod corespunzător, asigură capital pentru investitori şi contribuie la creşterea nivelul de trai. Dar este, de asemenea, adevărat că nu agreez principiul pe care acestea s-au bazat tot mai mult, până când lucrurile au luat-o razna: socializarea riscului şi privatizarea profitului.

Ei mai vor la mijlocul lunii octombrie o revoluţie mondială, apel împănat cu diverse lozinci şi elemente simbolice a căror reuniune poate fi atractivă pentru tinerii doritori de puţină anarhie, dar care nu are şi o finalitate clară. Paradoxal și oarecum straniu, deși sunt ineficient organizați în a spune ce doresc cu exactitate, după cum remarca un jurnalist de la Fox News, tabăra protestatarilor este extrem de bine organizată logistic și administrativ, cu spații delimitate pentru masă, locuri pentru copii, spații de dezbatere publică, pentru relatii cu mass media. După săptămâni de presiuni media, un grup de protestatari au dat publicităţii o listă de 13 revendicări care au stârnit zâmbete consternate din partea specialiştilor în finanţe şi economie. Din punct de vedere al analiştilor economici, cererile sunt pe cât de fascinante pe atât și demobilizatoare. Fascinante, pentru că oamenii care nu au studiat economia cred unele lucruri cu adevărat ciudate despre cum îşi închipuie ei că funcţionează sistemul financiar; demobilizatoare, deoarece multe dintre aceste politici ar afecta de fapt mulţi oameni în loc să ajute. Intenţiile bune nu dau întotdeauna rezultatele scontate. Nu mai vorbesc de cereri gen: Deschiderea tuturor graniţelor. Oricine să călătorească, lucreze, trăiască oriunde doreşte ! care ar crea reale frisoane de spaimă în spatele uşilor cancelariilor occidentale. Dar probabil şi o grimasă de aprobare privind scoaterea în afara legii a agenţiilor de evaluare financiară care le dau cumplite dureri de cap în aceeaşi măsură şi finanţiştilor şi liderilor politici. Apoi, declaraţiile de susţinere a politicilor lui Barack Obama (care l-a rândul său a admis că protestatarii sunt îndreptăţiţi să fie nemulţumiţi ) a ridicat alte noi semne de întrebare privitor la ce vor ei de fapt. Să fie PR electoral ? Sau, dacă ne gândim la declaraţiile senatorului McCain care a sugerat recent că Primăvara Arabă ar trebui să fie un semnal pentru toate regimurile nedemocratice de la Teheran la Moscova, o încercare de export a revoluţiilor Twitter către alte zone aparent mai apatice sau mai tolerante cu regimurile care le păstoresc mai mult sau mai puţin democratic. Sau e doar tot PR electoral ? Puţin probabil să avem clamata revoluţie mondială pe 15 octombrie. Mai degrabă, Ocupaţi Wall Street tinde să fie o mişcare de care adepţii stângii se vor ruşina aşa cum s-a întâmplat în cazul Tea Party cu simpatizanţii dreptei. Sigur, mişcarea ar putea deveni o forţă. Una uriaşă. Cu unele condiţii: să ştie ce vrea, să aibă lideri de opinie prestigioşi, să înceapă să vorbească pe o singură voce. Şi să ofere răspuns la o întrebare la care nimeni încât nu s-a încumetat să dea un răspuns: ce sistem funcţional pui în loc ?

Publicat - Cadran Politic, nr.86, octombrie 2011

Revoluția Siriană și toamna arabă

2011-10-11T14:30:00.004+03:00

Primăvara Arabă pare să se fi transformat odată cu trecerea timpului într-o toamnă monotonă, în care nuanţele de brun ale sângelui curs pe străzile Damascului se contopesc cu ceaţa ce domină încă asupra raidurilor NATO din Libia. Pe acest fond autumnal, la începul acestei luni Consiliul de Securitate a Naţiunilor Unite a încercat să obţină acordul ţărilor membre pentru o rezoluţie privitoare la situaţia din Siria. Fără succes. Mai mult, eşecul era previzibil şi nu a mirat pe nimeni. Potrivit comunicatului de presă postat pe site-ul Organizaţiei Naţiunilor Unite: «China şi Rusia şi-au exercitat dreptul de veto pe un proiect de rezoluţie în Consiliul de Securitate, proiect care viza condamnarea cu fermitate a autorităţile siriene pentru modul de reprimare violentă exercitat împotriva protestatarilor pro-democraţie în acest an şi prin care se cerea încetarea imediată a încălcării drepturilor omului». Tot de aici mai aflăm că 9 din cei 15 membri ai Consiliului au votat în favoarea proiectului, au fost manifestate 2 drepturi de veto şi 4 ţări s-au abţinut. Astfel, conform Statutului, exercitarea dreptului de veto al oricăruia dintre cei cinci membri permanenţi ai Consiliului - China, Franţa, Rusia, Regatul Unit şi Statele Unite ale Americii – înseamnă că proiectul de rezoluţie nu poate fi adoptat ".

AFP a menţionat că rezoluţia a primit patru abţineri ale reprezentanţilor din Liban, India, Africa de Sud şi Brazilia. Cum s-a ajuns în impas şi de ce a dispărut solidaritatea comunităţii internaţionale care a acompaniat Primăvara Arabă ? Ambasadorul Rusiei la ONU, Vitali Ciurkin, a declarat că "Delegaţia rusă a făcut toate eforturile posibile încă de la început pentru a se ajunge la un rezultat pozitiv în vederea deciziilor pe care Consiliul de Securitate ar trebui să le ia cu privire la evenimentele din Siria. Noi, împreună cu China, am înaintat un text de proiect de rezoluţie în care am menţionat că nu se va atenta la suveranitatea naţională şi că nu va exista o implicare în treburile interne ale Siriei, inclusiv intervenţii militare de nici un fel. În plus, am menţionat cerinţa de a evita orice confruntări şi intenţia noastră de a contribui la construcţia unui dialog menit a readuce pacea civilă şi în acord cu interesul naţional de a îmbunătăţi viaţa politică şi socială în Siria". Churkin a adăugat: "Cel mai bun mod de a ieşi din criză este de a respinge provocările şi de a organiza un dialog între toate părţile siriene... Rusia continuă contactele cu Damascul şi invită autorităţile siriene să fie mai eficiente în a face schimbările şi reformele necesare. De asemenea, am cerut să fie eliberaţi toţi deţinuţii care nu a comis nici un fel de acte criminale, şi să fie imediat iniţiat un dialog cu opoziţia".
În discursul său de la reuniunea Consiliul de Securitate ONU, Reprezentantul Permanent al Siriei la Naţiunile Unite, Bashar al-Ja'afari, a declarat că "limbajul ostil utilizat de către o serie de ambasadori împotriva ţării mele şi a conducerii sale politice este fără precedent şi nu reprezintă un demers constructiv". În plus, el a subliniat că Siria este considerată de ei acum un duşman din cauza poziţiei sale de principii şi nu din cauza invocatelor motive umanitare. "Acest limbaj arată, de asemenea, politica părtinitoare adoptată de unele ţări occidentale şi de conducerea lor ca urmare a adoptării Siriei a unei poziţii politice independente". El a adăugat că conducerea siriană este legitimă şi a dat imediat un răspuns la cererile protestatarilor. Astfel, potrivit reprezentantului sirian, preşedintele Bashar al-Assad a anunţat programul de reformă cuprinzătoare şi Guvernul a început să îl pună în aplicare printr-un pachet de legi care să sporească şi să extindă procesul democratic de participare a cetăţenilor la viaţa politică şi procesul economic, indiferent de opiniile externe.

La rândul său, ambasadorul Chinei la ONU, Li Baodong, a declarat: "Facem un apel la părţile siriene de a respinge toate formele de violenţă, şi sperăm că Guvernul sirian va pune în aplicare cît mai repede posibile reforme economice care să îmbunătăţească nivelul de trai al populaţiei. Comunitatea internaţională ar trebui să ofere un ajutor constructiv pentru a facilita realizarea acestor obiective, şi ne aşteptăm la respectarea completă a suveranităţii şi independenţei Siriei".

La rândul său, ambasadorul SUA la ONU, Susan Rice şi-a exprimat dezamăgirea cu privire la dezacordurile din cadrul Consiliului de Securitate în adoptarea unei rezoluţii împotriva Siriei. Dar, în fapt, în spatele veto-ului Rusiei şi Chinei de adoptare a unei rezoluţii ONU privind Siria nu au fost numai diferenţe serioase de viziune privind condamnarea preşedintelui Bashar al-Assad pentru sângeroasa represiunea împotriva civililor, ci şi reproşurile şi neîncrederea privind faptul că simpla autorizare a unor sancţiuni constituie un pericol şi ar putea conduce la o repetare a campaniei de bombardamente a NATO în Libia. "Rezultatul este că după aproape şapte luni de la începerea revoltei împotriva regimului al-Assad, corpul diplomatic al ONU rămâne profund divizat şi în imposibilitatea de a adopta o rezoluţie cu forţă juridică obligatorie pentru a stopa violenţele din Siria. ONU estimează că până acum represiunea s-a soldat cu pierderea a peste 2.700 de vieţi» a declarat unul din oficialii Organizaţiei Naţiunilor Unite la finalul reuniunii din 4 octombrie.

Pe parcursul elaborării textului proiectului de rezoluţie, cele patru naţiuni europene care au susţinut rezoluţia privind Siria - Marea Britanie, Franţa, Germania şi Portugalia - au încercat să obţină şi sprijinul Chinei şi implicit, al Rusiei. Ele, de asemenea, au specificat că orice sancţiuni vor fi decise, acestea nu vor fi implementate printr-o acţiune militară în forţă. Dar atunci când textul a fost trimis la Moscova pentru reexaminare, cuvântul de răspuns a fost că era inacceptabil, a declarat unul dintre diplomaţii angrenaţi în consultări, declaraţie făcută sub protecţia anonimatului deoarece consultările au fost private. Nimeni nu a emis vreo explicaţie posibilă asupra a ceea ce s-a întâmplat la Kremlin şi ce anume a condus la respingerea rezoluţiei. Cum între timp la Moscova regulile sub care tandemul Putin – Medvedev va rula la alegerile viitoare s-au lămurit iar refuzul Moscovei pare oarecum logic. Preşedintele Medvedev nu a făcut decât să revină la linia de politică tradiţională a Rusiei. Oricum, aventura alături de partenerii occidentali privind rezoluţia pe Libia nu i-a adus prea multă simpatie din partea propriilor cetăţeni, după cum au demonstrat sondajele care l-au făcut să 'abdice' în favoarea lui Vladimir Putin. Dar veto-ul Rusiei a provocat mustrări puternice din partea SUA şi a ţărilor din Europa de Vest, precum şi dinspre numeroase organizaţii ce militează pentru drepturile omului. Mai mult chiar, discuţiile au deviat de la tonul diplomatic cu care ne-au obişnuit Rusia şi SUA după resetarea relaţiilor dintre cele două puteri. Ambasadorul SUA, Susan Rice, a numit invocarea, de către "alianţa" Rusia – China a faptului că rezoluţia ar fi un pretext pentru o intervenţie militară în Siria, drept "o viclenie ieftină a celor care mai degrabă ar vinde arme către regimul sirian decât să stea solidari cu poporul sirian şi dorinţa sa de libertate", făcând trimitere desigur la faptul că Rusia rămâne unul din furnizori majori de arme către regimul de la Damasc al lui al-Assad. În replică, ambasadorul rus Vitali Ciurkin a obiectat puternic faţă de afirmaţia colegei din SUA, considerând că o astfel de remarcă nu-şi are rostul, "mai ales provenind din partea unei ţări (Statele Unite), care este veşnic interesată de pomparea în zonă de echipamente militare în valoare de sute de miliarde de dolari".

Să ne reamintim că în luna mai 2011 - Statele Unite au impus sancţiuni în ceea ce îl privește pe preşedintele sirian Bashar al-Assad. Sancțiunile au vizat şi alți şase înalţi oficiali sirieni pentru încălcarea drepturilor omului asupra și reprimarea brutală a protestelor antiguvernamentale. Casa Albă a anunţat sancţiunile pe 18 mai, cu o zi înainte de Barack Obama, preşedintele SUA, să susţină un discurs major asupra revoltele din întreaga lume arabă, cu menţionarea proeminentă a reprimării violente a manifestaţiilor din Siria. Sancţiunile au fost parte a "unui efort de a spori presiunea asupra guvernului de la Damasc pentru a pune capăt violenţei împotriva poporului său şi trecerea la un sistem democratic", a declarat atunci un oficial american agenţiei de ştiri AFP, cu condiţia anonimatului. De asemenea, ulterior Uniunea Europeană a pus 13 funcţionari sirieni pe lista sa de sancţiuni în ceea ce a descris-o tot ca o mişcare pentru a creşte treptat presiunea. Doar că la Damasc regimul nu a dat şi nu dă semne că ar fi interesat de opiniile comunităţii internaţionale. Medierea de către Rusia a discuţiilor dintre regimul actual şi opoziţie nu a dat nici pe departe rezultatele scontate iniţial. Bashar al-Assad a mai bifat o întâlnire la Kremlin. La fel şi reprezentanţii opoziţiei siriene. Demersurile diplomaţilor ruşi în frunte cu Sergey Lavrov au eşuat în găsirea unei punţi de discuţie între cele două părţi.

Apoi, confruntat cu o atitudine naţională de dezaprobare pentru susţinerea rezoluţiei împotriva regimului Gadaffi, preşedintele rus Dmitri Medvedev, a declarat că ţara sa nu va sprijini nici o rezoluţie a ONU cu privire la utilizarea forţei împotriva guvernului sirian. "Despre o rezoluţie referitoare la Siria ? Nu voi sprijini o astfel de rezoluţie, chiar dacă prietenii şi cunoscuţii mei mă întreabă despre asta" a declarat Medvedev reporterilor în timpul unei conferinţe de presă, argumentând că Siriei trebuie să i se permită să-şi soluţioneze singură treburile sale interne.

În tot acest timp, reprimarea protestelor în Siria a continuat şi continuă zilnic. Iar numărul victimelor creşte constant. Dar viziunea comunităţii internaţionale s-a schimbat după aventura libiană şi împărţirea resurselor petroliere între iniţiatorii intervenţiei militare. Comunitate internaţională care a devenit motivat circumspectă. Chiar şi atunci când sângele brun-roşiatic împletit cu geamătul înăbuşit al dorinţei de libertate aduce tot mai mult a o tristă toamnă arabă.

Publicat - Cadran Politic, nr. 86, octombrie 2011

Lupta pentru influență politică și păpușile jocului strategic surkovian

2011-09-27T22:29:00.000+03:00

Aşa cum anticipam acum două luni într-un material pentru Oriental Review, alegerile parlamentare din Rusia (4 decembrie 2011) şi alegerile prezidenţiale (anul viitor) sunt, cu siguranţă evenimente în jurul cărora lupta pentru influență politică va deveni tot mai acerbă. În principal, influenţa în teritoriu unde infrastructura de partid și persoanele influente arondate autorităților locale vor contribui definitoriu la rezultatul confruntării electorale. În general, lupta lobby-știlor se desfășoară în interiorul zidurilor de la Kremlin, departe de ochii iscoditori ai presei, susținătoare sau nu a puterii. Desigur, lucrurile sunt cunoscute, chiar dacă puţini se încumetă să vorbească deschis despre ele. Acestă luptă pentru influență pare să fie, de asemenea, și miza în recentul scandal din partidul Cauza Dreaptă, partidul manageriat până recent de omul de afaceri şi nou iniţiatul în politică, Mikhail Prokhorov.
Un imens zgomot mediatic a urmat primelor secunde de stupoare din partea presei. Care încet, încet s-a repliat în funcție de interese și un semn că auto-cenzura funcționează mult mai bine decât programele de reformă a Rusiei. Declaraţiile inconfortabile ale ex-liderului Cauzei Drepte, Mikhail Prokhorov, privind falsificarea documentelor Congresului partidului, precum și acuzațiile directe împotriva “eminenţei cenuşii» a Kremlinului – Vladislav Surkov, a fost urmată de “tăcere asurzitoare” dinspre Kremlin. Tandemul Putin – Medvedev și-a urmat în linişte agenda zilnică. Tot ce s-a putut auzi a fost o imensă revărsare de opinii pro şi anti-Prokhorov. Potrivit analistului politic Stanislav Belkovski, “preşedintele rus a fost dezamăgit de Mikhail Prokhorov, astfel că el l-a instruit pe Vladislav Surkov să-l «lichideze»”. În schimb, Gleb Pavlovsky (el însuşi într-un conflict mocnit cu Vladislav Yurevich Surkov după expulzarea sa de la Kremlin) consideră că: “Acest conflict este benefic pentru aproape toată lumea, cu excepţia lui Surkov. Administraţia prezidenţială a suferit o serie de costuri de reputaţie, ca urmare a unei serii de erori tactice “. În fapt, este Prokhorov, fostul său partid sau protejatul lui – Evgheni Roizman (aproape o legendă urbană a Ekaterinburgului), problema de fond, esenţială ? Cred că nu. Situaţia a fost de fapt previzibilă în integralitatea sa. Voi încerca să explic de ce. (Text integral)

Publicat in Cadran Politic, Oct. 2011

Cyber space – Provocări de securitate, tendinţe, soluţii

2011-05-30T22:14:00.000+03:00

Imediat după recentul Summit de la Bruxelles asupra reformelor economice din zona Euro, două organizaţii ale Uniunii Europene (Comisia Europeană şi Serviciul pentru acţiuni externe) au fost lovite de un „serios“ atac cibernetic, fapt ce a determinat cele două instituţii să-şi închidă temporar reţeaua de intranet şi serviciul de mail pentru a evita posibile scurgeri de informaţii.

Cu toate că astfel de ştiri rar se întâmplă să fie intens mediatizate, o scurtă trecere în revistă a evenimentelor de acest tip din ultima jumătate de an 2010 şi începutul lui 2011 ne arată că ele sunt mai dese decât ne închipuim în mod curent. Astfel, la începutul lunii martie, ministerul francez de finanţe a fost vizat de hackeri, într-un atac cibernetic care viza furtul fişierelor de pe lucrările Summitului G20 care a avut loc la Paris în luna februarie. Patrick Pailloux, directorul general al Agenţiei Naţionale pentru securitate IT din Franţa, declara la momentul respectiv: „Acesta este primul atac de această dimensiune şi amploare împotriva statului francez„. În noiembrie 2010, statul asiatic Myanmar, mai larg cunoscut sub numele de Birmania, de asemenea, a fost practic scos de pe net printr-un atac susţinut, de origine necunoscută. Tot în toamna anului trecut, un român reuşea să provoace agitaţie în Regatul Unit prin accesarea ilegală a sistemului Marinei Navale Britanice. Anterior un altul provocase dureri de cap specialiştilor de la NASA. Stuxnet şi telegramele Wikileaks, dar şi acuzele ce sugerau implicarea guvernului chinez în cyber-atacuri pe Google şi alte obiective au marcat un punct de cotitură în istoria conflictelor cibernetice. Stuxnet a fost o încercare de a interfera cu procesele de funcţionare a centralelor nucleare ale Iranului, în special cu procesul de centrifugare a uraniului. Visa. PayPal. MasterCard. Sony. Nasdaq. Fiecare dintre aceste firme internaţionale importante au fost vizate recent de către grupul Anonim, ca urmare a blocării conturilor Wikileaks, cu intenţia declarată de infectare a sistemele globale de informaţii cu atacuri denial-of-service si malware şi perturbarea serioasă a tranzacţiilor online. Atacuri, cum ar fi acestea, deşi mai mult sau mai puţin sofisticate, sunt încă în desfăşurare, şi vor creşte, fără îndoială, în 2011, chiar dacă multe dintre ele vor trece neobservate de către publicul larg.
Dezvoltarea infrastructurii informaţionale, în curs de globalizare, în care se includ structurile mediatice şi de publicitate online, serviciile electronice, platformele de socializare şi cele de bloguri, generează posibilităţi de interconectare din ce în ce mai sofisticate. Dar societatea informaţională înseamnă şi infrastructura critică, adică acele servicii şi sisteme informatice care sunt atât de vitale pentru un stat încât scoaterea din funcţiune sau distrugerea lor poate cauza destabilizarea securităţii naţionale, a economiei sau stării de sănătate a populaţiei, sau blocarea funcţionării eficiente a structurilor şi instituţiilor statului. Oameni, instituţii, companii transmit informaţii într-un ritm tot mai accelerat, iar distanţele s-au redus la o „aruncătură” de mouse sau de monitor. Vedem cum predicţiile unor futurişti ca Marshall McLuhan şi Alvin Toffler se adeveresc, iar lumea se transformă rapid într-un “sat global“ unde distanţele geografice, zonele orare şi frontierele naţionale nu mai reprezintă bariere pentru comunicare, afaceri şi comerţ. Există o axiomă potrivit căreia societatea informaţională bazată pe cunoaştere are un impact profund asupra componentelor sistemului societăţii, adică economie, social, politic şi desigur cel juridic fără de care ordinea socială ar fi grav prejudiciată. În mai puţin de o generaţie, revoluţia informaţională şi introducerea spaţiului virtual în fiecare aspect al societăţii au schimbat lumea. Cu avantajele, dar şi cu provocările de securitate aferente. De la sustragerea de date personale confidenţiale la fraude economice, şantaj şi terorism, o întreagă paletă de infracţiuni penale grave au fost transpuse în varianta cibernetică. Cele mai îngrijorătoare fiind desigur cele care vizează infrastructura critică. (Full text)
Publicat în Cadran Politic - Revistă de analiză și informare politică

„România încearcă să îşi consolideze rolul în regiune, dar metodele prin care operează nasc suspiciuni“

2011-04-08T11:29:00.006+03:00

interviu cu Ambasadorul Dmitry Rogozin, şeful Misiunii Rusiei la NATO şi Reprezentant Special al Preşedinţiei Federaţiei Ruse la negocierile privind strategia de apărare antirachetă

