La Galeriile Anticariat Iași


Întâlnire la Galeriile Anticariat cu scriitorul Pavel Coruț. Luni, 23 noiembrie, când coboară deplin seara peste târgul Ieșilor.
Vor fi lansate și ceva cărți (undeva între a 130-a și 133-a carte), dar mai ales vor fi discuții libere cu autorul. Fie că sunteți fani sau adversari convinși ai cărților lui Coruț, acesta e momentul în care îi puteți adresa direct întrebări. Cu cât mai incomode, cu atât mai bine ! Cu cât mai încinse vor fi discuțiile, cu atât vom uita de frigul de afară...

A fost parafat acordul pentru tronsonul bulgăresc al South Stream

În prezența premierului rus Vladimir Putin și a omologului său bulgar Boyko Borissov, Bulgaria şi Rusia au semnat, sâmbătă, la Sofia un acord pentru gazoductul South Stream. Acordul prevede crearea unei societăţi comune ruso-bulgare care să construiască şi apoi să administreze tronsonul bulgăresc al gazoductului. Compania va fi deţinută în proporţii egale de compania rusă Gazprom şi de Holdingul energetic bulgar BEH, existând posibilitatea ca acesta din urmă să fie înlocuit de o altă companie bulgărească. Gazoductul, prevăzut a fi dat în folosinţă în 2015, va avea o capacitate totală de 63 miliarde de metri cubi de gaze pe an. Gazoductul urmează să iasă de pe teritoriul Rusiei, traversând Marea Neagră şi ieşind pe ţărmul ei de vest.
În cadrul conferinței de presă de după semnarea acordului, premierul Putin a amintit de faptul că în ultimele 9 luni ale acestui ani schimburile comerciale din Rusia și Bulgaria au crescut cu 50 la sută și despre posibilitatea construirii unei centrale nucleare la Belene.
Privitor la tronsonul românesc al South Stream discuțiile ar urma să fie finalizate până în luna decembrie. Ce șanse avem de a ieși dintr-un joc de sumă nulă în relațiile cu FR ? Minime, aș zice...

Cosmonautul Dumitru-Dorin Prunariu va conduce elita explorării spaţiale europene


Capitala Malaeziei, Kuala Lumpur, a găzduit în perioada 5-11 octombrie 2010 lucrările celui de-al 23-lea Congres Planetar al Asociaţiei Exploratorilor Spaţiului Cosmic (ASE). Pe agenda Congresului desfăşurat sub genericul “O planetă, o speranţă şi un viitor comun” s-au aflat dezbateri şi mese rotunde vizând problematica şi provocările explorării spaţiale în secolul XXI, precum şi necesitatea unei colaborări la nivel mondial în beneficiul întregii planete.

În cadrul Congresului a avut loc şi reuniunea Grupului de constituire al Comitetului regional european al Asociaţiei Exploratorilor Spaţiului Cosmic - ASE Europe şi stabilirea proiectelor prioritare ce vor fi desfăşurate în perioada următoare. Principalul scop al proiectelor va fi promovarea cercetarii si educatiei in domeniul cosmic la nivel european, cat si promovarea Europei ca o entitate aparte in mediul cosmic international. Preşedinte al ASE - Europe (pentru următorii 3 ani) a fost desemnat, prin vot în unanimitate, cosmonautul român, dr. Dumitru-Dorin Prunariu.

Photo: (de sus, de la stanga spre dreapta)- o parte dintre astronautii si cosmonautii fondatori ai ASE Europe : Gheorghi Ivanov (Bulgaria), Walter Ulrich (Germania), Bertalan Farkas (Ungaria), Claude Nicollier (Elvetia), Dumitru-Dorin Prunariu (Romania), Rainhold Ewald (Germania), Dirk Frimout (Belgia), Klaus-Dietrich Flade (Germania), Miroslaw Hermaszewki (Polonia), Franz Viehbock (Austria), Gerhard Thiele (Germania), Aleksandr Aleksandrov (Bulgaria).


Cine e proprietarul domeniului «путин-2012.рф»(putin-2012.rf ) ?

Posibilitatea înregistrării domeniilor web şi în limba rusă (mai exact a utilizării literelor kirilice) a produs un real entuziasm în rândul internauţilor ... şi o surpriză funcţionarilor administraţiei guvernamentale. Cel puţin aşa reiese din reacţia purtătorului de cuvânt a premierului Putin,, Dmitry Peskov, care susţine că administraţia prezidenţială şi cea a primului ministru nu au făcut demersuri pentru înregistrarea unor domenii. Cert este însă că cineva a rezervat domeniile «премьер-2012.рф» (premier-2012.rf) и «путин-2012.рф» (putin-2012.rf), dar şi domenii aferente evenimentelor importante, cum ar fi Summitul Rusia - UE.
Presa din Rusia a speculat imediat că aceste rezervări se încadrează în pregătirile pentru viitoarele alegeri prezidentiale, la care se aşteaptă ca premierul Putin să revină la Kremlin. Dar dacă lucrurile stau aşa cum susţine Peskov ?

