Aşa cum era uşor de anticipat, reuniunea extraordinară a Consiliului European n-a fost de natură să aducă decizii radicale privind relaţia cu Rusia. Analişti politici de diverse orientări şi culori s-au grăbit să preia declaraţiile liderilor europeni şi să slăvească unanima unitate de opinii a comunităţii europene.
În fapt, aclamata unitate de opinie şi decizie s-a concretizat în amânarea discuţiilor unui nou parteneriat UE-Rusia (care ar fi trebuit să înceapă pe 15 septembrie) până la îndeplinirea agreementului în şase puncte convenit între Medvedev şi Sarkozi. Adică o decizie care poate irita puţin Rusia, dar nu e de natură să afecteze relaţiile particulare a marilor actori europeni cu Moscova. Păi dacă nu e nimeni în situaţia de a-şi vedea afectate afacerile cu Rusia, era logic să fie toţi de acord...şi nu văd unde e marea realizare şi succesul extraordinar al reuniunii.
Mai mult, Europa prin faptul că a considerat unanim că reacţia Rusiei a fost disproporţionată, arată un cartonaş roşu Georgiei. Explicit, Georgia este atenţionată că a generat o situaţie care a dus la reacţia, fie ea şi disproporţionată a Rusiei, dar logică în cronologia faptelor. În plus, Georgia primeşte ajutoare (pe care le-ar fi primit oricum în situaţia dată).
Apropo, vorbind de tratatul de pace mediat de Sarkozi şi care trebuie îndeplinit de ruşi: e acelaşi de care zicea preşedintele Băsescu că nu e foarte clar şi că par să existe diferenţe între documentul semnat de Tbilisi şi cel semnat de Moscova ? Şi care are clauze care n-au fost făcute publice ? Şi dacă aşa stau lucrurile, nu cumva Medvedev are dreptate când spune că Rusia şi îndeplinit partea sa de înţelegere ?

Al cui lider regional se vrea preşedintele Băsescu ?

Înaintea de plecarea la Consiliul European de la Bruxelles, Băsescu a ţinut să precizeze care va fi poziţia României. Aşa am aflat că ne-am raliat la atitudinea moderată faţă de Rusia, atitudine susţinută în principal de marii actori europeni Germania, Franţa şi Italia. Nimic rău până aici. Chiar dacă nu ni s-a spus cu cine s-a consultat preşedintele când a decis ce vom avea de spus la Bruxelles. Dar nu s-a putut abţine să nu promoveze puţin şi interesele atlantice, susţinând că e necesară o cooperare euro-atlantică pentru soluţionarea conflictelor îngheţate din zona Caucazului. Adică să vină americanii să le ordoneze afacerile cu Rusia şi celelalte ţări foste sovietice. Şi să se schimbe componenţa forţelor de menţinere a păcii. Adică să plece ruşii, să vină alţii. De preferat europeni plus americani (n-a spus-o explicit, dar nici nu era necesar). În plus, cum politica externă a României înregistrează "succesuri" după "succesuri", Băsescu vrea să se ocupe şi de politica externă a Moldovei pe care o vrea neapărat în U.E. Minunat. Chiar şi ruşii se vor bucura de asta. Vor mai câştiga un aliat fidel în comunitatea europeană, plus beneficiile economice aduse de o piaţă europeană (chiar dacă minusculă) aflată sub controlul direct al Moscovei.
Nu prea înţeleg la interesele cui gândeşte preşedintele României. Dar înţeleg cu siguranţă la care interese se gândeşte premierul Putin. Şi o spune răspicat într-un interviu dat canalului de televiziune ARD din Germania. Iată mai jos un extras:
"V. PUTIN: Ce credeţi, cine a început războiul?
T. ROTH: Ultimul atac al Georgiei asupra Tskhinvali a fost motivaţia.
V. PUTIN: Vă mulţumim pentru acest răspuns . Asta este adevărat. Deci, aşa este. Vorbim destul de puţin despre acest subiect. Eu vreau doar sa subliniez ca nu noi am creat această situaţie. Si acum despre credibilitatea Rusiei. Sunt sigur că referindu-ne la credibilitatea oricărei ţari, care poate proteja viaţa şi demnitatea cetăţenilor săi, o ţară care este în măsură să urmărească o politică externă independentă, vom putea observa cum credibilitatea acestei ţări pe termen lung, pe termen mediu chiar, va creste la nivel mondial. În schimb, credibilitatea acelor ţări care au ca regulă de politică externă pentru a servi interesele altor state, ignorand propriile interese naţionale, indiferent de modul cum se explica, va fi refuzată de întreaga lume."
În care din aceste două ipostaze plasează România, declaraţiile preşedintelui Băsescu ?