- S-a spus despre Vladimir Putin că a început prin a fi deschis către Occident, a continuat prin a fi dezamăgit şi astfel a devenit oarecum ostil sau cel puţin distant. Declaraţiile preşedintelui Medvedev din cadrul întâlnirii cu dumneavoastră de la finele lunii ianuarie ar sugera că el se afla deja la faza cu numărul doi. Greşesc, domnule ambasador?
- Eu nu pot comenta sentimentele preşedintelui Medvedev – în genere, acesta este un lucru inacceptabil. Nu putem emite judecăţi după sentimente, ci numai pe declaraţii şi acţiuni specifice. Nu aş putea spune că Rusia este dezamăgită de Occident în sine. Mai degrabă, putem vorbi de o senzaţie de inconfort atunci când, uneori, în relaţiile cu Vestul avem de-a face cu un partener puţin previzibil sau chiar cu un partener duplicitar. Aceasta îngreunează activitatea noastră comună.
- Care este cel mai important aspect pe care Occidentul pare incapabil să-l înţeleagă referitor la Rusia?
- În ceea ce priveşte aspectele neînţelese de Occident despre Rusia, mă tem că moştenitorii şcolii vestice de sovietologie şi rusologie nu au o problemă a înţelegerii depline, ci mai degrabă o oarecare criză de „supraînţelegere.“ Experţii occidentali ştiu prea multe şi, de multe ori, această supraîncărcare informaţională îi împiedică să tragă concluzii simple şi evidente. Da, Rusia este o ţară complexă, dar este suficient să o priveşti cu dragoste şi lucrurile se aşază pe făgaşul normal. Sau, cel puţin, să o priveşti fără o ură animalică.
- Chiar dacă preşedintele Medvedev a cerut un „răspuns direct şi fără echivoc“ din partea Alianţei Nord-Atlantice privind locul Rusiei în problema scutului antirachetă, cred că e prea devreme pentru a concluziona. Dar observ că semnalele făcute publice de către cele două părţi sunt oarecum contradictorii. În timp ce reprezentanţii NATO vorbesc de progrese, dinspre Moscova declaraţiile sunt mult mai precaute, chiar pe un ton de nemulţumire (îndreptat în principal către partenerul american, căci, după cum bine ştim, Rusia are relaţii excelente cu principalii parteneri europeni). E o variantă a celebrei Divide et impera prin care Rusia speră ca strategia sa de securitate să devină esenţială pentru spaţiul european?
- Propunerea preşedintelui Dmitri Medvedev de formare a unei noi arhitecturi de securitate europeană, precum şi ideea de scut antirachetă european sectorial cu participarea Rusiei sunt orientate nu spre separarea, ci spre consolidarea Europei. Dar nu o consolidare împotriva Rusiei, aşa cum a fost în timpul Războiului Rece şi pentru o lungă perioadă de timp şi după, ci împreună cu Rusia. Mai exact, acest sistem ar trebui să includă centre comune pentru identificarea ameninţărilor, responsabilitate sectorială şi să fie bazat pe decizii comune. De aceea şi contăm pe un dialog onest şi de încredere cu privire la aceste proiecte, atât cu partenerii americani, cât şi cu europenii. Apropo, preşedintele Obama a găsit în propunerea de „responsabilitate sectorială“ a scutului antirachetă multe lucruri interesante.
- Diplomaţia este o artă a negocierii şi conferă eleganţă relaţiilor internaţionale. Dar, spre deosebire de dumneavoastră, eu cred că înseamnă şi politică. Deci, din perspectivă politică, care sunt acele aspecte asupra cărora Rusia nu este dispusă să negocieze în cadrul scutului antirachetă?
- Pentru noi, linia roşie în negocierile privind apărarea antirachetă se trasează pe următoarele puncte nevralgice: în primul rând, suntem categoric împotriva desfăşurării de radare şi alte componente ale sistemului antirachetă în Europa de Nord-Est, Scandinavia, Polonia şi ţările baltice. Acolo (n.r.: Scandinavia şi ţările baltice) nu pot ajunge rachete din Sud, şi nimeni, cu excepţia generalului Moroz (n.r.: Îngheţ) şi a urşilor polari, nu prezintă vreun pericol pentru această regiune. Orice încercări de a amplasa acolo elemente ale scutului antirachetă american vor fi considerate de noi drept neprietenoase, deoarece pot fi îndreptate numai împotriva Rusiei. În al doilea rând avem în vedere garanţiile că desfăşurarea elementelor scutului de apărare antirachetă nu va aduce prejudicii potenţialului strategic al Rusiei şi nu ar atrage după sine ameninţări la adresa securităţii populaţiei noastre. Dacă nu vor fi aduse astfel de garanţii, atunci nici noi nu vom putea veni în întâmpinarea partenerilor noştri. În sfârşit, a treia problemă – considerăm că este inacceptabilă militarizarea spaţiului cosmic. Plasarea armelor în cosmos reprezintă o consecinţă inevitabilă a dezvoltării tehnologice a sistemelor de apărare antirachetă şi e bine să avem în vedere acest lucru. Sperăm că vom cădea de acord în avans că nu se va trece de această linie.
- Care sunt şansele reluării negocierilor pe Tratatul Forţelor Convenţionale în Europa (CFE), după ce discuţiile pe strategia de apărare antirachetă vor fi ceva mai consistente? Vă întreb deoarece România şi Turcia – posibile gazde ale elementelor scutului antirachetă NATO fac parte din acele zone limitrofe din tratatul CFE…
- Dacă vom reuşi să realizăm propunerea Rusiei cu privire la reorientarea planificării militare a NATO şi Rusiei, la ieşirea din paradigma „unul împotriva celuilalt“, iar scutul european antirachetă să fie un sistem comun cu responsabilităţi clar conturate, atunci necesitatea de a avea un tratat CFE va dispărea. Crearea unui sistem de apărare antirachetă european comun va duce la un alt nivel de încredere şi de cooperare între părţi, astfel încât nu va mai fi nevoie să calculăm limitările pe flancuri. Vom merge oricum pe o calitate cu totul nouă a schimbului de informaţii. Şi, desigur, aceasta va elimina multe dintre diferenţele şi îngrijorările actuale.
- Dintre toţi partenerii europeni ai NATO care şi-au reajustat politicile privind relaţia bilaterală cu Rusia, România pare incapabilă să găsească o modalitate în acest sens. Cred însă că nici Rusia nu este prea dispusă la dialog. Greu de înţeles, deoarece Rusia e un stat care (prin vorbele premierului Putin) apreciază loialitatea. Trebuie România condamnată pentru că e un partener loial al Alianţei Nord-Atlantice?
- Nu. Dar cred că nu este nici vina Rusiei pentru faptul că România ocupa în Consiliul NATO – Rusia o poziţie aparte. Mai degrabă, întrebarea ar trebui adresată întâi la Bucureşti, nu la Moscova. România încearcă să îşi consolideze rolul său în regiune, dar metodele prin care operează, eu personal consider că sunt de natură să nască suspiciuni. De exemplu, politica în privinţa Republicii Moldova în mod clar vizează un Anschluss (n.r.: unire), aspect care nu are cum să nu neliniştească, mai ales că pe Nistru există un „conflict îngheţat“, mereu gata să izbucnească. Apoi, multe dintre declaraţiile publice rostite de către preşedintele Băsescu au un caracter duşmănos la adresa Rusiei. Greu de crezut că acest lucru poate fi propice unui dialog. Sper că este doar retorică. Însă acest lucru nu poate să nu ne mâhnească.
- S-au vehiculat multe variante privind relaţia Rusia-NATO. Foarte rar am auzit însă vorbindu-se de un NATO al Grupului de la Shanghai. De ce? Lumea viitorului se construieşte cu vedere la Pacific (iar recentele tensiuni privind Kurilele arată că Rusia a înţeles acest lucru). Se teme Rusia că pe termen lung nu va putea gestiona relaţia cu China?
- Rusia are cea mai mare parte din teritoriu pe continentul asiatic şi politica externă multi-vectorială, precum şi participarea noastră în SCO, dar şi parteneriatul strategic bilateral cu China nu interferează în niciun fel asupra relaţiilor noastre cu NATO şi nu are practic nici un efect asupra lor. În ceea ce priveşte astfel de temeri, vă pot spune că noi nu suntem o ţară ghidată de fobii.
- Aţi cerut desfăşurarea unei anchete asupra războiului cibernetic cu Iranul (prin utilizarea virusului Stuxnet), atenţionând asupra pericolului declanşării unui nou Cernobâl. Ce reacţii aţi primit din partea partenerilor?
- Nu sunt îndreptăţit să divulg cum au reacţionat la aceasta partenerii mei din cadrul Consiliului Rusia-NATO. Vă spun altceva: nu-mi place că NATO consideră tema apărării împotriva atacurilor cibernetice un subiect-tabu în discuţiile cu Rusia.
- După încheierea misiunii la NATO, veţi opta pentru scena politică moscovită sau aţi fi tentat să vă încercaţi puterile în Caucaz – acolo unde Alexander Khloponin spunea la numirea sa că nimic nu e imposibil de rezolvat, doar că rezultatele, iată, încă se lasă aşteptate? Îmi amintesc că la un moment dat în trecut aţi avut o astfel de intenţie…
- După cum cred că deja se ştie, recent (n.r.: 18 februarie 2011) am primit o nouă însărcinare – aceea de şef al grupului de lucru de pe lângă Administraţia Prezidenţială cu misiunea de a coordona participarea Federaţiei Ruse în cadrul cooperării internaţionale în domeniul apărării antirachetă. Cu alte cuvinte, acum sunt Reprezentant special al Preşedintelui Rusiei la negocierile cu NATO privind strategia de apărare antirachetă. După cum puteţi vedea, eu rămân deocamdată în politica externă, iar această nouă misiune în munca mea este extrem de importantă şi de răspundere. Uraţi-mi succes!

Interviu realizat de Gabriela Ioniţă

Publicat în Cadran Politic, nr. 73, Aprilie 2011

„Fotografii din Tibetul nevăzut de Eliade ”

2011-02-16T16:24:00.004+02:00

Ateneul Tătărași va găzdui joi, 17 februarie 2011, ora 18.00, Vernisajul expoziției „Fotografii din Tibetul nevăzut de Eliade ” a artistului Bogdan Stoica. Iubitorii de artă fotografică pot admira lucrările tânărului artist ieșean, în Sala Club din incinta Ateneului Tătărași. Absolvent al Universității Concordia din Montreal, Bogdan Stoica încearcă prin fotografiile expuse la Iași să evidențieze, din perspectiva unui turist, influența culturii și civilizației occidentale asupra celei tibetane.

„Repere vizuale” la Galeriile Pod-Pogor

2011-02-08T20:19:00.003+02:00

Muzeul Literaturii Române Iaşi, Societatea Culturală „Junimea’90” şi Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design a Universităţii de Arte “George Enescu” Iaşi vă invită vineri, 11 februarie 2011, ora 17.00, în Galeriile “Pod – Pogor” la vernisajul expoziţiei “Repere vizuale”.

Coordonatori: conf. univ. de. Valentin SAVA, conf. univ. dr. Zamfira BÎRZU, conf. univ. dr. Mihai PAMFIL.

Moderator: Cotinel MUNTEANU

La Galeriile Anticariat Iași

2010-11-20T01:05:00.004+02:00

Întâlnire la Galeriile Anticariat cu scriitorul Pavel Coruț. Luni, 23 noiembrie, când coboară deplin seara peste târgul Ieșilor.
Vor fi lansate și ceva cărți (undeva între a 130-a și 133-a carte), dar mai ales vor fi discuții libere cu autorul. Fie că sunteți fani sau adversari convinși ai cărților lui Coruț, acesta e momentul în care îi puteți adresa direct întrebări. Cu cât mai incomode, cu atât mai bine ! Cu cât mai încinse vor fi discuțiile, cu atât vom uita de frigul de afară...

A fost parafat acordul pentru tronsonul bulgăresc al South Stream

2010-11-14T10:06:00.000+02:00

În prezența premierului rus Vladimir Putin și a omologului său bulgar Boyko Borissov, Bulgaria şi Rusia au semnat, sâmbătă, la Sofia un acord pentru gazoductul South Stream. Acordul prevede crearea unei societăţi comune ruso-bulgare care să construiască şi apoi să administreze tronsonul bulgăresc al gazoductului. Compania va fi deţinută în proporţii egale de compania rusă Gazprom şi de Holdingul energetic bulgar BEH, existând posibilitatea ca acesta din urmă să fie înlocuit de o altă companie bulgărească. Gazoductul, prevăzut a fi dat în folosinţă în 2015, va avea o capacitate totală de 63 miliarde de metri cubi de gaze pe an. Gazoductul urmează să iasă de pe teritoriul Rusiei, traversând Marea Neagră şi ieşind pe ţărmul ei de vest.
În cadrul conferinței de presă de după semnarea acordului, premierul Putin a amintit de faptul că în ultimele 9 luni ale acestui ani schimburile comerciale din Rusia și Bulgaria au crescut cu 50 la sută și despre posibilitatea construirii unei centrale nucleare la Belene.
Privitor la tronsonul românesc al South Stream discuțiile ar urma să fie finalizate până în luna decembrie. Ce șanse avem de a ieși dintr-un joc de sumă nulă în relațiile cu FR ? Minime, aș zice...

Cosmonautul Dumitru-Dorin Prunariu va conduce elita explorării spaţiale europene

2010-10-11T14:42:00.005+03:00

Capitala Malaeziei, Kuala Lumpur, a găzduit în perioada 5-11 octombrie 2010 lucrările celui de-al 23-lea Congres Planetar al Asociaţiei Exploratorilor Spaţiului Cosmic (ASE). Pe agenda Congresului desfăşurat sub genericul “O planetă, o speranţă şi un viitor comun” s-au aflat dezbateri şi mese rotunde vizând problematica şi provocările explorării spaţiale în secolul XXI, precum şi necesitatea unei colaborări la nivel mondial în beneficiul întregii planete.

În cadrul Congresului a avut loc şi reuniunea Grupului de constituire al Comitetului regional european al Asociaţiei Exploratorilor Spaţiului Cosmic - ASE Europe şi stabilirea proiectelor prioritare ce vor fi desfăşurate în perioada următoare. Principalul scop al proiectelor va fi promovarea cercetarii si educatiei in domeniul cosmic la nivel european, cat si promovarea Europei ca o entitate aparte in mediul cosmic international. Preşedinte al ASE - Europe (pentru următorii 3 ani) a fost desemnat, prin vot în unanimitate, cosmonautul român, dr. Dumitru-Dorin Prunariu.

Photo: (de sus, de la stanga spre dreapta)- o parte dintre astronautii si cosmonautii fondatori ai ASE Europe : Gheorghi Ivanov (Bulgaria), Walter Ulrich (Germania), Bertalan Farkas (Ungaria), Claude Nicollier (Elvetia), Dumitru-Dorin Prunariu (Romania), Rainhold Ewald (Germania), Dirk Frimout (Belgia), Klaus-Dietrich Flade (Germania), Miroslaw Hermaszewki (Polonia), Franz Viehbock (Austria), Gerhard Thiele (Germania), Aleksandr Aleksandrov (Bulgaria).

Cine e proprietarul domeniului «путин-2012.рф»(putin-2012.rf ) ?

2010-09-18T11:07:00.006+03:00

Posibilitatea înregistrării domeniilor web şi în limba rusă (mai exact a utilizării literelor kirilice) a produs un real entuziasm în rândul internauţilor ... şi o surpriză funcţionarilor administraţiei guvernamentale. Cel puţin aşa reiese din reacţia purtătorului de cuvânt a premierului Putin,, Dmitry Peskov, care susţine că administraţia prezidenţială şi cea a primului ministru nu au făcut demersuri pentru înregistrarea unor domenii. Cert este însă că cineva a rezervat domeniile «премьер-2012.рф» (premier-2012.rf) и «путин-2012.рф» (putin-2012.rf), dar şi domenii aferente evenimentelor importante, cum ar fi Summitul Rusia - UE.
Presa din Rusia a speculat imediat că aceste rezervări se încadrează în pregătirile pentru viitoarele alegeri prezidentiale, la care se aşteaptă ca premierul Putin să revină la Kremlin. Dar dacă lucrurile stau aşa cum susţine Peskov ?

Epilog la poveşti cu spioni / diplomaţi expulzaţi

2010-08-18T10:40:00.009+03:00

Epilog la povesti cu spioni / diplomaţi expulzaţi: în timp ce comandantul suprem meditează adânc la cum D-zeu ale noastre servicii n-au putut să aibă şi ele acolo ceva la dosar cu diplomaţii ruşi de la Bucureşti (pe cel expulzat l-am trimis acasă în virtutea unei replici formale arţăgoase de tip război rece, fără să-i putem pune în cârcă măcar o sacoşă cu tăieturi din ziare), vă propun un scurt exerciţiu de îmbogăţire a imaginaţiei:

Imaginați-vă o discuție bilaterală româno-rusă, în care președintele României îi explică omologului rus cum e cu "misiunea istorică" a României - aceea de punte între Est și Vest, de garant a securității regionale şi alte asemenea sintagme cu formă frumoasă dar fără fond, pe care nu le-a ratat niciunul din domnitorii vremelnici de la Cotroceni când a trebuit să rostească un speech la ţol festiv...

Imaginaţi-vă că personajele scenei de mai sus sunt Băsescu și un Putin ușor amuzat - nu ştim dacă din cauza speech-ului sau a amintirilor din sejururile la Camp Davis ! ... Răspunsul preşedintelui /actual premier al Rusiei, în maniera tipică ce l-a consacrat, poate trezi din beţia puterii iluzorii pe oricine mai are o fărâmă de conştiinţă a valorii proprii şi ar putea face deliciul presei zile în şir...

Imaginaţi-vă că în buna tradiţie românească în care totul se poate rezolva printr-un telefon, preşedintelui României i s-a părut normal să-i ceară omologului rus numărul de telefon mobil, precizând că: "I very much want, during my time in office, to become one of your European friends, a friend who can call you at any time and who you can call at any time"... "Mr. President, you can call me any time on Kremlin phone...they are ably to find me everywhere, at any time..." a răspuns interlocutorul, parând cu un zâmbet (ironic?!) insolita cerere...

Imaginaţi-vă că vajnicul ex-căpitan de navă umilit de un ex-colonel kgb care l-a pus să sune pe centrala de la Kremlin ca pe orice preşedinte de rând, a considerat că singura modalitate inteligentă de a răspunde umilinţei suportate a fost deschiderea unei confruntări în manieră tipică războiului rece, asumându-şi un joc a cărui sumă e zero pentru România, dar care îi conferă iluzia reabilitării orgoliului rănit...
Desigur, stenograma discuţiei respective poate oricând demonstra contrariul - sau poate nu ?! Dovada că ne aflăm relativ în sfera imaginaţiei: arhiva Kremlinului îşi aminteşte sumar de întâlnirea respectivă :) la fel şi arhiva Ambasadei României la Moscova ...

Iată însă că dorința de materializare a "misiunii" s-a împlinit și suntem punte între reglările de conturi și spioni între Est și Vest...doar că prin comparaţie cu reţeaua de spioni a Rusiei, pusă recent pe tapet de Washington, spionii aliaţilor USA - chiar deghizaţi în diplomaţi - par nişte simpli băieţi de mingi, astfel că partea cu "istorică" mai trebuie să aştepte.... Запишите ?!

Deontologia şi limitele PR-ului

2010-08-11T12:08:00.005+03:00

"Făcătorii de imagine" vor spune că orice demers e bun dacă foloseşte clientului lor. Deontologia pare a fi o chestiune secundară şi fără prea mare relevanţă. Iar controversele pe această temă sunt nesfârşite şi nu fac obiectul acestei discuţii. Remarc doar că PR prim ministrului Federaţiei Ruse nu face rabat de la principiul enunţat mai sus. Doar că de data aceasta decizia de a-l plasa pe Vladimir Putin la manşa unui avion destinat stingerii incendiilor s-ar putea întoarce drastic chiar împotriva protagonistului. Există limite care ţin de psihicul social al momentului. PR premierului Putin se pare că nu a fost interesat de disperarea miilor de oameni care au pierdut tot, de rudele celor morţi în lupta cu flăcările, de rata dublă la nivelul Moscovei a mortalităţii celor cu afecţiuni cardiace sau respiratorii. Oricum, demersul a creat acuze furibunde din partea presei de la Moscova. Desigur, mă refer la acea parte a presei care reuşeşte să-şi menţină un grad cât de cât de independenţă. Şi nici în ochii populaţiei, înroşiţi de fumul care acoperă capitala rusă lucrurile nu se văd mai fericit. Căci una e să te duci la salvat tigri şi urşi polari în vremuri de relativă linişte, şi alta să arăţi că eşti "first firefighter" în timp ce oamenii constată că şi-au pierdut toată bruma de agoniseală. Cred că sinistraţii României de la ultimele inundaţii ar putea depune mărturie cât de mult i-a ajutat şi mobilizat imaginile cu premierul Boc umplând un sac de nisip (ce-i drept un avion e mai impresionat ca recuzită decât o lopată şi un sac, dar, deh, fiecare după posibilităţi :)) ....

Scrisoare deschisă către Uniunile Patronale din România

2010-06-30T22:52:00.006+03:00

Recunosc că nu sunt o adeptă a genului de divertisment promovat de Mugur Mihăescu. Asta nu mă împiedică însă să apreciez demnitatea şi modul frust, necesar în astfel de vremuri, de a spune lucrurilor pe nume. Nu ştiu dacă demersul său va avea o finalitate. Ştiu însă că merită încercat. Ar fi un semn că încă nu suntem morţi ca naţiune.