Epilog la poveşti cu spioni / diplomaţi expulzaţi

Epilog la povesti cu spioni / diplomaţi expulzaţi: în timp ce comandantul suprem meditează adânc la cum D-zeu ale noastre servicii n-au putut să aibă şi ele acolo ceva la dosar cu diplomaţii ruşi de la Bucureşti (pe cel expulzat l-am trimis acasă în virtutea unei replici formale arţăgoase de tip război rece, fără să-i putem pune în cârcă măcar o sacoşă cu tăieturi din ziare), vă propun un scurt exerciţiu de îmbogăţire a imaginaţiei:


Imaginați-vă o discuție bilaterală româno-rusă, în care președintele României îi explică omologului rus cum e cu "misiunea istorică" a României - aceea de punte între Est și Vest, de garant a securității regionale şi alte asemenea sintagme cu formă frumoasă dar fără fond, pe care nu le-a ratat niciunul din domnitorii vremelnici de la Cotroceni când a trebuit să rostească un speech la ţol festiv...


Imaginaţi-vă că personajele scenei de mai sus sunt Băsescu și un Putin ușor amuzat - nu ştim dacă din cauza speech-ului sau a amintirilor din sejururile la Camp Davis ! ... Răspunsul preşedintelui /actual premier al Rusiei, în maniera tipică ce l-a consacrat, poate trezi din beţia puterii iluzorii pe oricine mai are o fărâmă de conştiinţă a valorii proprii şi ar putea face deliciul presei zile în şir...


Imaginaţi-vă că în buna tradiţie românească în care totul se poate rezolva printr-un telefon, preşedintelui României i s-a părut normal să-i ceară omologului rus numărul de telefon mobil, precizând că: "I very much want, during my time in office, to become one of your European friends, a friend who can call you at any time and who you can call at any time"... "Mr. President, you can call me any time on Kremlin phone...they are ably to find me everywhere, at any time..." a răspuns interlocutorul, parând cu un zâmbet (ironic?!) insolita cerere...


Imaginaţi-vă că vajnicul ex-căpitan de navă umilit de un ex-colonel kgb care l-a pus să sune pe centrala de la Kremlin ca pe orice preşedinte de rând, a considerat că singura modalitate inteligentă de a răspunde umilinţei suportate a fost deschiderea unei confruntări în manieră tipică războiului rece, asumându-şi un joc a cărui sumă e zero pentru România, dar care îi conferă iluzia reabilitării orgoliului rănit...
Desigur, stenograma discuţiei respective poate oricând demonstra contrariul - sau poate nu ?! Dovada
că ne aflăm relativ în sfera imaginaţiei: arhiva Kremlinului îşi aminteşte sumar de întâlnirea respectivă :) la fel şi arhiva Ambasadei României la Moscova ...


Iată însă că dorința de materializare a "misiunii" s-a împlinit și suntem punte între reglările de conturi și spioni între Est și Vest...doar că prin comparaţie cu reţeaua de spioni a Rusiei, pusă recent pe tapet de Washington, spionii aliaţilor USA - chiar deghizaţi în diplomaţi - par nişte simpli băieţi de mingi, astfel că partea cu "istorică" mai trebuie să aştepte.... Запишите ?!

Deontologia şi limitele PR-ului

"Făcătorii de imagine" vor spune că orice demers e bun dacă foloseşte clientului lor. Deontologia pare a fi o chestiune secundară şi fără prea mare relevanţă. Iar controversele pe această temă sunt nesfârşite şi nu fac obiectul acestei discuţii. Remarc doar că PR prim ministrului Federaţiei Ruse nu face rabat de la principiul enunţat mai sus. Doar că de data aceasta decizia de a-l plasa pe Vladimir Putin la manşa unui avion destinat stingerii incendiilor s-ar putea întoarce drastic chiar împotriva protagonistului. Există limite care ţin de psihicul social al momentului. PR premierului Putin se pare că nu a fost interesat de disperarea miilor de oameni care au pierdut tot, de rudele celor morţi în lupta cu flăcările, de rata dublă la nivelul Moscovei a mortalităţii celor cu afecţiuni cardiace sau respiratorii. Oricum, demersul a creat acuze furibunde din partea presei de la Moscova. Desigur, mă refer la acea parte a presei care reuşeşte să-şi menţină un grad cât de cât de independenţă. Şi nici în ochii populaţiei, înroşiţi de fumul care acoperă capitala rusă lucrurile nu se văd mai fericit. Căci una e să te duci la salvat tigri şi urşi polari în vremuri de relativă linişte, şi alta să arăţi că eşti "first firefighter" în timp ce oamenii constată că şi-au pierdut toată bruma de agoniseală. Cred că sinistraţii României de la ultimele inundaţii ar putea depune mărturie cât de mult i-a ajutat şi mobilizat imaginile cu premierul Boc umplând un sac de nisip (ce-i drept un avion e mai impresionat ca recuzită decât o lopată şi un sac, dar, deh, fiecare după posibilităţi :)) ....

Scrisoare deschisă către Uniunile Patronale din România

Recunosc că nu sunt o adeptă a genului de divertisment promovat de Mugur Mihăescu. Asta nu mă împiedică însă să apreciez demnitatea şi modul frust, necesar în astfel de vremuri, de a spune lucrurilor pe nume. Nu ştiu dacă demersul său va avea o finalitate. Ştiu însă că merită încercat. Ar fi un semn că încă nu suntem morţi ca naţiune.