"Numele meu este Mugur Mihăescu şi vă scriu aceste rânduri în calitate de vicepreşedinte al recent înfiinţatei Asociaţii patronale a investitorilor din Centrul Istoric Bucureşti – “Micul Paris”
Îmi este greu să concep o scrisoare formală, o scrisoare al cărei conţinut să nu fie privit cu zâmbete de neîncredere din partea multora dintre domniile voastre, însă am decis să încerc astăzi, pentru că am ajuns, ca şi mulţi alţii la un punct în care am spus: “Ajunge!”
Ca de fiecare dată, guvernele, indiferent de culoarea lor politică, au încercat să-şi acopere eşecurile politicilor financiare pe seama noastră, al celor care conducem, direct sau indirect, 200.000 de IMM-uri care reprezintă motorul unei economii aflate la aceasta dată în colaps. Nu i-a interesat niciodată cum facem, cât timp pierdem să administrăm o afacere, cât anume investim. Pentru ei am fost oaia bună de muls, oaia cu care se puteau juca după cum li se năzărea, schimbând peste noapte coduri fiscale, taxe, impozite, pentru că acolo, la dânşii în administraţie, nu există planuri de afaceri, ci doar şpăgi, interese şi cine pe cine are pe postul nuştiucare. In schimb pentru sindicatele marilor regii pe care le administrează competent, sau mai ştiu eu ale căror asociaţii guvernamentale care se jeleau de mama focului ameninţând că ies în stradă, soluţia lor a fost, în toţi aceşti ani, o taxă nouă, o mărire de acciză, o creştere de TVA, soluţie pe care din nou nu se sfiesc să o aplice, că doar cine să-i oprească? Noi? Doar noi nu reprezentăm masa electorală! Nu. Noi suntem oaia de muls. Dezbinaţi, cu interese proprii meschine, burghezii, care trebuie să înţeleagă solidaritatea socială şi faptul că domniile lor şi marea masă de consilieri şi consilieri ai consilierilor, în urma analizelor riguroase şi pentru binele ţării au decis: mărirea TVA e singura şi cea mai bună soluţie. Iar noi, ca de obicei, puşi în faţa faptului împlinit, trebuie să ne lăsăm capetele în jos, acceptând situaţia, că doar ştiu ei săracii ce fac !
Eu unul m-am săturat, şi cred că şi fiecare dintre domniile voastre. De aceea vă chem să stabilim o întâlnire în luna iulie, în urma căreia să declanşăm singura grevă care nu a fost declanşată până acum în România, şi anume greva fiscală. Vă propun declanşarea acesei forme de protest nu prin neplata taxelor către stat ci prin trecerea în inactivitate pe o perioadă determinată a tuturor firmelor pe care le deţinem. Vă chem să stăm la aceeaşi masă şi să dovedim tuturor că putem să fim uniţi, indiferent de presiunile la care vom fi supuşi. Cred că este momentul să nu mai fim amăgiţi de promisiuni aiurea, de subiecte fabricate pentru a ne distrage atenţia, de tabloide şi arestări spectaculoase, si să luăm o decizie care să le arate acestor oameni că nu suntem marionetele nimănui. Iar dacă vom fi întrebaţi ce măsură vedem noi pentru a ieşi din criză să le prezentăm o aritmetică simplă: Suntem 200.000 de IMM-uri. Fiecare dintre acestea vom angaja în această perioadă unul sau doi salariaţi din administraţie şi regii, şi îi vom invăţa ce este acela respect faţă de muncă, nu bătaia de joc la care suntem şi am fost supuşi până acum din partea lor. Le vom asigura calificare, vom ridica presiunea care ar fi existat asupra asigurărilor sociale de orice natura, si mă refer aici la şomaj, plăţi compensatorii, etc. şi pe o perioadă determinată vom duce la dimensionarea corectă a unui aparat de stat care a funcţionat până acum numai şi numai pe munca noastră.
Inchei aici această scrisoare, al cărei ecou nu ştiu cu siguranţă dacă va fi cel scontat. Insă mizez pe capacitatea de înţelegere a domniilor voastre, toţi cei care aţi demonstrat de-a lungul ultimilor 20 de ani că ştiţi ce este aceea muncă şi perseverenţă, fler şi creativitate, şi care aţi ţinut economia acestei ţări pe care am refuzat cu obstinenţă să o trădăm.
Trimit aceasta scrisoare şi către mass media din România, indiferent de trustul care aparţine, în speranţa unei mediatizari cât mai mari, deoarece consider că sunt mai multe lucrurile care ne unesc decât cele care ne dezbină. Sper din tot sufletul ca vara aceasta să reprezinte pentru noi toţi momentul de la care se va spune că românii îşi cunosc în sfârşit interesul.

Cu respect, Mugur Mihăescu, vicepresedinte al ACCIB – Micul Paris."

Update: am primit pe mail:
'Neata ! Numele meu: Tudor Iuliana, profesia: Traducator. Vârsta: 35 ani. Ce am realizat până la vârsta asta? MUNCĂ. Doar atât. Pentru că eu, Iuliana Tudor, în vârsta de 35 ani nu am nici o datorie la stat. DAR NICI NU AM NIMIC. Doar atât: o firmă pe care o ţin in cârcă de 8 ani, pentru care trag ca un rob să o ţin pe picioare, si ca si Mugur am spus AJUNGE. De la data de 01.07.2010 am suspendad activitatea. Impozitul forfetar m-a distrus. Nu ştiu ce o să fac de azi inainte. Si nici nu-mi mai pasă. Sunt un român care a muncit pe brânci si care dupa ce-si plateste darile, mai plateste si mici amenzi, că deh, trebuie. Dezamăgirea este cruntă. Să-ţi închizi o firma pentru care nu ai dormit, pentru care nu ai plecat in concediu, pentru care NU AI FAMILIE, este cel mai dureros lucru. Si mai constat un lucru: NU MAI AM NICI PRIETENI. Pentru ei, eu eram patroana care avea bani, acum sunt un om care a pierdut. Cu stima, Iuliana Tudor
P.S. Putem vorbi mult pe tema asta. Si nemultumirile sunt multe. dar ce folos?!? Trebuie să facem ceva!!!!!!!! Dar, cum văd eu, românii, care aşteaptă să faca altii ceva pentru ei..... nu văd nimic schimbându-se. Eu personal la Targoviste de un an imi rog cunostintele care au firme sa ne aliem intr-o greva fiscala. Si nimeni nu vrea.

Economişti ... şi politruci

2010-06-29T11:34:00.005+03:00

"Nu există nicio dovadă că o austeritate fiscală pe termen scurt, pe fondul unei economii în depresiune, restabileşte încrederea investitorilor. Din contra: Grecia a fost de acord să impună o austeritate dură, doar pentru a se trezi că riscul asociat datoriei sale a crescut şi mai mult; Irlanda a impus reduceri drastice în sectorul public, doar pentru a fi tratată de pieţe drept un risc mai mare decât Spania", explică laureatul premiului Nobel pentru economie, Paul Krugman într-un editorial din The New York Times.
"Este ca şi cum pieţele financiare înteleg ceea ce decidenţii politici par să nu înţeleagă: reducerea cheltuielilor în mijlocul unei depresiuni adânceşte căderea şi pavează calea spre deflaţie. Acesta este echivalentul unui proces de autodistrugere" concluzionează Krugman.
Există cineva la Ministerul domnului Vlădescu capabil să priceapă aceste două fraze simple ? Eu cred că da, numai că politicul vrea altceva... condiţie în care politicul condamnă poporul român cu bună ştiinţă la distrugere. Ceea ce înseamnă o infracţiune gravă, pentru care [remember] l-am împuşcat pe Ceauşescu. By the way... şi pedeapsa cu moartea poate fi reintrodusă tot prin Referendum popular, domnule preşedinte Băsescu. Dacă tot ţineţi atât de mult la premierul Boc, măcar faceţi-l erou cu adevărat ! :))

70 de ani de la raptul Basarabiei, Bucovinei şi Tinutului Herţei

2010-06-27T00:02:00.004+03:00

MUZEUL LITERATURII ROMÂNE IAŞI şi FUNDAŢIA EUROPEANĂ TITULESCU

Organizează marţi, 29 iunie 2010, orele 17,00, în Galeriile „Pod Pogor“

lansarea volumului

Evenimentul, înscris între acţiunile care marchează 70 de ani de la raptul Basarabiei, Bucovinei şi Tinutului Herţei, este urmat de proiecţia unui film documentar pe aceeaşi temă.

Invitaţi: Iuliana Gorea Costin, Corneliu Costin, Conf.univ.dr. Constantin Simirad

Prof.univ.dr. Ion Agrigoroaie va conferenţia despre Pactul Ribbentrop-Molotov şi răpirea Basarabiei

Moderator: Dr. Dan Jumară

Lansare de carte la Bookfest - Visul lui Machiavelli

2010-06-11T14:41:00.005+03:00

EURAST & Curtea Veche Publishing vă invită, duminică 13 iunie a.c., ora 12.00, la Târgul de Carte Bookfest, la lansarea volumului:

Visul lui Machiavelli – de Adrian Cioroianu

vor prezenta cartea: Carol Căpiţă (conf. univ. dr., Facultatea de Istorie, UB), Luca Niculescu (jurnalist, redactor-şef Radio France International – România) şi Mircea Vasilescu (conf. univ. dr. la Facultatea de Litere, UB, redactor-şef al revistei Dilema veche)

***

Poveştile lui Adrian Cioroianu suprapun nu doar trecutul cu prezentul – glosând cu farmec în numele preceptului niciodată băgat în seamă «ce ne învaţă lecţia istoriei?»–, ci şi documentul cu “literatura”. Proze de idei, tablete cu stil literar asumat şi tăietură gazetărească precisă, textele din acest volum ar fi tocmai bune de citit în Paradis. Sau în Iad. Dar, până acolo, pentru noi, cei visaţi de Machiavelli, “cad” foarte bine şi pe Pământ, pentru a ne mai lămuri dilemele…

- Mircea Vasilescu, conf. univ., Facultatea de Litere, (U.B.), redactor-şef al revistei Dilema veche, autor al cărţii Eurotextes. Le continent qui nous sépare, Ed. MetisPresses, Geneva, 2010

Prelecţiunile Junimii - „Eminescu între geniu, om şi sfânt”

2010-05-27T13:30:00.005+03:00

Muzeul Literaturii Române Iaşi şi Societatea Culturală „Junimea’90” găzduiesc joi, 27 mai 2010, începând cu ora 17.00, în Galeriile „Pod – Pogor”, şedinţa a VII-a a Prelecţiunilor Junimii, cu tema „Eminescu între geniu, om şi sfânt”. Prelegerea va fi urmată de un recital din lirica eminesciană.
Invitat special în calitate de prelector: actorul Dorel Vişan.

Sărbătoare de suflet

2010-05-21T01:25:00.004+03:00

Cooperarea Rusia – UE între deziderate şi realităţi concrete

2010-05-15T01:37:00.001+03:00

La sfârşitul lunii mai, la Rostov pe Don vor avea loc lucrările unei noi reuniuni la vârf între reprezentanţii Rusiei şi cei ai Comunităţii Europene. Summit-urile Rusia-UE sunt organizate de două ori pe an – o dată în Rusia şi o dată în ţara care deţine preşedinţia rotativă a Uniunii Europene. Ultimul summit a avut loc în Suedia, în noiembrie 2009, când Rusia şi oficialii UE s-au concentrat asupra schimbărilor climatice, eforturile de a depăşi consecinţele crizei creditelor la nivel global şi problema aprovizionării cu energie a Europei.
De pe agenda actualei reuniuni nu vor lipsi discuţiile privind noul cadru normativ care va reglementa relaţiile dintre cele două părţi. Potrivit ministrului de externe al Rusiei, Serghei Lavrov: „Kremlinul vede în Parteneriatul pentru Modernizarea o parte importantă a cooperării bilaterale. Acest concept de parteneriat pentru modernizare a fost discutat şi aprobat anul trecut, la Summit-ul anterior Rusia-EU de la Stockholm, şi au fost demarate discuţii cu partenerii noştri din Uniunea Europeană cu privire la modul în care putem obţine progrese concrete pe agenda noastră comună”. De asemenea, diplomatul rus a menţionat că: “Forma de bază a viitorului parteneriat a fost deja conturată – de aici încolo ne propunem să acordăm prioritate problemelor mai concrete şi semnificative ale domeniilor de colaborare, aceasta însemnând economie, probleme sociale, educaţie, ştiinţa, tehnologie, inovaţie, guvernare, administraţie şi justiţie”.
Uniunea Europeană este principalul partener comercial-economic al Federaţiei Ruse, iar Federaţia Rusă deţine primul loc în lista furnizorilor de gaze naturale spre UE şi locul doi la capitolul livrărilor de petrol. În prezent cooperarea bilaterală între Rusia şi Uniunea Europeană se bazează pe un parteneriat extins şi Acordul de cooperare din iunie 1994, încheiat între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Federaţia Rusă, pe de altă parte. Cel puţin aşa arată lucrurile teoretic. Faptic, realitatea e ceva mai complicată. Pentru că deşi formal vorbim de o relaţie bilaterală, documentul în cauză, intrat în vigoare la finele lui 1997, include în prezent dinspre partea UE un număr de 29 de persoane juridice internaţionale, mai multe ţări devenind membre ale Comunităţii Europene după 1997. În plus, trebuie avut în vedere că Acordul din 1994 a fost convenit şi semnat la un moment în care Occidentul încă se dovedea euforic faţă de încheierea Războiului Rece şi dispariţia ameninţării de expansiune a comunismului sovietic. Acum, situaţia s-a cam schimbat: având în vedere numărul crescut de state membre UE, principiul consensului utilizat în încheierea acestor acorduri e mai greu de pus în practică, iar repetatele crize ale gazului şi conflictul cu Georgia şi-au lăsat amprenta negativă asupra climatului de negociere, un climat nu foarte favorabil pentru Rusia. Şi chiar dacă acordul în curs urmează să fie înlocuit de un nou cadru juridic, lucrurile nu se vor simplifica prea mult. Avem în vedere faptul că în interiorul UE atitudinea faţă de Rusia este extrem de diversă. [Articol integral]

Publicat în Cadran Politic, editia mai 2010

Aleksandr Dugin – „Rusia respinge prezenţa navelor flotei SUA în Marea Neagră”

2010-05-10T01:50:00.000+03:00

Aleksandr Dugin Gelyevich – cunoscut politolog şi unul dintre cei mai populari ideologi ai expansionismului şi naţionalismului rus. Asociat în multiple rânduri apropiaţilor Administraţiei de la Kremlin şi cu relaţii strânse în cadrul Forţelor militare ruse, A. Dugin este liderul Partidului Eurasia şi creatorul şcolii ruse moderne de geopolitică.

C.P.: – Vedem zilnic în toate părţile lumii demonstraţii de amploare. E un mod democratic de a-ţi exprima dezacordul. În Rusia, măsurile autorităţilor, dar şi inabilitatea opoziţiei au concurat la ducerea acestui drept în derizoriu. Populaţia nu crede în instituţia acestui drept cetăţenesc. Poate tocmai de aceea episodul Kaliningrad a făcut atât de multă vâlvă. Dvs. cum vedeţi acest episod ?

A.D.: – Sunt de acord că există unele probleme cu modul de funcţionare a democraţiei în Rusia. Dar în acelaşi timp cred că există o foarte mare problemă a democraţiei ca atare, fie că vorbim de Occident sau de altă parte a lumii. Acţiunile de protest în masă nu şi-au putut atinge scopul unic real – acela de răsturnare a sistemului capitalist bazat pe exproprierea valorii reale a muncii umane.

Democraţia în sine la scară mondială, este falsă. Este complet falsificată. Ceea ce noi numim « democraţie» este de fapt un Spectacol, cu sau fără ochelari speciali. Mai exact: în societăţile avansate spectacolul democratic este foarte impresionant, la fel ca tehnologia 3D din filmul Avatar. În societăţile tradiţionale, iar Rusia se încadrează pe deplin aici, cu tehnologii mai învechite, inevitabil, iluziile Spectacolului sunt mult mai sărace. Noi, ruşii, trăim în prima fază de minciună capitalistă. Deci, Spectacolul democraţiei noastre este rău şi cruzimea exploatării capitaliste nu este mascată eficient. Capitalismul este incompatibil cu democraţia reală, drepturile şi libertăţile omului şi justiţia socială. Singura diferenţă sesizabilă între noi şi Vest este că la noi capitalismul este mult mai crud.

C.P.: – Rămânând la nivelul percepţiei populaţiei. Iată, la Kaliningrad, populaţia nu s-a dovedit foarte entuziasmată de speech-urile unor lideri ai opoziţiei care s-au grăbit la tribună pentru a-şi clama dezaprobarea faţă de regimul Putin (spun Putin şi atât, pentru că nu a scandat nimeni Jos Medvedev !). Ce erori stau la baza eşecului opoziţiei de a se legitima ca o forţă politică de care trebuie să se ţină cont ?

A.D.: – Cert este că acum în Rusia nu avem o opoziţie reală, viabilă. Cea mai mare parte a opoziţiei (în principal cea care este reprezentată în Duma de Stat) este dezinteresată de mersul politicii şi aprobă trăsăturile generale ale discursului şi cursului politic iniţiat de Putin. Medvedev se dovedeşte a fi ca şi inexistent, aşa că nu are de ce să fie menţionat de protestatari. Singurul grup de opoziţie care se mişcă este încă marginal, plătit de către SUA şi de alte ţări NATO, nu are un program politic viabil şi are ca unic scop destabilizarea situaţiei interne şi provocarea de probleme sistemului Putin. Uneori ei obţin sprijinul maselor populare – ca în cazul Kaliningrad – dar acest aspect este întâmplător şi fără nici un efect la scară naţională. În zonele îndepărtate ale Rusiei problemele sociale sunt într-adevăr foarte grave şi acestea reprezintă motivul acţiunilor de protest. Fără o asociere cu politica de opoziţie. Dar, şi în Statele Unite ale Americii suntem martorii a multor acţiuni de masă care, de obicei duc nicăieri. Cazul Kaliningrad este supraestimat în Occident. În Rusia, nimeni nu ştie şi nu vrea să ştie mai multe despre asta.

CP: - Media rusă a vorbit la un moment dat despre un posibil partid prezidenţial. Care ar fi logica şi scopul înfiinţării unui partid al preşedintelui Medvedev ? S-a vorbit la un moment dat de posibila fracţionare a partidului Rusia Unită. Credeţi că vom asista la o migraţie spre partidul prezidenţial ?

AD: – Au existat speculaţii pe această temă. Dar nimeni nu vorbeşte clar despre o astfel de posibilitate încă. Mă îndoiesc că ar fi posibil. Medvedev este complet zero ca om. Ca om politic, spun. Pe de altă parte, Rusia Unită nu este un partid politic real, dar este pe deplin sub controlul lui Putin. Logic, pentru a crea un “partid prezidenţial” avem nevoie de un preşedinte real. Dar tocmai acest lucru este exact ceea ce ne lipseşte.

CP: – Ce înseamnă exact în opinia dumneavoastră, că “Rusia Unită nu este partid politic real”?

[Interviu integral]

Publicat în Cadran Politic, editia mai 2010

Sărbătoarea liliacului

2010-04-30T14:57:00.004+03:00

Moment de reculegere pentru Mile Cărpenişan

2010-03-22T19:18:00.006+02:00

Sunt zile în care noţiunile de logică, iubire şi dreptate divină par a-şi pierde înţelesul. Astăzi e una din acele zile. Am crezut până în ultima clipă că tinereţea şi spiritul dârz de sârb va invinge. N-a fost aşa. Mile Cărpenişan a murit !
Sunt tristă...tristă cum n-am mai fost de mult timp. Mi se pare o uriaşă nedreptate să mori la doar 34 de ani... mai ales atunci când încă mai ai atât de multe de făcut ! Pentru tine şi pentru alţii, sau mai ales pentru alţii ! Iar Mile Cărpenişan a demonstrat că putea mobiliza energii uriaşe atunci când trebuia să lupte pentru alţii. Nu pot înţelege de ce n-a putut lupta cu aceeaşi impetuozitate şi pentru el...

Spune-am anul trecut, la anuntarea rezultatelor Roblogfest că mă simt onorată de vecinătatea unui jurnalist precum Mile Cărpenişan. Însă dincolo de valoarea jurnalistului, l-am admirat pentru integritatea şi frumuseţea sufletească, pentru demnitate şi dăruire umană, valori din ce în ce mai greu de găsit într-o lume parcă predispusă organic la compromis şi mediocritate. Sunt tristă şi cuvintele mi se par lipsite de sens... Ştiu că nici una din miile de condoleanţe nu va putea alina durerea familiei sale...
Îngerii fie cu tine, Mile !

Opoziţia rusă, electoratul şi laurii ofiliţi ai dizidenţei

2010-03-17T13:26:00.004+02:00

La jumătatea lui martie, în 76 din cele 87 regiuni ale Federaţiei Ruse populaţia a fost chemată la urne pentru a-şi decide autorităţile locale. Deşi nu a mai constituit pentru nimeni o surpriză procentul majoritar obţinut de partidul premierului Vladimir Putin, aceste alegeri (considerate ca fiind un test de popularitate pentru partidul de guvernământ Rusia Unită, pe fondul creşterii şomajului şi a preţurilor la utilităţi) au furnizat şi surprize.
Între care s-a detaşat net victoria la Irkutsk a candidatului susţinut de Partidul Comunist. În ceea ce priveşte rezultatele slabe obţinute de opoziţie, acestea au fost justificate în tradiţia deja obişnuită a acuzelor la adresa sistemului Putin. Liderii opoziţiei, secondaţi de observatorii asociaţiilor non-guvernamentale au rostit din nou cuvântul ”fraudă”. În replică, şeful Comisiei Electorale Centrale, Vladimir Churov, a catalogat sistemul electoral din Rusia ca fiind „cel mai bun din lume”. Desfăşurarea scrutinului a fost însoţită de măsuri de securitate fără precedent. Previzibil, în condiţiile în care la alegerile regionale de anul trecut (11 octombrie 2009), partidele de opoziţie au vociferat zgomotos că victoria partidului de guvernământ Rusia Unită s-a datorat unei masive fraude, după care preşedintele Dmitri Medvedev a declarat că alegerile au nevoie de o supraveghere mai strictă pentru a se asigura un vot corect şi echitabil. La nivel general, pe fondul crizei, Rusia Unită a pierdut serios din popularitate, dar ar fi impropriu să vorbim de un reviriment spectaculos al opoziţiei.[articol integral]

„Polonia poeziei şi a muzicii”

2010-03-09T14:59:00.002+02:00

Muzeul Literaturii Române Iaşi, Societatea Culturală „Junimea’90”, Casa Polonă Dom Polski Iaşi şi Teatrul „Luceafărul” organizează duminică, 14 martie 2010, începând cu ora 12.00, în Galeriile „Pod – Pogor”, în cadrul anului culturii poloneze, evenimentul cultural intitulat „Polonia poeziei şi a muzicii”.

Din program:

Bicentenarul Frederick Chopin (1810 – 2010)

· Lansare de carte: „Grădinile hipersensibile” de Stanislaw Leon Popek, traducere, atologare şi glosare realizate de prof. Alexandru G. Şerban (consilier cultural al Casei Dom Polski Iaşi), Editura Performantica, Iaşi, 2009. Prezintă criticul literar Ioan Holban şi prof. Ioana Irimia;

· Recital de poezie poloneză „Poeţi romantici – poeţi moderni” (Adam Mickiewiecz, Juliusz Slowacki, Cyprian Norwid, Zygmund Krasinski, Stanislaw Leon Popek) în interpretarea actorilor: Iulia Deloiu –Trif, Doina Jarcucevicz, Liviu Smântânică. Invitat: poetul Horia Zilieru;

· Audiţie muzicală – Frederick Chopin. Invitaţi: prof. Matei Lăcrămioara, dr. Loredana Hurjui;

· Autografe şi Academia veselă.