"Numele meu este Mugur Mihăescu şi vă scriu aceste rânduri în calitate de vicepreşedinte al recent înfiinţatei Asociaţii patronale a investitorilor din Centrul Istoric Bucureşti – “Micul Paris”
Îmi este greu să concep o scrisoare formală, o scrisoare al cărei conţinut să nu fie privit cu zâmbete de neîncredere din partea multora dintre domniile voastre, însă am decis să încerc astăzi, pentru că am ajuns, ca şi mulţi alţii la un punct în care am spus: “Ajunge!”
Ca de fiecare dată, guvernele, indiferent de culoarea lor politică, au încercat să-şi acopere eşecurile politicilor financiare pe seama noastră, al celor care conducem, direct sau indirect, 200.000 de IMM-uri care reprezintă motorul unei economii aflate la aceasta dată în colaps. Nu i-a interesat niciodată cum facem, cât timp pierdem să administrăm o afacere, cât anume investim. Pentru ei am fost oaia bună de muls, oaia cu care se puteau juca după cum li se năzărea, schimbând peste noapte coduri fiscale, taxe, impozite, pentru că acolo, la dânşii în administraţie, nu există planuri de afaceri, ci doar şpăgi, interese şi cine pe cine are pe postul nuştiucare. In schimb pentru sindicatele marilor regii pe care le administrează competent, sau mai ştiu eu ale căror asociaţii guvernamentale care se jeleau de mama focului ameninţând că ies în stradă, soluţia lor a fost, în toţi aceşti ani, o taxă nouă, o mărire de acciză, o creştere de TVA, soluţie pe care din nou nu se sfiesc să o aplice, că doar cine să-i oprească? Noi? Doar noi nu reprezentăm masa electorală! Nu. Noi suntem oaia de muls. Dezbinaţi, cu interese proprii meschine, burghezii, care trebuie să înţeleagă solidaritatea socială şi faptul că domniile lor şi marea masă de consilieri şi consilieri ai consilierilor, în urma analizelor riguroase şi pentru binele ţării au decis: mărirea TVA e singura şi cea mai bună soluţie. Iar noi, ca de obicei, puşi în faţa faptului împlinit, trebuie să ne lăsăm capetele în jos, acceptând situaţia, că doar ştiu ei săracii ce fac !
Eu unul m-am săturat, şi cred că şi fiecare dintre domniile voastre. De aceea vă chem să stabilim o întâlnire în luna iulie, în urma căreia să declanşăm singura grevă care nu a fost declanşată până acum în România, şi anume greva fiscală. Vă propun declanşarea acesei forme de protest nu prin neplata taxelor către stat ci prin trecerea în inactivitate pe o perioadă determinată a tuturor firmelor pe care le deţinem. Vă chem să stăm la aceeaşi masă şi să dovedim tuturor că putem să fim uniţi, indiferent de presiunile la care vom fi supuşi. Cred că este momentul să nu mai fim amăgiţi de promisiuni aiurea, de subiecte fabricate pentru a ne distrage atenţia, de tabloide şi arestări spectaculoase, si să luăm o decizie care să le arate acestor oameni că nu suntem marionetele nimănui. Iar dacă vom fi întrebaţi ce măsură vedem noi pentru a ieşi din criză să le prezentăm o aritmetică simplă: Suntem 200.000 de IMM-uri. Fiecare dintre acestea vom angaja în această perioadă unul sau doi salariaţi din administraţie şi regii, şi îi vom invăţa ce este acela respect faţă de muncă, nu bătaia de joc la care suntem şi am fost supuşi până acum din partea lor. Le vom asigura calificare, vom ridica presiunea care ar fi existat asupra asigurărilor sociale de orice natura, si mă refer aici la şomaj, plăţi compensatorii, etc. şi pe o perioadă determinată vom duce la dimensionarea corectă a unui aparat de stat care a funcţionat până acum numai şi numai pe munca noastră.
Inchei aici această scrisoare, al cărei ecou nu ştiu cu siguranţă dacă va fi cel scontat. Insă mizez pe capacitatea de înţelegere a domniilor voastre, toţi cei care aţi demonstrat de-a lungul ultimilor 20 de ani că ştiţi ce este aceea muncă şi perseverenţă, fler şi creativitate, şi care aţi ţinut economia acestei ţări pe care am refuzat cu obstinenţă să o trădăm.
Trimit aceasta scrisoare şi către mass media din România, indiferent de trustul care aparţine, în speranţa unei mediatizari cât mai mari, deoarece consider că sunt mai multe lucrurile care ne unesc decât cele care ne dezbină. Sper din tot sufletul ca vara aceasta să reprezinte pentru noi toţi momentul de la care se va spune că românii îşi cunosc în sfârşit interesul.

Cu respect, Mugur Mihăescu, vicepresedinte al ACCIB – Micul Paris."

Update: am primit pe mail:
'Neata ! Numele meu: Tudor Iuliana, profesia: Traducator. Vârsta: 35 ani. Ce am realizat până la vârsta asta? MUNCĂ. Doar atât. Pentru că eu, Iuliana Tudor, în vârsta de 35 ani nu am nici o datorie la stat. DAR NICI NU AM NIMIC. Doar atât: o firmă pe care o ţin in cârcă de 8 ani, pentru care trag ca un rob să o ţin pe picioare, si ca si Mugur am spus AJUNGE. De la data de 01.07.2010 am suspendad activitatea. Impozitul forfetar m-a distrus. Nu ştiu ce o să fac de azi inainte. Si nici nu-mi mai pasă. Sunt un român care a muncit pe brânci si care dupa ce-si plateste darile, mai plateste si mici amenzi, că deh, trebuie. Dezamăgirea este cruntă. Să-ţi închizi o firma pentru care nu ai dormit, pentru care nu ai plecat in concediu, pentru care NU AI FAMILIE, este cel mai dureros lucru. Si mai constat un lucru: NU MAI AM NICI PRIETENI. Pentru ei, eu eram patroana care avea bani, acum sunt un om care a pierdut. Cu stima, Iuliana Tudor
P.S. Putem vorbi mult pe tema asta. Si nemultumirile sunt multe. dar ce folos?!? Trebuie să facem ceva!!!!!!!! Dar, cum văd eu, românii, care aşteaptă să faca altii ceva pentru ei..... nu văd nimic schimbându-se. Eu personal la Targoviste de un an imi rog cunostintele care au firme sa ne aliem intr-o greva fiscala. Si nimeni nu vrea.