Coordonator: prof. Alexandru G. Şerban

Moderator: Anca Buzea

Caucazul de Nord – politica de forţă sau cea de mediere ?

2010-02-09T12:32:00.003+02:00

La douăzeci de ani de la destrămarea Uniunii Sovietice, Caucazul de Nord pare mai mult ca oricând un teritoriu al nimănui. Exacerbarea tendinţelor separatiste însoţite de conflictele inter-etnice şi creşterea indicelui de islamizare au făcut ca în Cecenia, Inguşeţia şi Daghestan atentatele, răpirile, asasinatele să facă parte din agenda fiecărei zile. Până în prezent, autorităţile de la Moscova s-au dovedit incapabile să găsească o soluţie viabilă de rezolvare a situaţiei. Politica de forţă s-a dovedit ineficientă şi chiar contraproductivă, ducând la crearea unei spirale a violenţei.
[textul integral al analizei îl puteti citi aici - part 1 şi aici - part 2 ]

Potrivit reputatului economist rus Vladislav Inozemtsev: „Din punct de vedere economic, 2010 va fi pentru Rusia un an pierdut”

2010-02-02T20:13:00.002+02:00

- Domnule Vladislav Inozemtsev, deoarece contabilizăm încă pierderile aduse de criză anul trecut şi facem planuri pentru 2010, vă rog să ne spuneţi cum se prevede viitorul an pentru Rusia ? Desigur, va fi un an greu (ca pentru majoritatea ţărilor). Dar care sunt perspectivele concrete din punct de vedere economic ?

- Personal, nu privesc cu optimism la 2010 – criza economică va continua. Probabil nu la acelaşi nivel dramatic precum cel al anului trecut, dar schimbări esenţiale în economie nu vor fi – creşterea economică se va situa de la 0 la 1%. Investiţiile vor rămâne la nivelul existent sau vor creşte cu un procent insignifiant. Cred că din punct de vedere economic, 2010 va fi pentru Rusia un an pierdut. Şi nu mă aştept ca autorităţile să realizeze acele reforme economice notabile care ar putea forţa economia să pornească pe un trend ascendent.

- Sunteţi printre cei care au privit cu scepticism discursul preşedintelui Medvedev referitor la modernizarea Rusiei. E adevărat că există un oarecare liberalism cameleonic care ridică semne de întrebare, chiar dacă la nivel de discurs lucrurile sună bine. Între timp preşedintele Medvedev a oferit explicaţii suplimentare într-un interviu-fluviu la televiziunea naţională. S-a schimbat ceva în ceea ce priveşte atitudinea dvs. ?

- Am în continuare serioase îndoieli privitor la planurile de modernizare a ţării. Dacă dorim modernizare, atunci în primul rând e necesar să vorbim despre dezvoltarea industriei şi a infrastructurii, ambele aflate într-un important stadiu de înapoiere. Prima problemă care ar trebui abordată prioritar – asigurarea unui nivel al industrie măcar la nivelul mediu al standardelor europene. O astfel de problemă ar trebui rezolvată prin asigurarea unui fundament atractiv pentru modernizare. Am în vedere împrumuturile de tehnologii, atragerea investiţiilor străine, crearea acelei baze necesară investitorilor. O astfel de cale a fost urmată de Japonia, China, Taiwan, Coreea de Sud, iar rezultatele se văd. Astfel, va exista un start real în dezvoltarea industriei. După ce industria va începe să se dezvolte, vom putea vorbi de o tranziţie la economia bazată pe invenţie şi inovare – acel mastering al inovaţiilor, existent în străinătate, dezvoltarea cererii de noi tehnologii.
Preşedintele şi consilierii săi au o viziune contrară: consideră că noi ar trebui să ne dezvoltăm prin intermediul tehnologic, dar pe cont propriu. Ceea ce înseamnă o abatere de la modelul tipic de dezvoltare industrială. În opinia mea, este imposibil de realizat. Apoi, este inutil să investeşti în dezvoltarea tehnologiilor proprii în acest moment, pentru două motive. [articol integral]

interviu publicat in Cadran Politic, nr. 70/ianuarie 2010

Sprijiniti campania de ajutoare pentru Haiti

2010-01-15T14:11:00.006+02:00

Dacă vă aflaţi printre cei pentru care suferinţa semenilor din oricare parte a lumii sunt ei contează, atunci alăturaţi-vă campaniei de ajutorare a victimelor cutremurului din Haiti. Vă multumesc pentru sprijinul acordat.
(P.S. Am verificat şi nu este o pagina pirat. Banii chiar ajung in conturile organizaţiilor respective.)

Support Disaster Relief in Haiti
http://www.google.com/relief/haitiearthquake/#utm_campaign=en&utm_source=en-ha-na-us-sk&utm_medium=ha&utm_term=haiti%20earthq

Despre modernizarea Rusiei şi impactul „soft power”

2010-01-07T02:59:00.001+02:00

În discursul anual despre Starea Naţiunii, un discurs caracterizat de media drept dur, Dmitri Medvedev a criticat în faţa Consiliului Federaţiei Ruse "arhaismul cronic" al ţării pe care o conduce. "În secolul al XXI-lea, ţara noastră are nevoie de o modernizare în profunzime. Va fi o premieră în istoria noastră, ce va fi bazată pe valorile şi instituţiile democraţiei", a spus Medvedev, amintind în acelaşi timp că Rusia nu a reuşit să lupte eficient împotriva crizei economice din cauza dependenţei sale de exporturile de materii prime, al căror preţ a scăzut simţitor.
"Gradul competivităţii economiei ruseşti este ruşinos de scăzut" a mai adăugat preşedintele Rusiei, amintind şi de corupţia extrem de ridicată şi de dependenţa mult prea mare de petrol şi gaz. Majoritatea analiştilor sunt de acord că Medvedev are perfectă dreptate afirmând că din cauza acestor probleme, Rusia nu are capacitatea de a-şi folosi pe deplin potenţialul şi cu atât mai puţin posibilitatea de a le oferi cetăţenilor săi condiţii de viaţă moderne. Sub mottoul "Modernizarea Rusiei", liderul de la Kremlin şi-a propus schimbări importante, iar afirmaţia, de o mare abilitate retorică potrivit căreia această modernizare trebuie să se bazeze pe valorile democraţiei, sună încurajator. Medvedev a adăugat discursului său o retorică democratică, ceea ce a alimentat, ca de obicei, speranţele optimiştilor, în timp ce scepticii aşteaptă ca aceste cuvinte frumoase să se materializeze în fapte. Însă de la „soft power” la fapte concrete, într-un sistem sufocat de hăţişuri birocratice şi arondat unor puternice cercuri de interese, e ca şi cum ţi-ai propune să străbaţi Siberia la pas. [articol integral]

Publicat in Cadran Politic, nr. 68, decembrie/2009

"Doctor de femei" in turneu prin oraşele moldave

2010-01-05T16:54:00.000+02:00

“Doctor de femei”, in regia lui Emanuel Parvu, este o comedie bulevardiera de foarte mare succes, care s-a jucat pe mai toate scenele mari ale lumii si chiar pe Broadway. “Este vorba despre un spectacol clasic de teatru de bulevard, in care personajele sunt implicate in foarte multe incurcaturi si rasturnari de situatii. Personajul meu este un tip sasait si un incurca lume, care reuseste sa intoarca totul pe dos in jurul lui”, dezvaluie Mihai Bendeac. Spectacolul ăsta e făcut pentru cei care vor să iasă într-o seară şi, timp de două ore, să râdă cu lacrimi. Atât. Uneori, avem nevoie să ne spălăm pe creier. E greu să faci comedie de bulevard, nene! Ieşi leoarcă de transpiraţie din scenă. Slăbeşti două kile. E un efort imens pentru că joci pe viaţă şi pe moarte într-un ritm îndrăcit!" Alaturi de Cristina Cioran şi Mihai Bendeac pe scena vor urca si Adrian Titieni, Anca Sigartau, Adina Popescu, Emanuel Parvu, Mariana Danescu, Vlad Corbeanu si Gabriel Costin.

Teatrul Metropolis prezinta, în premieră, comedia „Doctor de femei“, piesa scrisa de Georges Feydeau si regizata de Emanuel Pârvu. Echipa de actori bucuresteni reuseste sa tina in priza, timp de doua ore, publicul , dornic de a petrece o seara relaxanta in compania artistilor. Replicile savuroase, pline de umor, descretesc fruntile spectatorilor. Subiectul textului scris de dramaturgul francez se invarte in jurul doctorului Moulineaux, infidel la doar sase luni de la casatorie. Prins cu mata-n sac de sotie si, mai rau, de soacra, doctorul nu mai stie cum sa iasa basma curata. Situatia nu este tocmai roz, dar in scena intra si prietenul acestuia, Bassinet, jucat admirabil de Mihai Bendeac, care face deliciul publicului prin interpretarea originala. Bassinet mai mult incurca decat descurca itele povestilor romantioase. Un alt personaj care impresioneaza audienta este Gabi Costin, cel care interpreteaza rolul unei… dame, sosita la croitor pentru a-si ajusta… vesta. Pomponette scoate ropote de aplauze, prin vestimentatie si prin forta sa. Cand este suparat, uita ca poarta rochie si tipa ca un barbat adevarat la cei care il necajesc.

IASI – 25 ianuarie 2010 orele 19 Casa de Cultura a Studentilor

BOTOSANI - 26 ianuarie 2010 orele 19 Teatru Mihai Eminescu

SUCEAVA – 27 ianuarie 2010 orele 19 Casa de Cultura .

La multi ani 2010 !

2010-01-01T18:31:00.000+02:00

La mulţi ani cu bucurie, realizări cât mai multe, fericire, sănătate şi prosperitate vă urez !

Alegerile prezidentiale din Ucraina - un pas înainte. Încotro ?

2009-12-21T23:58:00.004+02:00

La început de an nou, populaţia Ucrainei va decide cine îi va conduce destinele în perioada 2010 – 2015. După o criză politică prelungită, ar putea fi un pas înainte spre normalizare. Experienţa românească mă îndeamnă să fiu reţinută în acest sens. Totuşi realităţile din Ucraina sunt net diferite şi normalizarea capătă multiple înţelesuri atunci când se relaţionează cu opţiunile Est sau Vest.
Până la scrutinul electoral de pe 17 ianuarie 2010 prin care ucrainenii îşi vor alege preşedintele a mai rămas mai puţin de o lună.

Un scrutin prezidenţial marcat de amânări, repercusiuni grave ale crizei financiare şi probleme de constituţionalitate, dar şi de un interes sporit din partea electoratului (se anunţă o rată de participare de peste 85%) într-o ţară în care identitatea cetăţenilor oscilează între un Vest pro-occidental euroatlantic şi un Est cu privirea îndreptată înspre vulturul bicefal al Kremlinului. În cursa pentru preşedinţia Ucrainei s-au înscris 18 candidaţi. Iar campania electorală (începută pe 17 octombrie 2009 – conform legislaţiei Ucrainei candidaţii au la dispoziţie trei luni) aflată pe ultima sută de metri a cunoscut toate etapele şi ingredientele de la obişnuitele promisiuni până la scandaluri cu acuzaţii de pedofilie şi altercaţii violente. [articol integral]

Publicat in Cadran Politic, nr. 69/decembrie 2009

Rusia - ţara în care se moare de inimă. La propriu.

2009-12-16T12:49:00.007+02:00

Dimineaţă de şoc în Rusia. În decursul a doar două ore, televiziunile au anunţat moartea a două importante personalităţi, Igor Gaidar şi Vladimir Turcinschi "Dinamit", care deşi s-au manifestat în medii total diferite lasă în urmă o amprentă ce nu poate fi contestată.
Ambii au murit la locuinţele lor situate în cartiere rezidentiale din suburbiile Moscovei, iar ambulantele chemate în ajutor nu au mai putut decât să constate decesele.
Renumitul economist şi politician Igor Gaidar, este considerat şi ca artizant al "terapiei de şoc" din anii '90 şi al reformelor de transformare a economiei URSS în economia de piaţă a Rusiei, dar implicit şi ca artizan al privatizărilor controversate ce au dat naştere oligarhiei ruse şi a miliardarilor gen Berezovski, Hodorkovski sau Abramovici. A fost prim-ministru în două rânduri în timpul regimului Elţîn. Igor Gaidar avea 53 de ani şi a murit ca urmare a unui accident vascular.

Dacă moartea eminenţei cenuşii a economiei ruseşti a fost primită mai degrabă cu răceală mai ales în mediul extra - politic, moartea realizatorului de radio şi televiziune, campion şi showman, actor Vladimir Turcinschi - zis si "Dinamit" - iubitorii show-urilor sportive şi mai ales fanii luptelor de K-1 cu siguranţă ştiu despre cine vorbesc - a provocat o reală consternare în rândul colegilor dar şi a publicului. Avea doar 46 de ani. Era căsătorit şi avea 2 copii. A murit ca urmare a unui atac de cord.
Menţionăm că Rusia se află în topul nefericit al ţărilor în care se moare de inimă. La propriu.

Despre Reconciliere...

2009-12-09T21:06:00.003+02:00

Orice asemănare cu persoane şi situaţii din realitatea imediată...e pur întâmplătoare şi neintenţionată. Dixit !

Urmaşii lui Vespasian şi deontologia profesională

2009-12-09T17:01:00.008+02:00

"Rusia considera că Traian Băsescu este un impediment pentru politica ei in sud-estul Europei. Inlăturarea lui ar fi salutată la Kremlin..." [Gardianul]

şi - GHINION, UNII MAI CITESC ŞI PRESA RUSĂ -

„Dar indiferent de rezultatul votului, relatiile Romaniei cu Rusia nu se vor modifica in mod substantial. In relatiile cu Moscova acţiunile lui Traian Băsescu apar ca dinamice, directe si eficiente. Iar politicienii rusi apreciaza partenerii puternici” [Vremea Novostei via Consultanţă politică] - Sunt două puncte de vedere complet opuse. - Da, veţi zice voi... Şi ce-i cu asta ? Fiecare cu viziunea proprie...
Desigur. Numai că aici, în ambele cazuri sunt prezentate punctele dvs. ale aceluiaşi respectabil analist Viorel Patrichi... Ce să înţelegem de aici ? Fie domnia sa suferă de o formă gravă de amnezie de la un punct de vedere la altul (deh, aşa începe... concluzionează un banc pe care n-am sa-l reproduc !) ... Fie doar îşi dă cu părerea după cum îi dictează diferitele politici editoriale şi nu numai ...important este bănuţul să iasă (în fond de la Vespasian - şi al său memorabil "pecunia non olet" - până în prezent nu-i dumnealui primul şi nici ultimul !) La ce bun deontologia profesională ? Sau o fi fost inventată numai pentru cei cu valenţe păguboase de caracter ?
Cine se pricepe, să mă lumineze şi pe mine...
Referitor la domnul împricinat Patrichi, sunt convinsă că data viitoare va fi mai grijuliu şi va găsi o opinie de mijloc care să nu-l pună în situaţii stânjenitoare...

„Tonalitati” ale artei plastice – Eugen, Andra si Codrin Mircea

2009-12-06T11:35:00.005+02:00

Recent, Galeria de Arta „Cupola” din Iasi a gazduit vernisajul Expozitiei de grafica, fotografie si pictura „Tonalitati” – Eugen, Andra si Codrin Mircea, ce a marcat sarbatorirea a 40 de ani de activitate artistica a pictorului Eugen Mircea. Vernisajul expozitiei, organizate sub egida UAP – Filiala Iasi, s-a bucurat de o reala afluenta de public de toate varstele, tinand cont si de faptul ca expozantii desi sunt membrii unui „clan” artistic, sunt generatii diferite si vin din domenii de manifestare net diferite. Un demers artistic reusit, remarcat si de criticul de arta Valentin Ciuca în cuvantul rostit în cadrul vernisajului: “Expozitia de fata consacra, înca o data, o familie de artisti speciali: Eugen Mircea, un acuarelist devotat optiunii sale – chiar daca acuarela e considerata un gen pretentios, pretios si usor desuet, Andra Mircea, un fotograf de atmosfera, spiritualitate si încarcatura semantica deosebita, Codrin Mircea, designer de succes cu tendinta de a deveni, prin substanta, un pictor de care vom mai auzi”. Deosebiti în aparenta, cei trei au si numeroase puncte comune, dintre care cel mai pregnant se releva intentia de a oferi prin arta un sens vietii, dincolo de constrangerile realitatii imediate. Asa cum ne-a obisnuit deja, Eugen Mircea surprinde din unghiuri inspirat alese acele franturi de oras în care putem regasi plutind discret la ceas de amurg sau de zori aroma patriarhala. Strazi si cladiri în stiluri arhitectonice calme, brazdate de uimirea trufasa a turlelor unei biserici. Sunt imagini definitorii consemnate cu precizie si acuratete, fara a aluneca în descriptivism sec. Pot fi descrise drept peisaje-atmosfera, din care se revarsa lumina calda si rafinatele vibratii coloristice ale acuarelei. Consecventa motto-ului „Paradisul e acolo unde exist”, Andra Mircea surprinde în fotografiile expuse pe simeze [articol integral]

Alexandr Rybak revine ...

2009-12-02T22:37:00.001+02:00

Câstigătorul Eurovisionului 2009, Alexandr Rybak revine in atentia publicului cu un clip si o melodie nou-nouta...Draguta, dar nu spectaculoasa...părerea mea !
Александр Рыбак - Я не верю в чудеса

De la Moldova...cu dragoste

2009-11-27T19:43:00.004+02:00

Dacă v-ati saturat de clipuri electorale pro ori contra, de discuţii interminabile sterile şi de încrâncenarea vecină cu patologicul a politicienilor si moderatorilor tv., vă recomand un moment de respiro si bucurie prin acest clip. Şi sper că atunci când vor ajunge la vârsta majoratului (şia dreptului de vot, implicit)aceşti copii minunaţi nu vor avea parte de acelaşi spectacol jalnic al scenei politice actuale de pe ambele maluri de Prut.
P.S. Filmuleţul a fost realizat de o prietenă din Chişinău la o serbare şcolară a fiicei sale.

Exit poll - alegeri prezidentiale 2009

2009-11-22T13:22:00.007+02:00

Exit poll CCSB (12. PM – Bucharest Time):

Traian Basescu: 32% ; Mircea Geoana: 34% ; Crin Antonescu: 18%

Exit poll INSOMAR:

Traian Basescu: 33% ; Mircea Geoana: 36%; Crin Antonescu: 18%

Exit poll CSOP:

Traian Basescu: 34%; Mircea Geoana: 34%; Crin Antonescu: 20%

P.S. Nu garantez veridicitatea datelor. Le-am postat asa cum le-am primit. Oricum, se pare că liberalii încă n-au iesit la vot ...

Update: Prezenta la vot (ora 16): 36,7 % dintre cetăţenii cu drept de vot. Se estimează că până la închiderea urnelor vor vota peste 50% din românii înscrişi pe listele electorale.

am decis sa nu postez noile cifre ale sondajelor de opinie deoarece procentele vehiculate în ultimele ore au un miros evident de manipulare. Si nu doresc sa ma raliez celor care din diverse motive sau simpatii politice arunca pe piata diverse procente care nu prea au logica potrivit canoanelor sociologice.

UPDATE 2 – Exit poll (21.00)

CCSB: Traian Basescu 34,1%, Mircea Geoană 30,9, Crin Antonescu 22,1

INSOMAR: Traian Basescu 32,8%, Mircea Geoana 31,7%, Crin Antonescu 21,8%

CSOP: Traian Basescu 33,2%, Mircea Geoana 30,3%, Crin Antonescu 22,0%

Cine pune ruj pe buzele mortului?

2009-11-19T11:55:00.005+02:00

Sub atenţionarea destul de sumbră "Pompele funebre n-au serviciu de salvare", editorialul semnat de Constantin Dumitru în Top Business atrage atenţia asupra unui aspect despre care n-am auzit o vorbuliţă în această campanie: diferenţa dintre a fi sau a nu fi lider politic, făcător de istorie şi pentru generaţiile ce va să vină. Un text cumpătat şi realist. Şi mai ales decent. Mie mi-a plăcut.

"Expresia de trista dar înversunata satisfactie „Le-a murit cadavrul!” are, probabil, o sorginte folclorica si trebuie sa fi existat la mai multe popoare, la cele mai vechi întâi, că sunt mai păţite. Cei care au sansa (nefericirea?) de a reprezenta sute, mii, milioane de oameni sunt la fel de muritori, de expusi bolilor, îmbatranirii, sclerozei si, pana la urma, mortii. E adevarat ca, uneori, moartea precede decesul, existand si pentru oamenii de rând neşansa unei supravieţuiri pur biologice atunci când ce era adevărat s-a stins. Sunt oameni a căror moarte survine timpuriu, desi supravieţuiesc si mimează viaţa. Ei sunt şi cei mai intoleranţi faţă de nesimţiţii care continuă să trăiască, să aibă imaginaţie, să creeze. Toate le hotărăşte Dumnezeu dar mai are şi omul o contributie atunci când, pe ceea ce psihologii numesc linia minimei rezistente, alege lenea linistii convins fiind că viaţa doare. Mai devreme sau mai târziu, liderii (si nu doar cei politici) pur si simplu expiră. Zadarnice cosmetizările, rujul de pe buzele mortului nu readuce sângele în obraji. Personalităţile puternice schimbă mereu ceva în viaţa lor, în opera lor artistică, în cercetările ştiinţifice, în business, chiar în modestele activităţi manufacturiere. În politica, marii lideri (pentru ca aia mai mici supravietuiesc ca adjuncti ai oricui, oriunde, pentru oricine) propun proiecte mari si supravietuiesc cat timp si daca acele proiecte au viaţă. Apoi se apucă de altceva, scriu cărti, participă la simpozioane. Într-o lume normală... [articolul integral]

Expozitie personala "Arta de a privi” – Mihai Cotovanu

2009-11-19T00:18:00.006+02:00

În perioada 10 – 30 noiembrie 2009, Galeria de Arta Sofia (str. Brandusa, nr. 72) din Iasi gazduieste expozitia personala a artistului plastic Mihai Cotovanu. Vernisajul expozitiei „Arta de a privi”, desfasurat odata cu inaugurarea Galeriei (prima Galerie de Arta proprie deschisa de un artist plastic în Romania), a reunit nume importante ale culturii iesene, dar si multi prieteni care si-au dorit o reîntalnire cu pictorul Mihai Cotovanu în spatiul sau de creatie si expunere. Despre arta plastica a lui Mihai Cotovanu, dar si despre initiativa deschiderii Galeriei Sofia au vorbit publicului: criticul de arta Valentin Ciuca, criticul de arta Roxana Pasculescu, poeta Paula Romanescu si prof. univ. Ghita Leonard. Potrivit criticului de arta Valentin Ciuca, "tablourile aflate pe simezele Galeriei Sofia fac parte din colectia personala a artistului si sunt doar un mic fragment din ceea ce înseamna creatia lui Mihai Cotovanu, o poarta spre un univers artistic construit pe coordonate spirituale de exceptie, si în care putem regasi atat rigoarea germana cat si claritatea franceza. În pictura lui Mihai Cotovanu, realitatea imediata se încarca de transcedent si se sacralizeaza, particularul capata dimensiune universala, conceptuala. De aceea, putem spune ca inaugurarea Galeriei de Arta Sofia printr-o expozitie personala va conferi acestui loc o atare spiritualitate si îl va învesnici între locurile în care Iasiul continua sa respire cultura si arta autentica.” [articol integral]

Publicat în Top Business, nr. 792/ 19 - 25 noiembrie 2009

Tandemul Rusia-China – între alianţă şi competiţie geostrategică

2009-11-04T06:44:00.002+02:00

Dezbaterile cu privire la securitatea energetică şi noile construcţii geostrategice ce decurg de aici rămân o problemă de actualitate pe agenda tuturor factorilor implicaţi. Evoluţiile din prima decadă a acestui secol au readus în atenţia specialiştilor Eurasia ca punct nodal al viitoarelor strategii geopolitice. Între marii actori globali ce îşi dispută mai mult sau mai puţin discret capacitatea de a aduce acest spaţiu în sfera proprie de influenţă se numără China, Rusia şi Statele Unite. Astfel că în acest context, analiştii s-au întrebat în nenumărate rânduri în ce măsură tradiţionala şi frăţeasca prietenie ruso-chineză [articol integral]

Publicat în Cadran Politic, nr.68, nov. 2009

Flashmob în memoria artiştilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici

2009-10-29T13:40:00.003+02:00

Asociaţia studenţilor basarabeni organizează mâine (vineri, 30 octombrie 2009), ora 14, în faţa Universităţii "Al. I. Cuza" un flashmob în memoria remarcabililor artişti Doina şi Ion Aldea Teodorovici. Organizatorii îi aşteaptă să le fie alături pe toţi cei care i-au iubit pe regretaţii artişti de dincolo de Prut care au cântat ca nimeni alţii valorile perene ale românismului.

more about "Doina si Ion Aldea Teodorovici - trei...", posted with vodpod

flashmob mj Iasi / octombrie 2009

2009-10-28T14:34:00.003+02:00

Am preluat de pe blogul lui Marius asta. Cam slăbuţ pentru un centru universitar cu peste 70.000 de studenţi...Dar, să fim sinceri...la vremuri de criză nici fanii nu mai sunt ce-au fost...

more about "flashmob mj octombrie 2009 029", posted with vodpod

Chetă pentru campania electorală a candidatului Crin Antonescu

2009-10-21T17:10:00.003+03:00

Preşedintele PNL Crin Antonescu a participat la lansarea campaniei de strângere de fonduri prin SMS. Candidatul PNL pentru Palatul Cotroceni a explicat alegerea acestei modalităţi de finanţare a campaniei electorale prin necesitatea de a implica cetăţenii în deciziile politice. Şi că nevoia unui alt tip de campanie se justifică prin existenţa obsesiei finanţării politicii, a finanţării "oculte" a campaniilor, care stăpâneşte "de mult timp", dând unui număr foarte mare de cetăţeni sentimentul că "jocurile se decid în altă parte, indiferent de opţiunile lor".
"Facem astăzi, primii - pentru că sper că nu vom rămâne singurii în această campanie, un gest elementar al unei campanii de colectare de fonduri transparentă. Acest lucru este de natură să dea sentimentul cetăţenilor că participă, că sunt acţionari cu acţiunea Antonescu", a explicat preşedintele PNL. "E un moment bun de piaţă, sau de bursă, între ghilimele, pentru a cumpăra astfel de acţiuni", a mai comentat el.
La final, Antonescu i-a rugat pe susţinători să dea SMS-uri de la numerele proprii de telefon, nu de la cele ale instituţiilor la care lucrează, glumind că el încă nu a avut timp să-şi trimită singur un mesaj.
Cele două numere la care se pot trimite SMS-uri, sunt: 2746 pentru donaţii de 1 euro şi 2741 pentru donaţii de 5 euro, acestor sume adăugându-se TVA. Donatorii primesc în schimb un ringtone de apel cu imnul partidului ori un wallpaper cu Crin Antonescu. Campania "Investeşte în Acţiunea Antonescu" se va derula în perioada 21 octombrie - 21 noiembrie 2009.

Crin Antonescu si Sorin Oprescu s-au intalnit cu iesenii

2009-10-20T13:43:00.001+03:00

Agitatia cucernica a pelerinilor veniti la hramul Sfintei Parascheva a fost inlocuita rapid de agitatia pre-electorala a candidatilor aflati la startul cursei pentru Palatul Cotroceni. Astfel, ca la finele saptamanii trecute, la Iasi s-au aflat pe rand candidatul PNL, Crin Antonescu si candidatul independent Sorin Oprescu.Schimbari mari de discurs nu au fost, subiectul principal al conferintelor de presa a celor doi candidati fiind actuala si prelungita criza politica. Desigur, alaturi de temele de discurs electoral deja enuntate public la nivel central. Venit la intalnirea cu pensionarii ieşeni [ citeşte mai mult...]

Publicat în săptămânalul Top Business, nr. 788/2009

Bocul fuse...şi se duse !

2009-10-13T17:25:00.005+03:00

Parlamentarii români au făcut un efort colectiv şi oarecum terorizaţi de disciplina de partid l-au debarcat pe Boc şi pe "eficientul său 11".
Unii au mărunţit printre buze ceva dulci alinturi despre mamă, alţii au exultat de bucurie... iar muritorii de rând au privit stupefiaţi încă o rundă de circ de proastă calitate. Bunica mea avea o vorbă care azi îmi pare mai înţeleaptă ca oricând: Schimbarea stăpânilor, bucuria nebunilor !

Oamenii normali din ţara asta nu au motiv de bucurie. Banii nu vor începe să curgă pentru facturile restante, băncile nu vor fi mai îngăduitoare, agentul termic nu va fi mai ieftin...şi mai urmează încă vreo 2 luni de bălăcăreală politică...În plus, nu ştiu care sunt motivaţiile dl. Johannis de a accepta propunerea liberalilor, social-democraţilor & comp. Dar simt că deşi e un om valoros, nu va trece mult şi va fi tăvălit fără reticenţe prin cocina politicii romăneşti. Şi e trist, pentru că, aşa cum spuneam, ar fi neîndoielnic o opţiune bună...doar vremurile sunt improprii !

Partidul premierului Putin va continua "să facă legea" şi după recentele alegeri locale

2009-10-12T18:58:00.005+03:00

Câţiva din cititorii mei fideli s-au aşteptat ca astăzi să scriu ceva despre alegerile locale din Rusia. Ei bine, nu o voi face. Pentru că nu s-a întâmplat nimic ieşit din comun. Nu s-a schimbat nimic. Deci nu e nimic de comentat. Succesul partidului Rusia Unită (peste 60% din sufragiile populaţiei) se bazează pe două aspecte: popularitatea constantă a premierului Putin şi un aparat de partid (şi de propagandă) extrem de eficient. Dacă la acestea adăugăm incapacitatea opoziţiei ruse de a gândi şi acţiona la unison, e de la sine de înţeles că actualele alegeri nu puteau aduce nimic senzaţional.

Protestatarii (ce-i drept, nu foarte mulţi, dar suficienţi pentru a da o tuşă de democraţie) au fost arestaţi, duşi la secţie şi ulterior eliberaţi. Dar şi asta ţine de obişnuinţă/obişnuit.

În cadrul Sărbătorilor Iaşiului

2009-10-09T13:57:00.003+03:00

Cine mai are nevoie de umor inteligent ?

2009-09-15T18:02:00.008+03:00

În timp ce guvernul premierului Boc îşi asuma răspunderea pe cele trei controversate pachete legislative, sindicaliştii protestau în stradă, liberalii fluturau din nou iluzoria ameninţare a moţiunilor de cenzură iar preşedintele în exerciţiu îşi făcea încălzirea pentru speech-ul din faţa legislativului, deci nelipsitul circ mediatic era în toi, România a mai pierdut un actor de geniu. Nicu Constantin.
Unul din greii patrimoniului artei româneşti (peste 9000 de spectacole, 28 de filme, numeroase apariţii televizate) a decis să plece, oricât de mult au sperat cei apropiaţi că se va însănătoşi. A decis să plece probabil şi pentru că în sufletul său nu-şi va mai fi văzut utilitatea. Unde să-şi găsească locul umorul său inteligent, improvizaţiile mustind de spiritualitate într-o lume tabloidă, în care ratingul se face cu dudui dezbrăcate şi umor vulgar ? Unde să-şi găsească locul un artist de o decenţă impecabilă într-o lume în care a devenit de bon' ton să-ţi speli rufele în public ? Unde să fie locul unui om cult, a cărui bibliotecă personală rivaliza cu una publică (peste 3000 de volume - şi pe care le şi citise !), într-o societate în care autorii la modă scriu mai mult decât citesc ?
Cred că nu e întâmplător faptul că am pierdut atât de mulţi maestri ai culturii în ultimii ani. Iar faptul că după moarte toţi ne grăbim să spunem ce geniali au fost nu mai poate schimba ceva din tristeţea ce o vor fi resimţit în sufletul lor înainte de Marea plecare...Măcar de-am şti să le păstrăm amintirea vie şi dincolo de mediatizatele înmormântări.
P.S. Aţi mai auzit undeva în spaţiul public rostit numele maestrului Ştefan Iordache în vremea din urmă (că tocmai se împlini ieri anul de la plecarea sa) ? Eu n-am avut şansa asta.

Washingtonul nu crede în lacrimi...electorale

2009-09-10T17:58:00.003+03:00

Nu cred că preşedintele Obama a văzut, fie şi întâmplător, episoadele lacrimogene ale domnului Băsescu. Dublele cu pricina din vremea în care domnia sa se căznea să contureze personajul unui jucător politic pe cât de important, tot pe atât de simţitor la suflet, cel mai probabil vor fi tăiate la montajul istoriei. Dar chiar dacă le-ar fi văzut, mult prea preocupat de controversele reformării sistemului de asigurări de sănătate al americanilor, confruntat cu atacuri din ce în ce mai dure ale republicanilor şi cu un Afghanistan din ce în ce mai sângeros, preşedintele Statelor Unite tot n-ar fi priceput mare lucru. Tot n-ar fi sesizat ce tristeţe incomensurabilă va produce în sufletul simţitor al liderului român refuzul vizitei la Casa Albă. Mă rog, un refuz împachetat frumos, rostit diplomatic de către Ambasadorul Americii la Bucureşti, Excelenţa Sa Mark Gitenstein. Şi un semnal clar că Washingtonul se dezice de cam tot ce aminteşte de politica dusă de fostul preşedinte George Bush. Şi inclusiv de prieteniile politice (?!) ale acestuia. În fond, putem să ne amintim că fostul lider de la Casa Albă s-a pozat cu vedere la Marea Neagră (şi la interval de doar trei zile) cu preşedintele Băsescu şi preşedintele (actual premier) Putin. Iar dacă Putin (a cărui popularitate în Rusia continuă să rămână constantă) nu se află pe lista de favoriţi a lui Barack Obama, ce a sperat Traian Băsescu (un preşedinte din ce în ce mai antipatic majorităţii românilor) ?
Astfel că în plan extern, alături de lista aceea de "succesuri" ale politicii duse de Traian Băsescu şi prezentate pe post de stindard triumfător la reuniunea cu reprezentanţii diplomaţiei româneşti, mandatul său va contabiliza şi două insuccese răsunătoare: Kremlinul şi Casa Albă nu au dorit să ia cunoştinţă de abilităţile sale de important lider politic regional.
Iar dacă Moscova nu crede în lacrimi, cu atât mai mult se vede că Washingtonul nu crede în lacrimi... electorale.

P.S. În mod evident, Traian Băsescu primeşte nu doar dovada incapacităţii sale, ci şi un semn cât se poate de vizibil că diplomaţia de cumetrie nu intră în standardul cancelariilor occidentale. Cât despre cele răsăritene, rămâne cum a declarat preşedintele Băsescu: Marea Neagră - lac rusesc....
Sau lac turcesc ? după cum mă atenţionează un amic pe inpolitics.ro

Magia apelor

2009-09-05T19:25:00.001+03:00

more about "Magia apelor", posted with vodpod

Rusia lui Putin e alta

2009-08-13T10:32:00.002+03:00

La sfârşitul săptămânii trecute s-au împlinit 10 ani de la ascensiunea fulminantă a lui Vladimir Putin în politica rusă şi mondială. De la numirea sa în funcţia de prim ministru (9 august 1999), Rusia a cunoscut o sinuoasă evoluţie de la un stat instabil şi semi-democratic la democraţia suverană de astăzi. Astfel că, între doua vizite de lucru, premierul rus Vladimir Putin şi-a serbat aniversarea a zece ani de cariera politică de succes printr-o nouă serie de fotografii demne de un pictorial în FHM. Din păcate, pentru o ţară aflată în topul sinistru al deceselor cauzate de boli cardiace sau de SIDA, faptul că premierul e în formă fizică excelentă nu constituie o soluţie la problemele din sistemul de sănătate pe care guvernul rus încearcă fără prea mari succese să le rezolve. Dar asta e cu totul altă discuţie. Revenind la „decada putinistă” din istoria post-sovietică, popularitatea constantă a lui Vladimir Putin se datorează faptului că, dincolo de susţinutele demersuri propagandistice, majoritatea ruşilor achiesează că, după „coşmarul” din perioada Eltîn, în "Epoca Putin” viaţa lor s-a îmbunătăţit. În realitate, îmbunătăţirea poziţiei socio-economice a clasei de mijloc şi asigurarea „pragului de supravieţuire” pentru o treime din populaţia ţării a fost interfaţa în spatele căreia uriaşele resurse ale Rusiei au fost redistribuite de la oligarhii „răi” la cei „buni” şi apropiaţi noii structuri politice. Acest aspect a făcut, deasemenea, suportabilă şi acceptată reducerea drepturilor cetăţeneşti. Care, la rândul său, a permis autorităţilor reformarea sistemul politic în acord cu propriile interese, fără obstacole majore din partea grupurilor de opoziţie (astăzi reduse aproape cu totul la tăcere). Între revopsita ideologie declarativă, creionată de către Vladislav Surkov&comp., şi ideologia concretă de împărţire a averii Rusiei pe criterii preferenţiale, discrepanţele au devenit în timp din ce în ce mai vizibile. Şi ca o ironie a sorţii, guvernul premierului Putin a fost pus într-o poziţie cel puţin delicată deoarece criza economică actuală a reliefat cât de malignă a fost stagnarea reformelor, stagnare patronată de Vladimir Putin pe vremea când era preşedinte. [more...]

Publicat în Top Business, nr.778, 13 - 19 august 2009
www.topbusiness.ro

Tatiana Stepa - 20 de secunde de televiziune

2009-08-07T13:01:00.003+03:00

Între două interventii (cum altfel, decat in direct) ale politrucilor zilei, o jumatate de stire m-a anuntat sec ca Tatiana Stepa a murit. O voce cu adevărat valoroasă (atât de puţin cunoscută şi apreciată la reala sa valoare) s-a stins. În tăcere, demn. Şi a avut parte de 20 de secunde de televiziune.
P.S. - Sunt un om raţional, şi înţeleg că viaţa merge înainte. Dar modul abrupt în care ştirea a fost tăiată pentru a mi se lăfăi pe ecran doi neaveniţi care să-mi arate cum, vezi Doamne, firmele vor putea afla online când vor primi returnările de TVA( deşi evident nu există nici o garanţie că acele planificări vor fi respectate !!), chiar m-a făcut să văd negru în faţa ochilor. Neaveniţii respectivi par să nu-şi amintească faptul că au fost cioclii a vreo câteva zeci de mii de firme din România "muribundă" a lui Băsescu. Şi că dacă lucrurile merg în continuare aşa, vor ajunge să se hlizească singuri în faţa acelui soft devenit inutil.

more about "Tatiana Stepa - Trilulilu Video Muzica", posted with vodpod

„Au trecut vremurile în care un artist putea râvni la supremaţia mondială”

2009-07-30T00:40:00.014+03:00

consideră Sergey Pudovkin, producătorul şi managerul lui Vitas –„Vocea Secolului”

- În acest moment, Vitas nu este doar unul din cei mai populari artişti din Rusia, Vitas este un brand de succes (chiar dvs. aţi recunoscut că venituri importante vin nu doar din concerte, ci şi din partea comercială asociată numelui Vitas, mai ales când vorbim de spaţiul asiatic). Cum se construieşte un asemenea brand ?

- Sincer, eu nu aş începe această discuţie atât de tehnic. Nu aş utiliza legat de Vitas termenul “brand”. Acest concept este oarecum publicitar, comercial, fără viaţă. Spun acest lucru deoarece ca producător, regizor şi ca un om destul de creativ, nu pot să nu remarc că Vitas este în primul rând un artist. Eu cred că nivelul popularităţii lui Vitas, participarea la filmări grandioase (n.r: blockbusterul “Mulan”), realizarea de turnee pe cele mai mari scene din lume sunt motive de a vedea în principal calitatea artistică şi nu cea de brand. Este adevărat că există şi o parte strict comercială, dar aceasta nu reprezintă principalul aspect asupra căreia se concentrează activitatea noastră. Şi n-a fost nevoie de inginerii secrete. Totul este o urmare a succesului artistic. Nu agreez tendinţa de globalizare şi generalizare. Vitas este un cantautor original, neobişnuit de artistic şi individual pe scena, care nu se înscrie în tiparele show-business-ului actual, astfel că prefer termenul de “artist”. Toate aceste formule, scheme, “fabrici de stele şi idoli”, care domină în prezent show-business-ul mondial, sunt un mecanism, o maşinărie pe care scrie cu majuscule “artificial”.
- În mod sigur, fiecare manager bun ştie că pentru un brand de succes – fie şi doar din perspectivă artistică - trebuie “să spui o poveste”. Anumite controverse care l-au acompaniat pe Vitas fac parte din poveste ?
- Pentru a avea perspectiva unui mare succes este nevoie de talent vocal, talent în prestaţia scenică, de unicitatea artistului. Asta permite ieşirea la nivel mondial. Cea de-a doua componentă este talentul managerului, al producătorului. Bineînţeles că este nevoie şi de bani. Povestea se construieşte de la sine. Nu agreez cum lucrează show-business-ul mondial, nemaivorbind de cel din Rusia, unde domină doar regulile financiare. [more...]

Publicat în Top Business, nr. 777 /30 iulie - 12 august 2009

Interese comune, dar prioritati diferite si optimism moderat

2009-07-09T00:41:00.005+03:00

Interese comune, dar prioritati diferite si optimism moderat pare sa fie atributul evenimentelor aflate în topul agendei internationale a acestei saptamani. Mai exact, e vorba de vizita presedintelui USA, Barack Obama, la Moscova (6 - 8 iulie) si lucrarile Summitului G8 (8 – 12 iulie, L’Aquila, Italia). Pregatita pana la nivel de detaliu, prima vizita oficiala a presedintelui Obama în Rusia a continuat eforturile de „resetare” a relatiilor bilaterale dintre cele doua puteri. La Moscova, Obama a avut convorbiri cu presedintele Dmitri Medvedev si premierul Vladimir Putin, cu reprezentanti ai mediului de afaceri, ai institutiilor neguvernamentale, dar si cu fostul lider Mihail Gorbaciov. Tonul declaratiilor – optimism moderat/resetat. Obiectivul principal al discutiilor a vizat reducerea arsenalelor nucleare si stabilirea bazelor pentru un nou acord, pana în decembrie cand expira tratatul START 1. Cei doi preşedinţi au semnat acordul preliminar pentru noul tratat. Acesta ar stipula reducerea focoaselor nucleare sub plafonul actual (între 1500 si 1650 de unitati); însa rămâne în discuţie problema spinoasa a amplasarii Scutului antiracheta al SUA, subiect asupra caruia Rusia este decisa sa nu faca nici un compromis. Pe agenda convorbirilor s-au aflat si alte subiecte-cheie ale relatiilor bilaterale si internationale, respectiv criza economica, conflictul din Afghanistan, amenintarile nucleare ale Coreei de Nord si Iranului. Însa stabilirea unei relatii pragmatice de cooperare US – Rusia nu pare sa dea rezultatele scontate deoarece, desi ambele parti vorbesc aceeasi limba a intereselor comune (neproliferarea nucleara, lupta contra terorismului, crimei organizate si drogurilor, depasirea crizei economice etc.), prioritatile lor în politica externa sunt însa net diferite. În plus, pretinsa logica a razboiului rece, de care partile se acuza reciproc (Vladimir Putin a facut-o la Forumul de la Davos, iar recent Obama a tintit aceeasi acuza catre premierul Putin), e în fapt fatada în spatele careia stau reconfigurarea sferelor de influenta si interesele economice pe care cele doua puteri le vizeaza separat. Mai mult, chiar daca perceptia rusilor asupra Americii s-a îmbunatatit substantial dupa alegerea lui Obama (de la 23 la 46%, conform Vitsiom), premierul rus Vladimir Putin are în continuare un rol central si determinant în politica Rusiei, încrederea si popularitatea sa mentinandu-se chiar în conditiile crizei. Astfel ca declaratia presedintelui Obama ar putea fi perceputa drept o încercare fatisa de divizare a puterii bicefale a Moscovei. Si o strategie riscanta pentru Washington, raspunsul cu diplomatica ironie a premierului rus („Stau ferm pe ambele picioare si privesc spre viitor”) fiind edificator. Prefatat de ample proteste (desi Italia a suspendat temporar Acordul Schengen tocmai pentru a preveni astfel de incidente), Summitul G8 (Canada, Franta, Germania, Italia, Japonia, Rusia, Anglia si USA) de la L’Aquila (capitala regiunii Abruzzo) va aborda criza economica globala, siguranta hranei, lupta împotriva schimbarilor climatice si comertul international. [more...]