Economişti ... şi politruci

"Nu există nicio dovadă că o austeritate fiscală pe termen scurt, pe fondul unei economii în depresiune, restabileşte încrederea investitorilor. Din contra: Grecia a fost de acord să impună o austeritate dură, doar pentru a se trezi că riscul asociat datoriei sale a crescut şi mai mult; Irlanda a impus reduceri drastice în sectorul public, doar pentru a fi tratată de pieţe drept un risc mai mare decât Spania", explică laureatul premiului Nobel pentru economie, Paul Krugman într-un editorial din The New York Times.
"Este ca şi cum pieţele financiare înteleg ceea ce decidenţii politici par să nu înţeleagă: reducerea cheltuielilor în mijlocul unei depresiuni adânceşte căderea şi pavează calea spre deflaţie. Acesta este echivalentul unui proces de autodistrugere" concluzionează Krugman.
Există cineva la Ministerul domnului Vlădescu capabil să priceapă aceste două fraze simple ? Eu cred că da, numai că politicul vrea altceva... condiţie în care politicul condamnă poporul român cu bună ştiinţă la distrugere. Ceea ce înseamnă o infracţiune gravă, pentru care [remember] l-am împuşcat pe Ceauşescu. By the way... şi pedeapsa cu moartea poate fi reintrodusă tot prin Referendum popular, domnule preşedinte Băsescu. Dacă tot ţineţi atât de mult la premierul Boc, măcar faceţi-l erou cu adevărat ! :))

70 de ani de la raptul Basarabiei, Bucovinei şi Tinutului Herţei

MUZEUL LITERATURII ROMÂNE IAŞI şi FUNDAŢIA EUROPEANĂ TITULESCU

Organizează marţi, 29 iunie 2010, orele 17,00, în Galeriile „Pod Pogor“

lansarea volumului


Evenimentul, înscris între acţiunile care marchează 70 de ani de la raptul Basarabiei, Bucovinei şi Tinutului Herţei, este urmat de proiecţia unui film documentar pe aceeaşi temă.

Invitaţi: Iuliana Gorea Costin, Corneliu Costin, Conf.univ.dr. Constantin Simirad

Prof.univ.dr. Ion Agrigoroaie va conferenţia despre Pactul Ribbentrop-Molotov şi răpirea Basarabiei

Moderator: Dr. Dan Jumară

Lansare de carte la Bookfest - Visul lui Machiavelli

EURAST & Curtea Veche Publishing vă invită, duminică 13 iunie a.c., ora 12.00, la Târgul de Carte Bookfest, la lansarea volumului:

Visul lui Machiavelli – de Adrian Cioroianu

vor prezenta cartea: Carol Căpiţă (conf. univ. dr., Facultatea de Istorie, UB), Luca Niculescu (jurnalist, redactor-şef Radio France International – România) şi Mircea Vasilescu (conf. univ. dr. la Facultatea de Litere, UB, redactor-şef al revistei Dilema veche)

***

Poveştile lui Adrian Cioroianu suprapun nu doar trecutul cu prezentul – glosând cu farmec în numele preceptului niciodată băgat în seamă «ce ne învaţă lecţia istoriei?»–, ci şi documentul cu “literatura”. Proze de idei, tablete cu stil literar asumat şi tăietură gazetărească precisă, textele din acest volum ar fi tocmai bune de citit în Paradis. Sau în Iad. Dar, până acolo, pentru noi, cei visaţi de Machiavelli, “cad” foarte bine şi pe Pământ, pentru a ne mai lămuri dilemele…

- Mircea Vasilescu, conf. univ., Facultatea de Litere, (U.B.), redactor-şef al revistei Dilema veche, autor al cărţii Eurotextes. Le continent qui nous sépare, Ed. MetisPresses, Geneva, 2010



Prelecţiunile Junimii - „Eminescu între geniu, om şi sfânt”

Muzeul Literaturii Române Iaşi şi Societatea Culturală „Junimea’90” găzduiesc joi, 27 mai 2010, începând cu ora 17.00, în Galeriile „Pod – Pogor”, şedinţa a VII-a a Prelecţiunilor Junimii, cu tema „Eminescu între geniu, om şi sfânt”. Prelegerea va fi urmată de un recital din lirica eminesciană.
Invitat special în calitate de prelector: actorul Dorel Vişan.