Publicat în Top Business, nr. 773, 9-22 iulie 2009

Politica Matrioşkăi şi miza asiatică

2009-06-09T21:17:00.005+03:00

Deşi analiştii politici s-au arătat destul de sceptici înaintea recentului summit UE-Rusia desfăşurat la Habarovsk, rezultatele n-au lipsit. Ba, mai mult, politica Matrioşkăi a punctat serios în relaţia cu U.E. Avem în vedere faptul că la finalul discuţiilor, Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a admis ca fiind pozitivă ideea actualizării Cartei energetice europene şi a salutat propunerile lui Dmitri Medvedev în această direcţie.

Preşedintele Medvedev a anunţat din nou la Habarovsk propunerea de a se crea „o nouă arhitectură a securităţii europene” şi înzestrarea ei cu o bază juridică, una care să permită să se răspundă mai bine la crizele eventuale, în speranţa că măcar de această dată auzul liderilor europeni va fi ceva mai receptiv. Şi, probabil, nu întâmplător, preşedintele Medvedev a ales Haborovsk pentru reuniunea din acest an. Adică în Orientul Extrem al Rusiei, la graniţa dintre cele două continente: Europa şi Asia. Pentru că nu trebuie să uităm că, din punct de vedere geopolitic, Rusia are o relevanţă unică în lume, prin poziţia sa în cadrul continentului euroasiatic, la interferenţa unor civilizaţii şi culturi atât de diferite, un stat fără analog, care a combinat în structurile sale caracteristici fundamentale europene şi, deopotrivă, asiatice. Din această îmbinare a rezultat un spaţiu etnocultural unic, cu o mentalitate specifică şi care necesită un tip de abordare aşijderea. Asta pare că şi-a dorit preşedintele Medvedev să le reamintească liderilor europeni atunci când i-a invitat “să simtă mai bine Rusia”, mai exact Rusia asiatică. Şi probabil în acelaşi sens, liderii asiatici au fost invitaţi la Ekaterinburg pentru lucrările Summit-ului Organizaţiei de la Shanghai, de această dată fiind vizată a fi simţită "mai bine" Rusia europeană. [more...]

Publicat în Cadran Politic Review, nr. 68/iunie 2009

“Continui să cred că putem construi o Românie în care europenismul să nu fie doar o «formă fără fond»

2009-06-07T11:07:00.006+03:00

în dialog cu preşedintele PNL, Crin Antonescu

- Domnule Crin Antonescu, aveţi deja o experienţă de 19 ani pe scena politică din România. Şi pentru că vorbim de săptămânalul “Top Business”, voi începe acest interviu adresându-vă o întrebare pragmatică, specifică oamenilor de afaceri. Care sunt avantajele şi dezavantajele persoanelor care au statutul de politician de/în România ?
Crin Antonescu: - Înţeleg că întrebarea se referă în general la oamenii politici şi la realităţile din România, nu la mine ... Voi încerca să fiu la fel de pragmatic şi concis.
Avantaje: unu - politicienii “deschid uşi” într-o măsură incomparabil mai mare decât ceilalţi cetăţeni; doi – un politician are şansa unor salturi spectaculoase, justificate sau nu, în carieră, şansă de asemenea incomparabilă cu a majorităţii cetăţenilor, indiferent de profesie sau domeniu de carieră; trei – politicienii au avut şansa unui acces direct şi imediat la resursele financiare, deci şansa de a se îmbogăţi a fost net superioară majorităţii populaţiei. Astea au fost percepute ca avantaje şi urmărite în bună măsură de cei care au optat pentru cariera politică. Iar, din păcate, generaţia tânără nu a venit spre domeniul politic ca urmare a unor idealuri şi credinţe, ci strict pentru a obţine aceste avantaje.
Dezavantaje: unu – lipsă de credibilitate, pentru că, deşi nicăieri în lume politicienii nu sunt prea iubiţi, în România ei nu sunt deloc respectaţi, ceea ce constituie un handicap important pentru un om politic; doi – sunt, într-un fel şi din vina lor, victime ale percepţiei publice despre ei înşişi; ca să simplificăm, îşi închipuie fără temei că sunt sau au devenit cineva, numai pentru că, fără a-i respecta în fapt, lumea se comportă reverenţios cu ei; trei – au o şansă mai mică în ce priveşte acel aspect preţios pentru fiecare om, adică viaţă privată, viaţă de familie.
- Extinzând puţin spaţiul de discuţie, cum credeţi că e perceput pe plan extern statutul de om politic român ?
CA: - Dacă ne referim la percepţia externă, trebuie să admitem că politicienii români au o condiţie destul de fragilă. Dar am văzut, ce-i drept de la distanţă, că şi în acest context funcţionează vechea zicală “Omul sfinţeşte locul” şi că depinde de fiecare în parte cum este perceput, respectat, preţuit. Evident, în acest context nu putem face abstracţie şi de anumite condiţionări care nu ţin direct de capacităţile oamenilor politici. Ca preşedinte al României, prim ministru sau ministru de externe (mă refer la aceste trei funcţii deoarece ele au cea mai mare vizibilitate în plan extern) poţi fi un om cu adevărat excepţional, dar tot vor exista limitări care ţin de poziţia ţării pe care o reprezinţi, de importanţa ei, de eşicherul politic, de percepţia prin mass-media şi de realitatea ei de percepţie. Să ne amintim că Titulescu a fost recunoscut în plan extern ca o minte cu adevărat strălucită, a fost chiar considerat “un cârmaci prea mare pentru o corabie atât de mică”. Cu toate acestea, deşi intervenţiile sale au ajutat mult România în anumite momente, totuşi nu au putut să-i schimbe destinul. [ more...]

Publicat în Top Business, nr. 767, 28 mai - 3 iunie 2009

Noaptea Muzeelor ieşene

2009-05-06T13:10:00.004+03:00

Muzeul Literaturii Române Iaşi şi Societatea Culturală „Junimea’90” vă invită sîmbătă, 16 mai 2009, la „Muzeul Vasile Pogor” care va fi deschis pentru vizitare gratuită pînă la ora 24.00. În cadrul proiectului naţional „Noaptea Muzeelor”, iniţiat de Ministerul Culturii şi Reţeaua Naţională a Muzeelor din România, vă propunem, începînd cu ora 20.00, un program cultural susţinut de trupa de teatru a Grupului Şcolar Agricol „M. Kogălniceanu” (Miroslava) – trupă deţinătoare a premiului I la Concursul Judeţean de Teatru „O mască rîde, alta plînge” pentru prelucrarea după Victor Hugo, „Notre – Dame”, coordonatori: Silvia Nedelciuc şi Oana Simionovici. De asemenea, artistul Radu Ştefan va susţine un recital folk.

Despre aristocratia spiritului si piata de arta pe timp de criza

2009-04-14T20:22:00.004+03:00

In dialog cu criticul de artă Valentin Ciucă

T.B.: Domnule Valentin Ciucă, cum arată spaţiul artelor plastice pe timp de criză ? Putem spune că au aparut şi aici schimbări, sau e un domeniu pe care agitaţia de criză nu pare să-l fi afectat?
V.C.: Domeniul artelor, in principiu, lucreaza la scara timpului mare, astfel incat aici clipa se refera la eternitate. In planul concretului, al imediatului, desigur ca momentele faste ale artei s-au produs, deseori, pe fondul unor situatii de prosperitate cand comanditari generosi intorceau mai usor fata catre zona bunurilor simbolice. Alteori insa, artistii si-au facut treaba si atunci cand vremurile erau potrivnice. Artistul este, de fapt, un supravietuitor, oricate naufragii s-ar produce. Atelierul artistului are sensul unui Eden terestru. Totusi, chiar daca artistul se considera un Cetatean al Raiului, buletinul de identitate ii este dat tot de Starea civila. Este afectat deoarece aducerea prea drastica cu picioarele pe pamant schimba regulile jocului. Ca artist se va considera intotdeauna bogat spiritual, ca cetatean va suferi asemenea oricarui nevoias. Artistii adevarati au creat capodopere si pe timp de razboi si in timp de pace. Costurile sunt insa afectiv si material diferite, si pot fi remarcate si in contextual actual. Renasterea a fost o exceptie...
T.B.: Cum se prezintă Iaşiul cultural în această perioadă ? Mă refer la numărul evenimentelor culturale, dar si la afluenţa de public.
V.C.: In acest sens, am impresia că lucrurile trebuie privite nuanţat. Arta devine o formă compensatorie la privaţiunile materiale şi acest lucru o înnobilează. Ritmul evenimentelor culturale nu a scăzut şi, statistic vorbind, chiar sesizez o reală efervescenţă. Multumiţi intotdeauna cu puţin in plan material, artiştii îşi echilibrează deficitul bugetar cu un plus de har şi de speranta. Chiria atelierului s-a scumpit, materialele de asemenea si lucrul acesta nu poate fi ignorat. Spre deosebire de altii insa, artistii ies in strada doar atunci cand au ceva de spus despre ei insisi. Nobletea lor tine de aristocratia spiritului. Publicul vine la expozitii, selectiv, nu dau buzna dar nici nu lipsesc de la intalnirea cu inefabilul. [more...]

Publicat în Top Business, nr. 760, 9 - 15 aprilie 2009

Companiile ruse se reîntorc în Irak

2009-04-13T13:59:00.005+03:00

Moscova cu ochii pe resursele de gaz şi petrol irakian

Perspectivele cooperării dintre Rusia şi Irak în domeniul energiei este tema principală a unei serii de tratative la nivel înalt de la Kremlin.
O sursă din cadrul administraţiei preşedintelui Dmitri Medvedev a confirmat pentru agentia RiaNovosti că este vorba despre reîntoarcerea companiilor ruse în Irak şi prospectarea în comun a zăcămintelor de petrol şi gaze. De asemenea, discutiile au în vedere şi realizarea unor proiecte comune privind construirea de conducte de transport a hidrocarburilor şi construirea de centrale electrice.
Printre companiile care vor participa la realizarea acestor proiecte se numără: "Lukoil”, „Zarubejnefti”, „Stroitransgaz”, „Tatnefti”, „SoiuzNefteGaz”, dar şi alte companii mari mai puţin cunoscute.

Solidaritatea democraţiilor în vremuri de criză

2009-04-09T21:23:00.006+03:00

Reacţia anemică a comunităţii internaţionale faţă de derapajele grave ale regimului de la Chişinău poate fi un semn clar că la vremuri de criză protestele populare dau frisoane tuturor autorităţilor din cadrul democraţiilor consolidate. De ce ? Deoarece asta le reaminteşte că pe fondul scăderii nivelului de trai s-ar putea confrunta la rândul lor cu astfel de manifestări. Aşa se face că protestul tinerilor din Republica Moldova se doreste a fi rezolvat cât mai repede şi în tăcere, înainte de a mai da cumva idei şi altora.

Voronin (între timp revenit la simplu statut de poliţist prin expirarea mandatului de preşedinte - un statut de altfel important într-un stat prin excelenţă poliţienesc) a încercat impunerea unei percepţii conform căreia în spatele demonstraţiilor de la Chişinău s-ar afla anumite cercuri din România, care doresc destabilizarea statului moldovean. Alături de această idee, preluată cu voioşie de presa moscovită, cea de a doua percepţie greşită se referă la cea a unei noi revoluţii "colorate" în spaţiul ex-sovietic. Ambele accepţii sunt invalide si voi explica de ce.
Acuzaţiile aberante ale fostului preşedinte al Moldovei sunt cea mai directă dovadă a incapacităţii regimului de la Chisinău de a asimila un mod de gândire şi de manifestare în spirit democratic. Tipic propagandei sovietice, pentru situaţia în care se află Moldova, de vină e "duşmanul din afară". Iar România era cel mai la îndemână duşman. În fapt, singura implicare a României în acest caz se datorează miilor de studenţi moldoveni care studiază în Bucureşti, Iaşi, Cluj şi alte centre universitare. Toţi aceşti tineri au avut acces la un alt tip de gândire, european, democratic. Şi e normal să-şi dorească ca după finalizarea studiilor să se întoarcă într-o ţară democratică şi aspirantă la valorile europene, nu într-un stat poliţienesc cu încălcări grave ale drepturilor omului. Ori sutele de arestări şi interogatorii din rândul protestatarilor, expulzările jurnaliştilor străini, introducerea vizelor pentru cetăţenii români cu încălcarea unor înţelegeri diplomatice la nivel european, ameninţările cu exmatricularea pentru studenţii şi liceenii care mai îndrăznesc să iasă în stradă să-şi ceară dreptul la o viaţă mai bună, toate acestea oferă regimului lui Voronin şansa de a ajunge în topul încălcării drepturilor omului. De altfel, tovarăşul Voronin e pe cale de a-şi întrece profesorii la acest capitol. Dar nu întotdeauna acesta e o reuşită de bun augur !

Nu avem de-a face nici cu o revolutie "colorată" fie ea orange sau în alte culori pastel dătătoare de coşmaruri autorităţilor de la Kremlin. Fie şi pentru simplu fapt că sărăcia se înfrăţeşte doar cu spectru unui viitor gri spre negru ! Liderii de la Moscova nu se poate să nu fi observat că revoluţiile din Ucraina şi Georgia s-au bucurat de o importantă susţinere în media peste Ocean. Ceea ce nu s-a întâmplat şi acum - CNN, principala tribună media de exprimare a opiniilor Casei Albe, a păstrat o tăcere deplină asupra evenimentelor de la Chişinău. Semn că administraţia Obama nu doreşte să tensioneze din nou relaţiile cu Rusia, proaspăt "restartate" la Summitul G 20. De ce a arătat ministrul de externe Sergey Lavrov tot spre "duşmanul din afară" ? Adică spre România şi serviciile secrete occidentale ? Pentru că - a se reţine - cam tot în spectrul acela gri spre negru se încadrează şi viitorul celor peste 50.000 de angajaţi ce vor fi disponibilizaţi din cadrul Companiei Naţionale a Căilor Ferate din Rusia -cărora li se adaugă alte câteva sute de mii aflaţi deja în această situaţie. Şi care ar fi periculos să realizeze că sistemul construit de premierul Putin - de altfel impecabil şi funcţional pe hârtie - s-a dovedit a fi un eşec în practică.

Ar fi multe de spus în acest context despre cât de îndreptăţită mai este ascensiunea la putere a opoziţiei din Moldova, după modul laş în care au reacţionat în faţa autorităţilor şi au trădat speranţele a mii de tineri, în fapt a generaţiilor de viitor ale Moldovei. Cert este că nu ştiu ca vreun membru de marcă al opoziţiei să fie arestat în acest moment. S-a vorbit de arestarea la Odessa a omului de afaceri Gabriel Stati şi cererea de extrădare adresată Ucrainei pe motiv că acesta ar fi finanţat demonstraţiile de la Chişinău. Şi atât. Dar nu e timpul trecut. Cu o Americă evazivă în declaraţii, o Comunitate europeană îngăduitoare şi o susţinere făţisă din partea Rusiei (Medvedev a ratat cu brio deocamdată aptitudinile de lider european, de vreme ce pe site-ul preşedinţiei Moldovei au apărut felicitările sale pentru Voronin !) măsurile anti-democratice ale unui regim dispus la orice pentru a se menţine la putere vor continua. Pentru astăzi este anunţat un nou miting de protest. Lipsiţi de lideri autentici şi de o susţinere a comunităţii internaţionale, tinerii Moldovei nu se pot baza decât pe ei înşişi. Pe un anume elan şi curaj specific doar tinereţii. Dar oare e de ajuns ?

Pe simezele ieşene

2009-04-09T16:01:00.004+03:00

"Desprinderi – Parte si Intreg" – un poem dedicat eternului mister feminin

La inceputul saptamanii viitoare (13 aprilie 2009, ora 18), la Galeriile Dana din Iasi va fi vernisata expozitia de pictura a cunoscutului artist plastic Constantin Tofan. Despre modul in care, cele peste 40 de lucrari aflate pe simeze, definesc si redefinesc creatia artistului, va vorbi criticul de arta Valentin Ciuca.

"Desprinderi – Parte şi Întreg" – este, după cum mărturiseşte însuşi artistul plastic “o incursiune retrospectivă, o selecţie ce reuneşte lucrări - pictură, pastel şi desen – din ultimii 20 de ani. Lait-motivul pe care l-am ales pentru această întâlnire cu publicul este fascinanta feminitate, în diversele sale manifestări. Am considerat că fiind şi început de primăvară, expoziţia va fi un cadou pentru doamne, dar şi un prilej de răsfăţ vizual pentru domni”.
Expoziţia este însoţită de albumul de artă cu acelaşi titlu, apărut în condiţii grafice excelente la editura Dana Art. Album care cuprinde nu doar lucrările din expoziţie, ci aproape o sută de reproduceri ale celor mai valoroase lucrări realizate de artistul Constantin Tofan. [more....]

Publicat in Top Business, nr. 760, 9 - 15 aprilie 2009

Primăvara de la Chişinău - încotro ?

2009-04-08T01:05:00.006+03:00

Revoluţia lumânărilor

Republica Moldova are acum parte de un scenariu cunoscut de români în urmă cu două decenii. O manifestaţie paşnică a tinerilor studenţi moldoveni a degenerat într-o revoltă de masă, cu vandalizări şi violenţe. Protestatarii au ocupat clădirea Parlamentului şi Preşedinţiei. Şi au distrus tot ce le-a căzut în mână. Mai mult, clădirea Parlamentului a fost incendiată. Forţele de ordine au părut depăşite de situaţie. La fel şi preşedintele Voronin, al cărui speech a fost nesigur şi lipsit de aroganţa sa obişnuită. Chiar a dat impresia unui personaj care încearcă să eludeze realitatea din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Cererile iniţiale de invalidare a alegerilor s-au transformat în "Jos comunismul" şi "Jos Voronin". Iar pe clădirea Preşedinţiei a fost arborat drapelul Uniunii Europene. Iar ca scenariul să fie complet, Voronin a acuzat opoziţia de organizarea manifestărilor violente, care au fost planificate cu multă timp înainte şi plătite cu mulţi bani, adică de colaborare cu "agenturile străine care vor destabilizarea statului" - permis fie-mi citarea răposatului Ceauşescu. Şi a apărut şi un Comitet de Salvare Naţională, la fel de compozit ca şi cel din România lui '89.
De aici, scenariu pare să difere. Probabil şi pentru că nu avem de a face cu un regim comunist autentic, ci mai degrabă cu un regim autoritar dur, bazat pe corupţie şi satisfacerea propriilor interese, ideologia comunistă fiind lipsită de conţinutul său iniţial şi utilizată doar pentru a legitima de faţadă un regim cu numeroase abateri de la canoanele democraţiei.
Astfel, autorităţile au fost de acord, după întrunirea cu liderii opoziţiei, să se treacă la renumărarea voturilor. Greşeală de neînţeles a opoziţiei de la Chişinău, care trebuia să ceară invalidarea alegerilor. Timpul cerut de Comisia electorală pentru renumărare (10 zile) va dilua impactul manifestaţiilor. Adică exact de ceea ce avea nevoie regimul lui Voronin pentru a-şi reorganiza opţiunile. Nu voi comenta jalnica imagine a opoziţiei din Republica Moldova şi graba cu care s-au dezis de protestele tinerilor din stradă. În fond, şi despre calitatea oamenilor din opoziţie se pot spune foarte multe. Însă ar trebui să ia în calcul şi legitimitatea lor dacă vor ajunge la putere pe spatele acelor tineri.
Cu toate acestea, zilele regimului comunist în Republica Moldova par a fi numărate, nu există îndoială. Discuţia lui Voronin cu preşedintele Medvedev (făcută publică de Kremlin) ridică mari semne de întrebare asupra susţinerii de care se mai bucură preşedintele moldovean la Moscova. Cert este că apelul Moscovei la rezolvarea imediată pe cale paşnică a situaţie şi încetarea violenţelor coicide cu aceeaşi cerere din partea SUA. Dar nu m-aş grăbi să concluzionez (aşa cum am văzut deja pe unele site-uri) că America a lăsat Moldova pe mâna ruşilor.
Un popor adus în pragul disperării de un regim corupt şi înţepenit încă în trecutul sovietic luptă pentru eliberarea sa. Depinde însă cum se va realiza acest lucru. Paşnic sau violent. Scenariu încă rămâne deschis.

Revoltă populară la Chişinău

2009-04-07T16:42:00.004+03:00

Când majoritatea analiştilor puseseră cruce situaţiei din Republica Moldova, lucrurile par să se schimbe miraculos. Proclamata câştigare a alegerilor de către Partidul Comunist, şi spectrul a încă patru ani sub regimul oblăduit de Vladimir Voronin. Ziua de ieri a fost un început timid făcut de tinerii moldoveni care au declara-to zi de doliu naţional. Continuarea protestelor de ieri a cunoscut o dezvoltare neaşteptată pentru autorităţile de la Chişinău. O simplă demonstraţie iniţiată de Partidul Liberal Democrat s-a transformat într-un protest de proporţii în care peste zece mii de tineri protestează la Chişinău faţă de ceea ce consideră fraudarea alegerilor şi cer anularea acestora.

Potrivit Agenţiei de ştiri Unimedia, manifestanţii adunaţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale, precum şi în faţa clădirii şi preşedinţiei; se scandează lozinci anticomuniste şi se cere plecarea de la putere a regimului Voronin şi anularea rezultatului alegerilor de duminică. Forţele de ordine au intervenit cu tunuri de apă şi gaze lacrimogene. Confruntările dintre manifestanţi şi forţele de ordine s-au soldat cu violenţe, răniţi şi morţi (sperăm că numărul lor nu va creşte în următoarele ore). Serviciul de pază din cadrul Preşedinţiei s-a predat şi clădirea a fost ocupată de protestatari. Se pare că acelaşi lucru s-a întâmplat şi la clădirea Parlamentului.