Sărbătoare de suflet


Cooperarea Rusia – UE între deziderate şi realităţi concrete

La sfârşitul lunii mai, la Rostov pe Don vor avea loc lucrările unei noi reuniuni la vârf între reprezentanţii Rusiei şi cei ai Comunităţii Europene. Summit-urile Rusia-UE sunt organizate de două ori pe an – o dată în Rusia şi o dată în ţara care deţine preşedinţia rotativă a Uniunii Europene. Ultimul summit a avut loc în Suedia, în noiembrie 2009, când Rusia şi oficialii UE s-au concentrat asupra schimbărilor climatice, eforturile de a depăşi consecinţele crizei creditelor la nivel global şi problema aprovizionării cu energie a Europei.
De pe agenda actualei reuniuni nu vor lipsi discuţiile privind noul cadru normativ care va reglementa relaţiile dintre cele două părţi. Potrivit ministrului de externe al Rusiei, Serghei Lavrov: „Kremlinul vede în Parteneriatul pentru Modernizarea o parte importantă a cooperării bilaterale. Acest concept de parteneriat pentru modernizare a fost discutat şi aprobat anul trecut, la Summit-ul anterior Rusia-EU de la Stockholm, şi au fost demarate discuţii cu partenerii noştri din Uniunea Europeană cu privire la modul în care putem obţine progrese concrete pe agenda noastră comună”. De asemenea, diplomatul rus a menţionat că: “Forma de bază a viitorului parteneriat a fost deja conturată – de aici încolo ne propunem să acordăm prioritate problemelor mai concrete şi semnificative ale domeniilor de colaborare, aceasta însemnând economie, probleme sociale, educaţie, ştiinţa, tehnologie, inovaţie, guvernare, administraţie şi justiţie”.
Uniunea Europeană este principalul partener comercial-economic al Federaţiei Ruse, iar Federaţia Rusă deţine primul loc în lista furnizorilor de gaze naturale spre UE şi locul doi la capitolul livrărilor de petrol. În prezent cooperarea bilaterală între Rusia şi Uniunea Europeană se bazează pe un parteneriat extins şi Acordul de cooperare din iunie 1994, încheiat între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Federaţia Rusă, pe de altă parte. Cel puţin aşa arată lucrurile teoretic. Faptic, realitatea e ceva mai complicată. Pentru că deşi formal vorbim de o relaţie bilaterală, documentul în cauză, intrat în vigoare la finele lui 1997, include în prezent dinspre partea UE un număr de 29 de persoane juridice internaţionale, mai multe ţări devenind membre ale Comunităţii Europene după 1997. În plus, trebuie avut în vedere că Acordul din 1994 a fost convenit şi semnat la un moment în care Occidentul încă se dovedea euforic faţă de încheierea Războiului Rece şi dispariţia ameninţării de expansiune a comunismului sovietic. Acum, situaţia s-a cam schimbat: având în vedere numărul crescut de state membre UE, principiul consensului utilizat în încheierea acestor acorduri e mai greu de pus în practică, iar repetatele crize ale gazului şi conflictul cu Georgia şi-au lăsat amprenta negativă asupra climatului de negociere, un climat nu foarte favorabil pentru Rusia. Şi chiar dacă acordul în curs urmează să fie înlocuit de un nou cadru juridic, lucrurile nu se vor simplifica prea mult. Avem în vedere faptul că în interiorul UE atitudinea faţă de Rusia este extrem de diversă. [Articol integral]

Publicat în Cadran Politic, editia mai 2010

Aleksandr Dugin – „Rusia respinge prezenţa navelor flotei SUA în Marea Neagră”


Aleksandr Dugin Gelyevich – cunoscut politolog şi unul dintre cei mai populari ideologi ai expansionismului şi naţionalismului rus. Asociat în multiple rânduri apropiaţilor Administraţiei de la Kremlin şi cu relaţii strânse în cadrul Forţelor militare ruse, A. Dugin este liderul Partidului Eurasia şi creatorul şcolii ruse moderne de geopolitică.

C.P.: – Vedem zilnic în toate părţile lumii demonstraţii de amploare. E un mod democratic de a-ţi exprima dezacordul. În Rusia, măsurile autorităţilor, dar şi inabilitatea opoziţiei au concurat la ducerea acestui drept în derizoriu. Populaţia nu crede în instituţia acestui drept cetăţenesc. Poate tocmai de aceea episodul Kaliningrad a făcut atât de multă vâlvă. Dvs. cum vedeţi acest episod ?

A.D.: – Sunt de acord că există unele probleme cu modul de funcţionare a democraţiei în Rusia. Dar în acelaşi timp cred că există o foarte mare problemă a democraţiei ca atare, fie că vorbim de Occident sau de altă parte a lumii. Acţiunile de protest în masă nu şi-au putut atinge scopul unic real – acela de răsturnare a sistemului capitalist bazat pe exproprierea valorii reale a muncii umane.

Democraţia în sine la scară mondială, este falsă. Este complet falsificată. Ceea ce noi numim « democraţie» este de fapt un Spectacol, cu sau fără ochelari speciali. Mai exact: în societăţile avansate spectacolul democratic este foarte impresionant, la fel ca tehnologia 3D din filmul Avatar. În societăţile tradiţionale, iar Rusia se încadrează pe deplin aici, cu tehnologii mai învechite, inevitabil, iluziile Spectacolului sunt mult mai sărace. Noi, ruşii, trăim în prima fază de minciună capitalistă. Deci, Spectacolul democraţiei noastre este rău şi cruzimea exploatării capitaliste nu este mascată eficient. Capitalismul este incompatibil cu democraţia reală, drepturile şi libertăţile omului şi justiţia socială. Singura diferenţă sesizabilă între noi şi Vest este că la noi capitalismul este mult mai crud.

C.P.: – Rămânând la nivelul percepţiei populaţiei. Iată, la Kaliningrad, populaţia nu s-a dovedit foarte entuziasmată de speech-urile unor lideri ai opoziţiei care s-au grăbit la tribună pentru a-şi clama dezaprobarea faţă de regimul Putin (spun Putin şi atât, pentru că nu a scandat nimeni Jos Medvedev !). Ce erori stau la baza eşecului opoziţiei de a se legitima ca o forţă politică de care trebuie să se ţină cont ?

A.D.: – Cert este că acum în Rusia nu avem o opoziţie reală, viabilă. Cea mai mare parte a opoziţiei (în principal cea care este reprezentată în Duma de Stat) este dezinteresată de mersul politicii şi aprobă trăsăturile generale ale discursului şi cursului politic iniţiat de Putin. Medvedev se dovedeşte a fi ca şi inexistent, aşa că nu are de ce să fie menţionat de protestatari. Singurul grup de opoziţie care se mişcă este încă marginal, plătit de către SUA şi de alte ţări NATO, nu are un program politic viabil şi are ca unic scop destabilizarea situaţiei interne şi provocarea de probleme sistemului Putin. Uneori ei obţin sprijinul maselor populare – ca în cazul Kaliningrad – dar acest aspect este întâmplător şi fără nici un efect la scară naţională. În zonele îndepărtate ale Rusiei problemele sociale sunt într-adevăr foarte grave şi acestea reprezintă motivul acţiunilor de protest. Fără o asociere cu politica de opoziţie. Dar, şi în Statele Unite ale Americii suntem martorii a multor acţiuni de masă care, de obicei duc nicăieri. Cazul Kaliningrad este supraestimat în Occident. În Rusia, nimeni nu ştie şi nu vrea să ştie mai multe despre asta.

CP: - Media rusă a vorbit la un moment dat despre un posibil partid prezidenţial. Care ar fi logica şi scopul înfiinţării unui partid al preşedintelui Medvedev ? S-a vorbit la un moment dat de posibila fracţionare a partidului Rusia Unită. Credeţi că vom asista la o migraţie spre partidul prezidenţial ?

AD: – Au existat speculaţii pe această temă. Dar nimeni nu vorbeşte clar despre o astfel de posibilitate încă. Mă îndoiesc că ar fi posibil. Medvedev este complet zero ca om. Ca om politic, spun. Pe de altă parte, Rusia Unită nu este un partid politic real, dar este pe deplin sub controlul lui Putin. Logic, pentru a crea un “partid prezidenţial” avem nevoie de un preşedinte real. Dar tocmai acest lucru este exact ceea ce ne lipseşte.

CP: – Ce înseamnă exact în opinia dumneavoastră, că “Rusia Unită nu este partid politic real”?

[Interviu integral]

Publicat în Cadran Politic, editia mai 2010

Sărbătoarea liliacului

Moment de reculegere pentru Mile Cărpenişan

Sunt zile în care noţiunile de logică, iubire şi dreptate divină par a-şi pierde înţelesul. Astăzi e una din acele zile. Am crezut până în ultima clipă că tinereţea şi spiritul dârz de sârb va invinge. N-a fost aşa. Mile Cărpenişan a murit !
Sunt tristă...tristă cum n-am mai fost de mult timp. Mi se pare o uriaşă nedreptate să mori la doar 34 de ani... mai ales atunci când încă mai ai atât de multe de făcut ! Pentru tine şi pentru alţii, sau mai ales pentru alţii ! Iar Mile Cărpenişan a demonstrat că putea mobiliza energii uriaşe atunci când trebuia să lupte pentru alţii. Nu pot înţelege de ce n-a putut lupta cu aceeaşi impetuozitate şi pentru el...
Spune-am anul trecut, la anuntarea rezultatelor Roblogfest că mă simt onorată de vecinătatea unui jurnalist precum Mile Cărpenişan. Însă dincolo de valoarea jurnalistului, l-am admirat pentru integritatea şi frumuseţea sufletească, pentru demnitate şi dăruire umană, valori din ce în ce mai greu de găsit într-o lume parcă predispusă organic la compromis şi mediocritate. Sunt tristă şi cuvintele mi se par lipsite de sens... Ştiu că nici una din miile de condoleanţe nu va putea alina durerea familiei sale...
Îngerii fie cu tine, Mile !

Opoziţia rusă, electoratul şi laurii ofiliţi ai dizidenţei

La jumătatea lui martie, în 76 din cele 87 regiuni ale Federaţiei Ruse populaţia a fost chemată la urne pentru a-şi decide autorităţile locale. Deşi nu a mai constituit pentru nimeni o surpriză procentul majoritar obţinut de partidul premierului Vladimir Putin, aceste alegeri (considerate ca fiind un test de popularitate pentru partidul de guvernământ Rusia Unită, pe fondul creşterii şomajului şi a preţurilor la utilităţi) au furnizat şi surprize.
Între care s-a detaşat net victoria la Irkutsk a candidatului susţinut de Partidul Comunist. În ceea ce priveşte rezultatele slabe obţinute de opoziţie, acestea au fost justificate în tradiţia deja obişnuită a acuzelor la adresa sistemului Putin. Liderii opoziţiei, secondaţi de observatorii asociaţiilor non-guvernamentale au rostit din nou cuvântul ”fraudă”. În replică, şeful Comisiei Electorale Centrale, Vladimir Churov, a catalogat sistemul electoral din Rusia ca fiind „cel mai bun din lume”. Desfăşurarea scrutinului a fost însoţită de măsuri de securitate fără precedent. Previzibil, în condiţiile în care la alegerile regionale de anul trecut (11 octombrie 2009), partidele de opoziţie au vociferat zgomotos că victoria partidului de guvernământ Rusia Unită s-a datorat unei masive fraude, după care preşedintele Dmitri Medvedev a declarat că alegerile au nevoie de o supraveghere mai strictă pentru a se asigura un vot corect şi echitabil. La nivel general, pe fondul crizei, Rusia Unită a pierdut serios din popularitate, dar ar fi impropriu să vorbim de un reviriment spectaculos al opoziţiei.[articol integral]

„Polonia poeziei şi a muzicii”


Muzeul Literaturii Române Iaşi, Societatea Culturală „Junimea’90”, Casa Polonă Dom Polski Iaşi şi Teatrul „Luceafărul” organizează duminică, 14 martie 2010, începând cu ora 12.00, în Galeriile „Pod – Pogor”, în cadrul anului culturii poloneze, evenimentul cultural intitulat „Polonia poeziei şi a muzicii”.