Preşedintele Vladimir Voronin a ieşit pe postul national de televiziune cu un discurs care a demonstrat că este departe de a percepe realitatea din stradă. Domnia sa a acuzat opozitia de "organizarea unei acţiuni îndreptate împotriva ordinii legale statale, şi plătite din exterior" fără însă a face alte precizări.

Preludiul Summitului G 20

2009-04-01T16:14:00.004+03:00

Cartierul general al lumii se mută pentru două zile la Londra. În cadrul lucrărilor Summitului G 20 se reunesc liderii celor mai importante puteri industriale ale lumii (SUA, Germania, Japonia), dar şi cei ai economiilor emergente (China, Rusia, Brazilia, Argentina, India) – a căror cuvânt este din ce in ce mai important în dezvoltarea economică a lumii.

Aşa cum era previzibil, mai ales în condiţiile acutizării crizei, întâlnirea celor mai mari lideri ai lumii pentru o noua discuţie legată de criza economica mondială a atras deja numeroase comentarii critice şi chiar demonstraţii violente.

Astăzi au loc întâlnirile de lucru bilaterale. Cum e si firesc, în prim plan cele ale preşedintelui USA, Barack Obama. Astfel că dis de dimineata, când Londra încă nu gemea de protestatari, preşedintele Obama şi soţia sa au poposit în Down Street 10, la locuinţa premierului Marii Britanii, Gordon Brown. În cadrul unui dejun de lucru prelungit, cei doi lideri au discutat obiectivele (oficiale şi mai puţin oficiale) de pe Agenda lucrărilor Summitului.

Tot astăzi, preşedintele USA are programate alte doua întâlniri de lucru separate cu preşedintele Chinei, Hu Jintao şi cel al Rusiei, Dmitri Medvedev.

Diseara premierul Brown are programată o cină cu toţi liderii importanţi prezenţi la Londra. Evenimentul va fi unul festiv, lucrările în plen ale Summitului urmând a avea loc în cursul zilei de mâine la Centrul ExCel..

Tot diseara este programată şi o recepţie dată de Maiestatea Sa Regina Elisabeta şi Prinţul consort Philipe în cinstea înalţilor oaspeţi.

Sabin Bălaşa - Remember

2009-03-26T13:01:00.005+02:00

Se făcu un an de când maestrul Sabin Bălaşa plecă să-i înveţe pe îngeri cum, printr-o tainică alchimie cu sufletul, albastrul poate deveni o lume, un univers în care sensurile, asemenea mugurilor în înfrunzire, sunt la fel şi totuşi mereu altele.

Sâmbătă, 28 martie, ora 13, la "Eternitatea" din Iaşiul pe care atât l-a iubit, rudele, prietenii şi admiratorii renumitului artist plastic se vor reuni pentru a-i aduce omagiul lor.
Până atunci, un pic din eternitatea operei sale... o murală din Sala Paşilor Pierduţi (Universitatea Al. I. Cuza), unul din reperele spiritualităţii ieşene cu care a decis să se însoţească întru eternitate...

Vitas – "Vocea Secolului” intre maiestria artei autentice si vocatia mistikitsch

2009-03-19T02:26:00.005+02:00

Cronică de spectator

Concertul susţinut de Vitas la Bucureşti a suscitat un adevarat război al declaraţiilor între fanii si antipatizanţii artistului rus supranumit şi "Vocea Secolului". Cum nu mă aflu în nici una din cele doua tabere si in general ma abtin sa emit judecati sub imperiul emotiilor, am preferat sa mai astept pentru a-mi spune opinia.
Din nefericire, o parte, suficient de numeroasa, dintre cei care au optat pentru concertul de la Sala Palatului, au reconsiderat la adevarata valoare vechea zicala: "la pomul laudat sa nu te duci cu sacul". Primul concert, din cadrul unui turneu mondial in peste 50 de tari, s-a dovedit a fi mult sub asteptarile publicului romanesc (chiar si asa manelizat şi lipsit de repere de valoare certe cum e el in prezent). In locul unui concert de top (iar artistul a avut multe astfel de concerte de-a lungul timpului), un concert asa cum merita o capitala europeana, Bucurestiul a primit un cockteil ciudat, cu aroma de mistikitsch si cu multe lipsuri de organizare.
Desi ar fi trebuit sa ne simtim mandri de prezenta in concert a maestrului Gheorghe Zamfir, in fapt lucrurile au stat taman invers, momentul in sine nedepasind stadiul de improvizatie. Nu voi insista asupra conceptului acestui tip de spectacol. Desi discutabil, in conditii civilizate si fara inserturi si indemnuri mistico – spirituale, poate fi un elegant spectacol de estrada. In fond, are si desuetul farmecul sau. Fapt confirmat si de succesul cu care producatorul Sergey Pudovkin a reusit impunerea unui astfel de concept in spatiul show-bizului din Rusia si Asia. [articolul întreg...]

Publicat în Top Business Weeklypaper, nr. 757/19 - 25 martie 2009

De două ori 13 !

2009-03-13T01:20:00.009+02:00

Azi, 13 martie, am aflat rezultatele competitiei roblogfest.

Prea onoratul juriu al editiei din acest an al Roblogfest mi-a oferit un onorant loc 13 - Categoria Profesional - Blog de jurnalist, pentru varianta în engleză a acestui blog. Mai exact, Power&Politics (www.gabrielaionita.wordpress.com). Spun loc onorant pentru vecinătatea cu un jurnalist precum Mile Cărpenişan, dar şi pentru că se întâmplă să fie înaintea unor nume mult mai faimoase în media românească. De unde se confirmă că faima nu poate suplini întotdeauna lipsa de conţinut. Multumesc membrilor juriului pentru obiectivitate, dar mai ales multumesc cititorilor mei, din oricare parte a lumii vin ei. Prezenta şi comentariile lor sunt convinsă că au cântărit mult în decizia juriului, alături de celelalte criterii ale competiţiei.

P.S. Nu cred în puterea malefică a numărului 13, drept pentru care prietenii mei susţin că voi avea noroc dublu. Să le fie gura aurită !

Pe simezele ieşene

2009-03-05T11:49:00.006+02:00

Armonie si diversitate in atmosfera boema de la Ciric

In cursul saptamanii trecute, noul si generosul spatiu al Galeriilor de Arta „Dana” (str. Prof. Cujba, nr. 17) a gazduit vernisajul expozitiei „Ciric – Simpozionul National de Pictura – 2008” , care reuneste un manunchi reprezentativ al muncii si creatiei artistilor ce au participat la Tabara de Creatie de la Ciric. Incursiunea in atmosfera boema a Taberei de Creatie si a peisajelor pitoresti ale Ciricului oglindite in arta plastica contemporana a beneficiat de indrumarea cunoscutului critic de arta Valentin Ciucă.

Desfaşurată in luna septembrie a anului trecut, Tabara de Creatie de la Ciric, organizata de catre Galeriile mai sus mentionate, a reunit 26 de artisti plastici din intreaga tara (Iasi, Bucuresti, Vaslui, Timisoara, Cluj, Baia Mare). Astfel, pe malurile pitoresti ale Ciricului s-au intalnit pentru a da frau liber creatiei importanti artisti plastici romani, dintre care ii amintim pe Liviu Suhar, Constantin Tofan, Valeriu Gonceariuc, Jack Nicolae, Felix Aftene, Dacian Andoni, Stefan Pelmus, Jeno Bartos.
„O expozitie-mozaic a celor care au pictat, au creat frumusete prin culoare, s-au bucurat de generozitatea naturii pe malul Ciricului si care acum vin in fata dumneavoastra si va ofera cu generozitate, la randul lor, un strop de spiritualitate si culoare”, le-a spus iubitorilor de frumos sositi la vernisaj patronul Galeriilor de Arta „Dana”, domnul Mihai Pascal. Cu aceeasi ocazie a fost lansat si albumul cu titlu sinonim, beneficiind de o interesanta prefata semnata de reputatul artist plastic Liviu Suhar. [more......]

publicat in Top Business, nr. 755/2009

Rusia-SUA – timpul compromisurilor acceptate tacit

2009-02-08T18:12:00.003+02:00

În mod evident, venirea unui nou preşedinte la Casa Albă a suscitat numeroase întrebări privitoare la modul de abordare al politicii externe americane. La loc de frunte, după Orientul Mijlociu, s-au situat relaţiile SUA cu Rusia, grav deteriorate mai ales după conflictul din Georgia din toamna anului trecut. Pe fondul schimbării promovate de către echipa preşedintelui Obama, multe din ipotezele lansate de analişti ai ambelor părţi au preconizat o îmbunătăţire a relaţiilor bilaterale.

Îmbunătăţirea există deja, cel puţin la nivel declarativ din partea autorităţilor de la Moscova şi Washington. Însă toate acestea au loc pe fondul unei grave crize globale ale cărei manifestări tind să depăşească toate previziunile. Astfel că putem lua în calcul şi o doză de toleranţă datorată crizei, un armistiţiu temporar în care ambele ţări, confruntate cu serioase probleme economice şi sociale, să-şi rezolve situaţia în interior, după care pretenţiile în plan extern să fie reformulate. O perioadă în care ambele părţi îşi vor asuma divergenţele ca pe o stare de fapt inerentă propriilor interese, vor accepta o serie de compromisuri în mod tacit şi îşi vor reevalua opţiunile şi strategiile.
[more....]

Publicat în Cadran Politic, nr. 63, februarie/2009

Patriarhul Kiril – între modernitatea europeană şi naţionalismul conservator rus

2009-02-06T11:47:00.005+02:00

La finele lunii ianuarie, delegaţii Consiliului Bisericii Ruse au decis, iar clopotele Catedralei Hristos Mântuitorul au vestit ruşilor ortodocşi că au un nou patriarh. Mitropolitul Kiril de Smolensk şi Kaliningrad, care a ocupat şi postul de locţiitor sau „păzitor al scaunului patriarhal”, a fost ales cel de-al XVI-lea Patriarh al Moscovei şi Întregii Rusii, cu 508 voturi din 702. Restul de 168 de voturi au fost acordate mitropolitului Kliment de Kaluga şi Borovsk.

Diferenţa mare de voturi dintre cei doi candidaţi s-a datorat şi faptului că Mitropolitul Filaret de Minsk şi Slutsk, aflat şi el pe lista scurtă a candidaţilor, s-a retras din cursă cu două ore înainte de votul final, cerând ca voturile sale să fie date în favoarea Mitropolitului Kiril.
Deşi cu un rezultat previzibil, alegerea Întâi Stătătorului Bisericii Creştin-Ortodoxe a Rusiei n-a fost lipsită de un oarecare suspans, întreţinut mediatic cu abilitate, dar şi de conflicte de culise mai puţin mediatizate. Însăşi desele apariţii ale Mitropolitului Kiril de Smolensk şi Kaliningrad pe diverse canale media au generat vii dispute între susţinătorii şi opozanţii acestuia. Analiştii ruşi au remarcat chiar similitudini între alegerile electorale din 2007-2008 şi această competiţie pentru tronul Patriarhiei ruse. S-a speculat chiar o influenţă politică asupra rezultatului alegerilor, ca urmare a presupusei susţineri a Mitropolitului Kiril de către Vladimir Putin şi Dmitri Medvedev.
[more ....]

Material publicat in Cadran Politic, nr. 63/februarie 2009

Mitropolitul Kiril este noul Patriarh al Moscovei si Intregii Rusii

2009-01-27T22:01:00.003+02:00

Delegatii Consiliului Bisericii Ruse au decis. Mitropolitul Kiril de Smolensk şi Kaliningrad, care a asigurat şi perioada de interimat, a fost ales noul Patriarh al Moscovei şi întregii Rusii, cu 508 voturi din 702. Restul de 168 de voturi au fost acordate mitropolitului Kliment de Kaluga şi Borovsk. Mentionez că Mitropolitul Filaret, aflat şi el pe lista scurta a candidatilor, s-a retras din cursa cu două ore înainte de votul final.

Spiritualitatea diplomatică a ministrului Stratan sună ca o glumă de prost gust

2009-01-22T16:07:00.006+02:00

Ministrul de externe Cristian Diaconescu s-a dus la Chişinău. Ca împreună cu ministrul Stratan, omonimul său moldovean, să aducă o adiere de primăvară în relaţiile bilaterale dintre cele două ţări. Intenţie admirabilă. Dar se pare prost receptată de ministrul Stratan. Sau mai exact, deşi vorbesc aceeaşi limbă, e clar că între cele două părţi nu există un limbaj comun. Iar raportările se fac la valori şi repere diferite. Altfel nu-mi explic declaraţia ministrului Stratan de la finele întrevederii cu ministrul de externe român.
Potrivit Unimedia, ministrul Andrei Stratan, a declarat referitor la statutul de "avocat" al României pentru integrarea Republicii Moldova în UE că: „Din câte cunosc nu am comis nicio abatere în ultimul timp ca să solicităm serviciile de avocat pentru a avea un dialog constructiv cu autorităţile de la Bruxelles”, adăugând că profită “de vizita dlui Diaconescu la Chişinău pentru a solicita şi în continuare sprijinul României pentru aprofundarea relaţiilor economice ale Republicii Moldova cu Uniunea Europeană” .
Deocamdată nu dispunem de un punct de vedere a părţii române asupra acestei declaraţii. Am impresia că ministrul Stratan a încercat o variantă mai "diplomatică" a aiuritoarelor declaraţii făcute în timp de preşedintele Vladimir Voronin vizavi de relaţiile cu România. Sau a încercat să fie spiritual !? Nu i-a ieşit.

Îngerii să te călăuzească, domnule Grigore Vieru !

2009-01-18T17:48:00.004+02:00

Poetul Grigore Vieru - unul din simbolurile nationalismului românesc din Basarabia s-a stins. Mă feresc în general în astfel de momente să scriu cuvinte mari despre cel plecat către aştri. Nu-mi place ipocrizia cronică ce va invada în aceste zile talk-show- urile de televiziune, programele de ştiri şi chiar blogosfera. Avem prostul obicei de a ne omagia eroii doar după ce mor. Nu i-am auzit pe cei care acum ne vor da lecţii despre patriotism şi morală, vorbind atunci când Grigore Vieru era atacat josnic în presa de peste Prut.
Vreau doar să amintesc o vorbă spusă de un prieten acum câteva zile, după înmormântarea scriitorului Corneliu Ştefanache: "Am ajuns să merg mai des în cimitir decât în parc...". Din nefericire are mare dreptate. Iar acest lucru spune multe despre lumea în care trăim. Şi din care tot mai multe valori aleg să plece.
Îngerii să te călăuzească, domnule Grigore Vieru !

Poetul Grigore Vieru se află în comă

2009-01-16T13:41:00.005+02:00

Poetul Grigore Vieru este într-o stare foarte gravă, cu multiple fracturi interne şi are şanse minime de supravieţuire – afirmă surse din interiorul Spitalului de Urgenţă de la Chişinău.

Potrivit portalului UNIMEDIA, medicii sunt rezervati privind evolutia stării poetului Grigore Vieru.
În timpul nopţii trecute acesta a suferit grave leziuni datorate unui accident de circulatie. Cunoscutul poet basarabean se intorcea de la Cahul (de la un spectacol unde a fost invitatul lui Fuego). La volanul maşinii se afla Gheorghe Munteanu, care a suferit însă răni mai uşoare iar prognoza privind starea sa de sănătatea e bună.

Ministrul de externe al Ucrainei confirma parteneriatul cu America pentru modernizarea sistemului de tranzit a gazului

2009-01-15T12:29:00.006+02:00

Ria Novosti: Ukrainian Foreign Ministry confirmed appeared in the Russian media about the fact that the Charter of the strategic partnership between Ukraine and the United States provide for the involvement of the United States to modernize the gas transport system of Ukraine.

Charter provides for specific mechanisms for energy cooperation, in particular the launch of a bilateral working group on energy security, as well as deepening the tripartite dialogue in the format of Ukraine-US-EU enhanced energy security », - says in a commentary the head of the press service of the Ukrainian Foreign Ministry Vasily Kirilicha .

Iata ca se confirma, cel putin partial, informatiile potrivit cărora Ucraina a dat unor companii americane "nitel" din conductele de tranzit; pentru modernizarea infrastructurii, zic ucrainenii. Ruşii par să fie de altă părere; şi explica de ce Vladimir Putin doreste replierea Rusiei pe alte rute de transport; evident, prezenta americanilor în domeniul strategic al tranzitului de gaz schimba multe in ecuatia problemei. Si o face si mai complicata. Iar dilema lui Băsescu şi mai greu de rezolvat. Deocamdata le-a transmis celor de la Bruxelles ce variante are Romania. Voi reveni cu un comentariu mai amplu pe această temă.

Au dat rezultate rugaciunile patriarhului interimar Kiril ?

2009-01-14T10:30:00.006+02:00

Ieri dimineaţă, premierul Vladimir Putin şi preşedintele Medvedev au participat la o slujbă de pomenire a Patriarhului Aleksei II. Serviciul religios a fost oficiat de patriarhul interimar al Rusiei, Kiril. Nimic rău sau ieşit din comun. Doar că, sigur neintenţionat, Vladimir Putin a lăsat să-i scape un gest care vorbeşte de la sine despre câţi bani dă premierul Rusiei pe religie. Aceeaşi religie pe care o doreşte un model de valoare şi spiritualitate pentru poporul rus.
Că Biserica Rusă este un aliat de nădejde al politicii Kremlinului se ştie. În plus, nu sunt o persoană cu vederi dogmatice rigide şi nici nu-mi fac iluzii privind cucernicia preşedintelui - premier al Rusiei. Dar a sta cu mâna în buzunar în timp ce discuţi cu cea mai înaltă faţă bisericească în stat mi se pare mult chiar şi pentru un premier precum Vladimir Putin.
P.S. Două întrebări. Retorice. Au dat rezultate rugăciunile patriarhului Kiril ? Şi de aici presupusa bună înţelegere dintre Băsescu şi Putin ?

Summit Nabucco

2009-01-10T18:38:00.004+02:00

La sfârşitul lui ianuarie va avea loc un Summit axat pe proiectul Nabucco, la care vor participa reprezentanti ai Comisiei Europene, ai guvernelor tarilor implicate in proiect, ai regiunilor ce pot furniza gaze, precum si ai institutiilor financiare, transmite Reuters.
Acţionarii Nabucco sunt compania austriacă OMV, MOL din Ungaria, Transgaz din România, firma bulgară Bulgargaz, cea turcească Botas şi compania germană RWE.

UPDATE: Spune un proverb românesc "Fiecare pasăre pe limba ei piere..."
Scriam imediat după discursul premierului rus ca tăcerea lui Băsescu e de bun augur şi că sper (ca orice minune... să ţină măcar trei zile). N-a fost să fie. Pupilul Emil Boc a iesit cu o declaratie atât de jenanta incat chiar m-am intrebat daca ridicolul în ţara aceasta are vreo limită. Astfel, Boc oficializează legătura dintre iritarea premierului - preşedinte Putin şi preşedintele - premier Băsescu. Mai mult, spune că n-a vorbit el însuşi cu omologul său rus deoarece s-a folosit principiul eficienţei (motivată de relatia veche intre Băsescu şi Putin)! - probabil din această cauză, şi după o convorbire de 40 - 45 de minute (să moară de invidie Frau Angela Merkel ?!- convorbirea ei cu şeful guvernului rus a durat mai puţin), Putin tratează cu Băsescu prin intermediul presei şi cu o ironie care e deja un brand (mai ales când în discuţie sunt subiecte şi persoane care îi provoacă iritarea Ţarului Rusiei). Mai mult, probabil tot in baza acestei vechi (şi presupuse bune relaţii daca s-a vizat eficienţa) Putin se referă în două rânduri la preşedintele în funcţie, dar nu-i rosteşte numele, tratându-l ca pe un matroz din cei mulţi care şmotresc pe punte.
În fapt, poate că nu e greşit să revedem cursul evenimentelor: Băsescu sună pe firul scurt la Moscova să întrebe ce e cu gazul. Asta în timp ce mai marii UE se gândeau cum e mai bine să rezolve problema fără a irita Moscova. Iar Rusia îşi revizuia strategia de a aduce UE de partea sa şi de a învolbura şi mai rău apele tulburi de la Kiev. Probabil detaliile acestei convorbiri sunt "crunte" de vreme ce Băsescu o trece sub tăcere. Câteva zile mai târziu, într-o convorbire cu Alexei Miller, în faţa camerelor tv, Putin dezvăluie existenţa acesteia. De gura presei, Videanu recunoaşte că a existat o astfel de convorbire. Fără alte dezvăluiri. Şi după alte câteva zile Putin prinde ocazia şi nu ratează "aruncarea unei mănuşi direct în obraz" preşedintelui Băsescu. În faţa a peste 20 de ziarişti, de la cele mai cunoscute publicaţii şi tv. străine acreditate la Moscova (Financial Times, Le Monde, ARD., Wall Street Journal, RAI, France Press, Reuters etc.) Tot pe principiul eficienţei. Iar Vladimir Putin ştie cât de eficientă poate fi presa (dovada cea mai bună fiind cenzura de care se bucură mass-media din Rusia).
Liviu Iurea e un ziarist bun şi a fost îndreptăţit să pună acele întrebări, chiar dacă firesc la ele ar fi trebuit să răspundă în primul rând autorităţile române. Doar că asta i-a amintit premierului Putin, până la iritare, de unul care e preşedintele României, şi care nu l-a sunat pe Yushkenko să-l deranjeze din vacanţă şi să-l întrebe de gaz, chiar dacă are un diferend teritorial cu Ucraina pe care l-a gestionat de vai, mamă ! Şi i-a oferit o soluţie: ia gazul şi gestionează tu o criză cu Ucraina mai bine decât Rusia şi UE, să vedem dacă te ţine !!! Nu e de mirare că pe unii ziariştii i-a bufnit râsul...

В.В.Путин: Запишите.

2009-01-09T14:09:00.000+02:00

"L. Jurea (National Television of Romania): You know that we get Russian gas through some middleman firms. Bucharest wants to get gas direct from Russia. How realistic is that? That is my first question. And the second question. Is the option of hooking up Romania to the Southern Stream project under consideration?