Din program:

Bicentenarul Frederick Chopin (1810 – 2010)

· Lansare de carte: „Grădinile hipersensibile” de Stanislaw Leon Popek, traducere, atologare şi glosare realizate de prof. Alexandru G. Şerban (consilier cultural al Casei Dom Polski Iaşi), Editura Performantica, Iaşi, 2009. Prezintă criticul literar Ioan Holban şi prof. Ioana Irimia;

· Recital de poezie poloneză „Poeţi romantici – poeţi moderni” (Adam Mickiewiecz, Juliusz Slowacki, Cyprian Norwid, Zygmund Krasinski, Stanislaw Leon Popek) în interpretarea actorilor: Iulia Deloiu –Trif, Doina Jarcucevicz, Liviu Smântânică. Invitat: poetul Horia Zilieru;

· Audiţie muzicală – Frederick Chopin. Invitaţi: prof. Matei Lăcrămioara, dr. Loredana Hurjui;

· Autografe şi Academia veselă.

Coordonator: prof. Alexandru G. Şerban

Moderator: Anca Buzea

Caucazul de Nord – politica de forţă sau cea de mediere ?

La douăzeci de ani de la destrămarea Uniunii Sovietice, Caucazul de Nord pare mai mult ca oricând un teritoriu al nimănui. Exacerbarea tendinţelor separatiste însoţite de conflictele inter-etnice şi creşterea indicelui de islamizare au făcut ca în Cecenia, Inguşeţia şi Daghestan atentatele, răpirile, asasinatele să facă parte din agenda fiecărei zile. Până în prezent, autorităţile de la Moscova s-au dovedit incapabile să găsească o soluţie viabilă de rezolvare a situaţiei. Politica de forţă s-a dovedit ineficientă şi chiar contraproductivă, ducând la crearea unei spirale a violenţei.
[textul integral al analizei îl puteti citi aici - part 1 şi aici - part 2 ]

Potrivit reputatului economist rus Vladislav Inozemtsev: „Din punct de vedere economic, 2010 va fi pentru Rusia un an pierdut”

- Domnule Vladislav Inozemtsev, deoarece contabilizăm încă pierderile aduse de criză anul trecut şi facem planuri pentru 2010, vă rog să ne spuneţi cum se prevede viitorul an pentru Rusia ? Desigur, va fi un an greu (ca pentru majoritatea ţărilor). Dar care sunt perspectivele concrete din punct de vedere economic ?

- Personal, nu privesc cu optimism la 2010 – criza economică va continua. Probabil nu la acelaşi nivel dramatic precum cel al anului trecut, dar schimbări esenţiale în economie nu vor fi – creşterea economică se va situa de la 0 la 1%. Investiţiile vor rămâne la nivelul existent sau vor creşte cu un procent insignifiant. Cred că din punct de vedere economic, 2010 va fi pentru Rusia un an pierdut. Şi nu mă aştept ca autorităţile să realizeze acele reforme economice notabile care ar putea forţa economia să pornească pe un trend ascendent.

- Sunteţi printre cei care au privit cu scepticism discursul preşedintelui Medvedev referitor la modernizarea Rusiei. E adevărat că există un oarecare liberalism cameleonic care ridică semne de întrebare, chiar dacă la nivel de discurs lucrurile sună bine. Între timp preşedintele Medvedev a oferit explicaţii suplimentare într-un interviu-fluviu la televiziunea naţională. S-a schimbat ceva în ceea ce priveşte atitudinea dvs. ?

- Am în continuare serioase îndoieli privitor la planurile de modernizare a ţării. Dacă dorim modernizare, atunci în primul rând e necesar să vorbim despre dezvoltarea industriei şi a infrastructurii, ambele aflate într-un important stadiu de înapoiere. Prima problemă care ar trebui abordată prioritar – asigurarea unui nivel al industrie măcar la nivelul mediu al standardelor europene. O astfel de problemă ar trebui rezolvată prin asigurarea unui fundament atractiv pentru modernizare. Am în vedere împrumuturile de tehnologii, atragerea investiţiilor străine, crearea acelei baze necesară investitorilor. O astfel de cale a fost urmată de Japonia, China, Taiwan, Coreea de Sud, iar rezultatele se văd. Astfel, va exista un start real în dezvoltarea industriei. După ce industria va începe să se dezvolte, vom putea vorbi de o tranziţie la economia bazată pe invenţie şi inovare – acel mastering al inovaţiilor, existent în străinătate, dezvoltarea cererii de noi tehnologii.
Preşedintele şi consilierii săi au o viziune contrară: consideră că noi ar trebui să ne dezvoltăm prin intermediul tehnologic, dar pe cont propriu. Ceea ce înseamnă o abatere de la modelul tipic de dezvoltare industrială. În opinia mea, este imposibil de realizat. Apoi, este inutil să investeşti în dezvoltarea tehnologiilor proprii în acest moment, pentru două motive. [articol integral]

interviu publicat in Cadran Politic, nr. 70/ianuarie 2010

Sprijiniti campania de ajutoare pentru Haiti


Dacă vă aflaţi printre cei pentru care suferinţa semenilor din oricare parte a lumii sunt ei contează, atunci alăturaţi-vă campaniei de ajutorare a victimelor cutremurului din Haiti. Vă multumesc pentru sprijinul acordat.
(P.S. Am verificat şi nu este o pagina pirat. Banii chiar ajung in conturile organizaţiilor respective.)
Support Disaster Relief in Haiti
http://www.google.com/relief/haitiearthquake/#utm_campaign=en&utm_source=en-ha-na-us-sk&utm_medium=ha&utm_term=haiti%20earthq

Despre modernizarea Rusiei şi impactul „soft power”

În discursul anual despre Starea Naţiunii, un discurs caracterizat de media drept dur, Dmitri Medvedev a criticat în faţa Consiliului Federaţiei Ruse "arhaismul cronic" al ţării pe care o conduce. "În secolul al XXI-lea, ţara noastră are nevoie de o modernizare în profunzime. Va fi o premieră în istoria noastră, ce va fi bazată pe valorile şi instituţiile democraţiei", a spus Medvedev, amintind în acelaşi timp că Rusia nu a reuşit să lupte eficient împotriva crizei economice din cauza dependenţei sale de exporturile de materii prime, al căror preţ a scăzut simţitor.
"Gradul competivităţii economiei ruseşti este ruşinos de scăzut" a mai adăugat preşedintele Rusiei, amintind şi de corupţia extrem de ridicată şi de dependenţa mult prea mare de petrol şi gaz. Majoritatea analiştilor sunt de acord că Medvedev are perfectă dreptate afirmând că din cauza acestor probleme, Rusia nu are capacitatea de a-şi folosi pe deplin potenţialul şi cu atât mai puţin posibilitatea de a le oferi cetăţenilor săi condiţii de viaţă moderne. Sub mottoul "Modernizarea Rusiei", liderul de la Kremlin şi-a propus schimbări importante, iar afirmaţia, de o mare abilitate retorică potrivit căreia această modernizare trebuie să se bazeze pe valorile democraţiei, sună încurajator. Medvedev a adăugat discursului său o retorică democratică, ceea ce a alimentat, ca de obicei, speranţele optimiştilor, în timp ce scepticii aşteaptă ca aceste cuvinte frumoase să se materializeze în fapte. Însă de la „soft power” la fapte concrete, într-un sistem sufocat de hăţişuri birocratice şi arondat unor puternice cercuri de interese, e ca şi cum ţi-ai propune să străbaţi Siberia la pas. [articol integral]

Publicat in Cadran Politic, nr. 68, decembrie/2009

"Doctor de femei" in turneu prin oraşele moldave

“Doctor de femei”, in regia lui Emanuel Parvu, este o comedie bulevardiera de foarte mare succes, care s-a jucat pe mai toate scenele mari ale lumii si chiar pe Broadway. “Este vorba despre un spectacol clasic de teatru de bulevard, in care personajele sunt implicate in foarte multe incurcaturi si rasturnari de situatii. Personajul meu este un tip sasait si un incurca lume, care reuseste sa intoarca totul pe dos in jurul lui”, dezvaluie Mihai Bendeac. Spectacolul ăsta e făcut pentru cei care vor să iasă într-o seară şi, timp de două ore, să râdă cu lacrimi. Atât. Uneori, avem nevoie să ne spălăm pe creier. E greu să faci comedie de bulevard, nene! Ieşi leoarcă de transpiraţie din scenă. Slăbeşti două kile. E un efort imens pentru că joci pe viaţă şi pe moarte într-un ritm îndrăcit!" Alaturi de Cristina Cioran şi Mihai Bendeac pe scena vor urca si Adrian Titieni, Anca Sigartau, Adina Popescu, Emanuel Parvu, Mariana Danescu, Vlad Corbeanu si Gabriel Costin.

Teatrul Metropolis prezinta, în premieră, comedia „Doctor de femei“, piesa scrisa de Georges Feydeau si regizata de Emanuel Pârvu. Echipa de actori bucuresteni reuseste sa tina in priza, timp de doua ore, publicul , dornic de a petrece o seara relaxanta in compania artistilor. Replicile savuroase, pline de umor, descretesc fruntile spectatorilor. Subiectul textului scris de dramaturgul francez se invarte in jurul doctorului Moulineaux, infidel la doar sase luni de la casatorie. Prins cu mata-n sac de sotie si, mai rau, de soacra, doctorul nu mai stie cum sa iasa basma curata. Situatia nu este tocmai roz, dar in scena intra si prietenul acestuia, Bassinet, jucat admirabil de Mihai Bendeac, care face deliciul publicului prin interpretarea originala. Bassinet mai mult incurca decat descurca itele povestilor romantioase. Un alt personaj care impresioneaza audienta este Gabi Costin, cel care interpreteaza rolul unei… dame, sosita la croitor pentru a-si ajusta… vesta. Pomponette scoate ropote de aplauze, prin vestimentatie si prin forta sa. Cand este suparat, uita ca poarta rochie si tipa ca un barbat adevarat la cei care il necajesc.

IASI – 25 ianuarie 2010 orele 19 Casa de Cultura a Studentilor

BOTOSANI - 26 ianuarie 2010 orele 19 Teatru Mihai Eminescu

SUCEAVA – 27 ianuarie 2010 orele 19 Casa de Cultura .

La multi ani 2010 !

La mulţi ani cu bucurie, realizări cât mai multe, fericire, sănătate şi prosperitate vă urez !