Vladimir Putin: We are not against Romania taking part in the Southern Stream. Secondly, and this is what you started with, the middleman companies in the Romanian market. The Romanian President has raised this issue during our conversation. We are ready to switch to direct relations with state companies. By the way, we are ready to do the same with Ukraine, we are ready to sign a contract directly with Naftogaz of Ukraine. I will tell you something that may surprise you: I got the impression that we are being prevented from doing it because the terms that have been set - $250 per 1000 cubic meters - were rejected by Naftogaz of Ukraine. Immediately, mediators came along who said: "We will sign and settle everything". This gives me grounds for saying that the situation in Ukraine is too corrupt. But I have a counterproposal to Romania which is hard to refuse. Please convey to your President that we can sell the equivalent of Ukraine's annual consumption to your government company and you can then sell it on to Ukraine. Is it a deal?

L. Jurea: I will convey it to the President.

Vladimir Putin: Jot it down."

Acesta este extrasul din conferinţa de presă a premierului rus cu jurnaliştii străini acreditaţi la Moscova. Evident, minus savoarea teatrală ce a garnisit replicile de mai sus rostite de Vladimir Putin, în limba sa natală.

"Putin pune România pe harta gazului", "Propunere şoc a premierului Putin" şi aşa mai departe. "Ce a vrut să spună Putin ?" - aceasta a fost preocuparea jurnaliştilor români mai bine de 24 de ore. Plus ceva ore de aşteptare înfrigurată pe la Cotroceni pentru un punct de vedere din partea preşedintelui Băsescu. Care (minune ! sper să ţină mai mult de trei zile...şi sper să fi înţeles exact ce trebuia să înţeleagă) s-a obţinut.

Sunt convinsă că toţi cei care l-au urmărit pe preşedintele Putin în timpul conferinţelor sale de presă şi sunt obişnuiţi cu stilul său, au înţeles imediat că la mijloc n-a fost decât o stratagemă de imagine care să-i consolideze popularitatea. În fapt, se ştie că această criză a gazelor i-a adus un câştig substanţial premierului rus în bătălia mediatică. Şi o creştere a popularităţii în rândurile populaţiei ruse. Iar dacă a existat un semnal subtil, dincolo de ironia (deloc subtilă, iar imaginile video demonstrează clar acest lucru) la adresa preşedintelui României, acest semnal viza pe altcineva. Însăşi contextul acestei propuneri în dinamica discursului elimină presupusa generozitate a ruşilor. Dar jurnaliştii români se pare că suferă de cronica boală de a înghiţi tot ce le oferă agenţiile de presă.

În plus, cu cine vrea Vladica Putin să facă afaceri ? Poate n-aţi observat dar premierul rus, deşi s-a referit în două rânduri la preşedintele României, nu i-a rostit numele. Ceea ce nu se întâmplă niciodată când vorbeşte despre Frau Merkel sau amicul Sarkozy. Exagerând puţin, cred că dacă Liviu Iurea ar fi rostit numele lui Traian Băsescu, am fi putut asista, la rostirea cu aceeaşi ironie studiată (reloaded !) a celebrei expresii: "Who is B.....?". Doar numele ar fi fost diferit.

Criza gazelor şi gâştele Capitoliului

2009-01-08T16:03:00.004+02:00

Înainte de a ne aduce o adiere de Siberia în case, criza gazelor a produs mai degrabă o isterizare a mass-mediei care, sincer, mi s-a părut lipsită de logică şi obiectivitate. Experţi mai mult sau mai puţin în temă, analişti mai mult sau mai puţin recunoscuţi, alături de moderatori, care mai de care mai scandalizat, au generat ore şi zile în şir o hărmălaie generală pe care gâştele Capitoliului ar puteau cu siguranţă invidia. Evident, e inutil să precizez că n-a înţeles nimeni nimic.

N-am scris pe acest blog despre criza gazelor (cei interesati pot găsi mat. pe Power&Politics), fie si pentru ca mi s-a părut o reală pierdere de timp, dată fiind nebunia talk-show-urilor tv... fără număr şi implicit fără intenţia de a lămuri ceva. Acum, când lucrurile par să fi intrat pe un făgaş de soluţionare, m-am bucurat să văd că mai există şi opinii echilibrate. Mi-a plăcut editorialul de azi din Gândul.

Cămaşa şi haina, Rusia şi Ucraina
de Cristian Tudor POPESCU 08 IANUARIE 2009

Crăciun fericit şi un An Nou îmbelşugat !

2008-12-18T19:16:00.000+02:00

Vă doresc ca Sărbătorile de iarnă să vă aducă fericire şi armonie în suflet, multă dragoste din partea celor apropiaţi, să vă bucuraţi de clipe de neuitat şi să trăiţi...nu bine, ci frumos !

La mulţi ani luminaţi !

G.I.

"Petre Andrei – Opere” în editie bilingva si bibliofila

2008-12-18T19:04:00.004+02:00

Fundaţia Academică “Petre Andrei” şi Biblioteca Judeţeană “Gh. Asachi” din Iaşi au lansat recent primele cinci volume din seria “Petre Andrei – Opere”. Cele cinci volume bibliofile apărute la Editura Princeps fac parte dintr-un proiect mai amplu (16 volume) ce reuneşte, în ediţie bilingvă – română şi engleză - opera savantului Petre Andrei şi pune în circulaţie, pe această cale, una dintre cele mai remarcabile prezenţe în ştiinţa sociologică din România şi din lume din perioada interbelică. Cele cinci volume care au văzut lumina tiparului sunt îngrijite de către profesorii univ. dr. Cătălin Bordeianu şi Doru Tompea, cei care sunt de altfel şi iniţiatorii acestui proiect. Şi care îşi propun reliefarea dimensiunii reprezentative pentru sistemul sociologic cercetat şi perspectivei metodologico - analitice în decelarea atât a contribuţiilor cât şi a proiectelor reputatului sociolog român Petre Andrei. Potrivit prof. univ. dr. Cătălin Bordeianu: “Importanţa acestui studiu constă nu atât în faptul că ar fi soluţionat o asemenea problematică, destul de vastă şi angajantă, ci mai ales în aceea că a pus şi a explicat o seamă de probleme majore privind valoarea şi cunoaşterea ca obiect de studiu al sociologiei lui Petre Andrei”.
Prin amplitudinea acestui proiect (sprijinit şi de Academia Română – care a oferit cel mai mare grant pe anul în curs) autorii contribuie la mai buna înţelegere a concepţiei sociologice a lui Petre Andrei asupra valorii, ca, de altfel, şi asupra teoriei sale axiologice, ce se întemeiază pe corelaţia obiect-subiect, opusă atât subiectivismului cât şi mecanicismului, sociologia valorii căpătând un sens raţional, recunoscând caracterul social al valorilor şi făcând ca interesul pentru gânditorul român Petre Andrei să crească, pentru că, aşa cum spunea acesta: “valorile materiale şi spirituale vor fi durabile numai atunci când activitatea oamenilor va fi călăuzită de gândire şi de cunoştinţă raţionale”.
G. Ioniţă

publicat în Top Business
http://www.topbusiness.ro/romania/news/article/%22Petre+Andrei+%26%238211%3B+Opere%26%238221%3B+%EEn+editie+bilingva+si+bibliofila.html

Rusia şi-a adjudecat titlul de Miss World 2008

2008-12-14T15:30:00.006+02:00

În cea mai recentă postare, prietenul Klauss ne anunţă printr-o ştire preluată de pe agenţiile de presă ruse că titlul Miss World 2008 (la care au participat 109 concurente din întreaga lume) a fost câştigat de Ksenia Sukhinova.
Ksenia vine din regiunea Tyumen, din nord-vestul Siberiei, urmează o specializare în tainele Administraţiei publice, îi place să facă sport sau să citească din clasicii ruşi. Motto-ul său este: "Respectă-i pe oamenii din jurul tău, şi ei la rândul lor te vor respecta pe tine".

Sunt sigură că majoritatea cititorilor ştiu că dincolo de frumuseţea concurentelor (fata e frumoasă, nimic de zis), în decizia finala a juriului intră si alte criterii, cum ar fi cele economice sau chiar politice. Ca urmare a lobby-lui de culise, inclusiv la nivel politic, Rusia a obtinut organizarea Olimpiadei de la Sochi, a câştigat Eurovision-ul...Pe cand o romancuta Miss World ? se întreabă Herr Klauss... Pai sa ne amintim ca au mai fost romance în primele zece frumoase ale lumii...numai ca la noi încă n-a priceput nimeni ca e şi acesta un mod eficient de a promova imaginea unei ţări. Rusii se pare ca au inteles că pentru a cosmetiza imaginea şifonată a ţării şi a o face mai prietenoasă şi atrăgătoare la "export" trebuie să pluseze şi la alte capitole decât cel al vânzărilor de materii prime şi combustibili. Şi se pare că le şi reuşeşte...

Pentru că tot veni vorba, va fi interesant de văzut care din ţările prietene Rusiei va câştigat anul acesta Eurovisionul de la Moscova...

Se va reforma Biserica Rusă după moartea Patriarhului Aleksei al II-lea ?

2008-12-05T23:06:00.005+02:00

Timp de aproape două decenii, figura Patriarhului Aleksei al II-lea a fost parte intrinsecă din ceea ce îndeobşte numim Rusia de după destrămarea Uniunii Sovietice. A fost stâlp de susţinere pentru revigorarea Bisericii Ruse, o prezenţă dinamică în viaţa socială, culturală şi chiar politică a Rusiei, o imagine atât de pregnantă a Bisericii pe care o păstorea de parcă timpul înainte şi după Prea Fericirea Sa era greu de conceput. Poate tocmai de aceea, ştirea morţii sale a părut la prima citire (şi nu doar mie) uşor neverosimilă.
Cu puţin timp în urmă, fusese în Germania într-o acţiune de misionariat. Mai mult chiar ieri participase la oficierea Slujbei Sfintei Liturghii alături de Părintele mitropolit Nicolae din Mitropolia Mesoghiei (Grecia), aflat în vizită la Moscova. Astfel că anunţul privind adormirea sa întru Domnul a iniţiat un şir întreg de speculaţii în presă (despre un posibil accident rutier sau despre o mai veche maladie cardiacă). Cum la fel de repede au reapărut pe diverse site-uri diverse acuzaţii sau insinuări controversate care au planat de-a lungul timpului asupra Patriarhului Aleksei al II-lea. Şi demonstrând încă o dată că am devenit lipsiţi de cel mai elementar şi tradiţional bun simţ care ne spune că "despre morţi, numai de bine".
Poate că mai importante decât detaliile privind moartea sa sunt în acest moment urmările ce decurg de aici. Patriarhul Aleksei a fost un conservator, un susţinător aprig al dogmaticii de sorginte veche a Bisericii. Într-o vreme în care toate religiile şi instituţiile aferente din întreaga lume şi-au îmbunătăţit simţitor relaţiile cu Vaticanul (mai ales în timpul Papei Ioan Paul al II-lea), Biserica Rusă a continuat sub oblăduirea sa o oarecare neutralitate i-am putea spune, ba chiar un vârtej de îngheţ atunci când Patriarhul Aleksei a acuzat Biserica Catolică de prozelitism pe teritoriul Rusiei. Nici relaţiile cu Biserica Ortodoxă Română nu au fost tocmai fericite. Patriarhul Rusiei, Aleksei al II-lea, a calificat actiunile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la Mitropolia Basarabiei drept „anticanonice“, „imixtiuni pe teritoriul unei biserici ortodoxe autocefale“, după cum se arata la vremea respectivă într-un comunicat al preşedinţiei Republicii Moldova. De altfel se ştie că Patriarhul BOR, Prea Fericitul Daniel nu s-a aflat niciodată în graţiile Patriarhului de la Moscova, probabil datorită viziunii sale privind reformarea şi modernizarea bisericii în concordanţă cu cerinţele noului mileniu.
Ce se va schimba odată cu venirea unui nou Patriarh la Moscova în relaţiile cu Bisericile surori ? Mai mult, după cum bine se ştie Biserica Rusă are partea sa privind susţinerea politicii Kremlinului (să ne amintim că regretatul Patriarh Aleksei al II-lea, prieten aş lui Vladimir Putin, a declarat la întronarea preşedintelui Medvedev că tandemul Putin-Medvedev sunt o binecuvântare pentru Rusia) atât în vastele teritorii ale Federaţiei Ruse cât şi în străinătate.
Se va schimba ceva în optica Bisericii Ruse privind politicile sale chiar la ea acasă ? Patriarhul Aleksei al II-lea a readus biserica alături de conducerea ţării după 70 de ani de ateism, a vegheat la conservarea ei ca entitate. Dar chiar dacă numărul bisericilor a crescut simţitor în Federaţia Rusă, nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu numărul enoriaşilor, semn că politicile sale conservatoare nu prea au fost pe placul ruşilor de rând.
Despre candidaţii favoriţi la funcţia de Patriarh al Rusiei, respectiv mitropolitul Kiril, "ministru de externe" al Patriarhiei, şi Klement, mitropolitul de Kaluga şi Borovsk, se ştiu deocamdată destul de puţine. În plus, Sinodul Bisericii Ruse are la dispoziţie 6 luni pentru a alege un nou Patriarh.

A murit Patriarhul Rusiei

2008-12-05T11:32:00.004+02:00

Biserica Rusă în doliu

Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Aleksei al II-lea, s-a stins din viaţă vineri, a anunţat Patriarhia Moscovei. "Sfântul Patriarh a murit la locuinta sa din Peredelkino, din apropiere de Moscova, vineri dimineata", a informat şeful biroului de presă, Vladimir Viguilianski.

Adiere de dezgheţ în Consiliul NATO - Rusia

2008-12-03T13:47:00.004+02:00

Reuniunea miniştrilor de externe a ţărilor NATO care a avut loc ieri şi astăzi la Bruxelles a avut ca puncte principale pe agenda lucrărilor: adoptarea unui punct de vedere comun privind acordarea sau nu a MAP celor doua candidate la aderare - Georgia şi Ucraina, precum şi reluarea relaţiilor cu Moscova, îngheţate în urma conflictului din Georgia.

(Reamintim că în cadrul Summit-ului de la Bucureşti din aprilie, liderii celor 26 de ţări membre au respins acordarea MAP pentru cele două foste republici sovietice, considerată prematură de Germania, Franţa şi alte şase ţări. Motivul principal invocat atunci (în mod corect) a fost că Georgia şi Ucraina sunt încă departe de a îndeplini criteriile democratice şi militare pentru a adera. Neoficial, dar uşor previzibil, aceste ţări nu voiau să accentueze iritarea Rusiei, ostilă extinderii NATO până la frontierele sale. NATO a decis în aprilie să reexamineze problema MAP la reuniunea miniştrilor săi de externe din decembrie. Între timp a avut loc conflictul din Georgia care a amplificat retincenţele privind aderarea celor două ţări ex-sovietice.)

Deciziile acestei reuniuni au fost oarecum prefigurate de declaraţiile secretarului de stat Condolezza Rice, care la finele săptămânii trecute atrăgea atenţia asupra activităţilor militare ale Rusiei, dar a spus că nu se opune reluării discuţiilor şi programelor din Consiliul NATO-Rusia, după cum relatează Reuters. De asemenea, Rice a admis că SUA îşi va respecta promisiunea de susţinere a Georgiei şi Ucrainei pentru aderare la un moment dat, fără însă a oferi un indiciu temporal.

Alianţa este gata de a relua şedinţele Consiliului NATO-Rusia în mod informal

După cele două zile ale reuniunii de la Bruxelles, NATO prin voce lui Jaap de Hoop Scheffer a anunţat că vrea să deblocheze relaţiile cu Rusia, şi să le aprofundeze pe cele cu Georgia şi Ucraina. De asemenea, potrivit Novosti.ru, şeful Alianţei Nord-Atlantice a recunoscut că Rusia este un «jucător-cheie pe plan mondial», prin urmare, de unde şi necesitatea de a interacţiona cu acesta, în multe domenii în care interesele coincid, în special cu privire la Afganistan. Acest aspect a fost considerat de Dmitri Rogozin, ambasadorul Rusiei la NATO ca o victorie; drept pentru care Rogozin, recunoscut pentru comentariile sale belicoase, nu s-a sfiit să o atace din nou pe Condolezza Rice, susţinând că toate maşinaţiunile acesteia şi ale susţinătorilor săi de la Universitatea Standfort au fost fără succes, şi lăudând "pragmatismul" miniştrilor de externe ai NATO pe care îl percepe ca un semn că Europa începe să aibă propria sa identitate politică.

"Să-i lăsăm să ne cunoaştem mai bine" - (dacă ar fi să parafrazăm un cunoscut clip publicitar) - asta a fost soluţia de compromis în privinţa aderării Georgiei şi Ucrainei la NATO. Dar despre asta ceva mai târziu.

Focus - contractul prenupţial la mariajul cu PNL

2008-12-01T12:39:00.006+02:00

Agonie şi extaz...în variantă anemică

Ceva mai devreme Dan Gheorghe spunea în comment-ul său că frumuseţea de circ abia începe...nu ştiu dacă vorbim de o uriaşă manipulare sau de o lipsă îngrozitoare de profesionalism a institutelor de sondare a opiniei publice, cert este că rezultatele prefigurate de exit-poll-uri nu prea au nici o legătură cu primele rezultatele parţiale, care dădeau câştigător PD-L-ul - ce-i drept, cu mai puţin de un procent (?!) peste PDS-PC, dar cu vreo patru procente peste ce ne spuneau sondajele la ieşirea de la urne. Pentru ca ulterior să constatăm că aproape avem o remiză clară: PSD-PC 33,99 şi PD-L 33,79.
Mai mult, reacţia anemică a partidelor supuse agoniei şi extazului - PDS şi PD-L - la schimbarea de scor arată că sunt mult mai preocupate de formularea "cererii în căsătorie" a PNL-ului, dar mai ales de prevederile "contractului prenupţial".
Am constatat că deja se vorbeşte (au spus-o chiar Iliescu şi Năstase) despre faptul că "se poate ca institutele de sondare (INSOMAR şi CCSB) să nu fi reuşit să se adapteze la condiţiile impuse de uninominal". Păi, cum aşa ? Despre ce vorbim aici ? Avem de-a face cu nişte instituţii serioase a căror previziuni se bazează pe reguli şi principii ştiinţifice (sociologia şi matematica fac casă bună mai mult decât s-ar crede la prima vedere) sau cu nişte rezultate bazate pe o eşantionare şi chestionare după ureche ? În mod normal, într-o ţară normală, astfel de instituţii ar trebui să-şi ceară scuze şi să lase locul altora mai performanţi...sau să ne spună că sondajele lor au fost corecte, dar că electoratul PD-L a votat masiv pe ultima sută de ...minute !
După cum spuneam şi în postarea anterioară, avem de a face cu alegeri fără nici o miză pentru românul de rând. N-a câştigat nimeni, indiferent că vorbim de partide sau electori. În fapt, indiferent cine (PDS sau PD-L) va face majoritatea prin alianţă cu logodnica de serviciu (PNL), lucrurile nu se vor schimba. Astfel de coabitări (mai ales cu un Traian Băsescu obişnuit să conducă prin intermediul crizelor reale sau construite) se preconizează a fi sortite eşecului.

Alegeri parlamentare 2008 – un joc fără miză pentru electori

2008-12-01T00:03:00.005+02:00

Exit-Poll CCSB:
PSD – PC 36 %
PD – L 30,9 %
PNL 20,2 %
UDMR 7,3 %

După o campanie haotică, lipsită uneori de un minim bun simţ (care a reuşit cu brio performanţa de a demobiliza şi mai mult electoratul şi de a ridica la un nivel de top lehamitea românilor faţă de clasa politică în întregul ei), şi cu un mix de candidaţi cu iz de bazar, semn că alegerile parlamentare au prins partidele nepregătite pentru noul standard impus de uninominal, iată că trecu şi ziua datului cu ştampila. După acest haloimis de campanie pe care m-am ferit cu insistenţă să o comentez pentru a nu insulta (iertată-mi fie lipsa de modestie) bruma de inteligenţă cu care m-au dăruit părinţii mei, rezultatul alegerilor (cu o participare la vot sub 50% - mai exact puţin peste 40 %) a arătat clar că românii nu mai cred în promisa reformare a clasei politice.
Semn că România e departe de a avea o clasă politică matură şi responsabilă, a fost şi atitudinea principallilor lideri ai partidelor după aflarea exit – poll-urilor, o atitudine de victorie (mai exact, de pierdere prost fardată, de învinşi cu tupeul de a explica cum că de fapt sunt câştigători).
Dacă a fost ceva de câştigat colateral, cu siguranţă aceasta este nereuşita preşedintelui Băsescu de a impune PD-L în preferinţele alegătorilor şi de a guverna România prin intermediul unui partid prezidenţial - după un model binecunoscut şi implementat în unele ţări post-sovietice. Partid care ar fi trebuit să-i netezească drumul spre al doilea mandat la alegerile prezidenţiale de anul viitor; posibilitatea ca Traian Băsescu să înregistreze un eşec răsunător în cursa prezidenţială este din ce în ce mai previzibil, după cum arată actuala configuraţie a scenei politice româneşti. În prezent, preşedintele Băsescu are de făcut o alegere: fie ignoră votul popular şi îşi duce partidul la guvernare (într-o alianţă cu PNL şi, posibil, UDMR), mutare care va mulţumi cercul de interese afiliat PD-L, dar îi va aduce şi mai multă antipatie din partea electoratului; fie acceptă un guvern PSD pe care să-l atace constant (la fel cum a procedat cu guvernul PNL), mai ales în condiţiile unei crize economice din ce în ce mai acute, în speranţa că va reuşi să recupereze din popularitatea pierdută.
Cert este că electoratul român şi-a însuşit doar prima parte a sloganului electoral : „Ei cu ei, noi cu voi”. Românii au înţeles că lupta în aceste alegeri era a politicienilor, ei cu ei şi între ei, şi că aceasta nu avea nici o legătură, dincolo de promisiunile populiste, cu problemele reale ale României. Iar vârsta de majorat a democraţiei din România, clamată (inexact - sau după modelul altor comunităţi) de preşedintele Băsescu, nu poate fi transferată şi clasei politice.

P.S. Vadim contestă rezultatul sondajelor (inutil, cred). Personal, aş remarca faptul că preşedintele Băsescu va trebui să aibă mare grijă cum îşi va construi pe viitor speech-urile. Şi atacurile. Ieşirea lui Vadim de pe scena politică e un semn că electoratul nu mai înghite nici discursurile agresiv - naţionaliste. Şi nici atacarea fără logică a adversarilor politici.