Crăciun fericit şi un An Nou îmbelşugat !


Vă doresc ca Sărbătorile de iarnă să vă aducă fericire şi armonie în suflet, multă dragoste din partea celor apropiaţi, să vă bucuraţi de clipe de neuitat şi să trăiţi...nu bine, ci frumos !

La mulţi ani luminaţi !
G.I.

"Petre Andrei – Opere” în editie bilingva si bibliofila

Fundaţia Academică “Petre Andrei” şi Biblioteca Judeţeană “Gh. Asachi” din Iaşi au lansat recent primele cinci volume din seria “Petre Andrei – Opere”. Cele cinci volume bibliofile apărute la Editura Princeps fac parte dintr-un proiect mai amplu (16 volume) ce reuneşte, în ediţie bilingvă – română şi engleză - opera savantului Petre Andrei şi pune în circulaţie, pe această cale, una dintre cele mai remarcabile prezenţe în ştiinţa sociologică din România şi din lume din perioada interbelică. Cele cinci volume care au văzut lumina tiparului sunt îngrijite de către profesorii univ. dr. Cătălin Bordeianu şi Doru Tompea, cei care sunt de altfel şi iniţiatorii acestui proiect. Şi care îşi propun reliefarea dimensiunii reprezentative pentru sistemul sociologic cercetat şi perspectivei metodologico - analitice în decelarea atât a contribuţiilor cât şi a proiectelor reputatului sociolog român Petre Andrei. Potrivit prof. univ. dr. Cătălin Bordeianu: “Importanţa acestui studiu constă nu atât în faptul că ar fi soluţionat o asemenea problematică, destul de vastă şi angajantă, ci mai ales în aceea că a pus şi a explicat o seamă de probleme majore privind valoarea şi cunoaşterea ca obiect de studiu al sociologiei lui Petre Andrei”.
Prin amplitudinea acestui proiect (sprijinit şi de Academia Română – care a oferit cel mai mare grant pe anul în curs) autorii contribuie la mai buna înţelegere a concepţiei sociologice a lui Petre Andrei asupra valorii, ca, de altfel, şi asupra teoriei sale axiologice, ce se întemeiază pe corelaţia obiect-subiect, opusă atât subiectivismului cât şi mecanicismului, sociologia valorii căpătând un sens raţional, recunoscând caracterul social al valorilor şi făcând ca interesul pentru gânditorul român Petre Andrei să crească, pentru că, aşa cum spunea acesta: “valorile materiale şi spirituale vor fi durabile numai atunci când activitatea oamenilor va fi călăuzită de gândire şi de cunoştinţă raţionale”.
G. Ioniţă

publicat în Top Business
http://www.topbusiness.ro/romania/news/article/%22Petre+Andrei+%26%238211%3B+Opere%26%238221%3B+%EEn+editie+bilingva+si+bibliofila.html

Rusia şi-a adjudecat titlul de Miss World 2008

În cea mai recentă postare, prietenul Klauss ne anunţă printr-o ştire preluată de pe agenţiile de presă ruse că titlul Miss World 2008 (la care au participat 109 concurente din întreaga lume) a fost câştigat de Ksenia Sukhinova.
Ksenia vine din regiunea Tyumen, din nord-vestul Siberiei, urmează o specializare în tainele Administraţiei publice, îi place să facă sport sau să citească din clasicii ruşi. Motto-ul său este: "Respectă-i pe oamenii din jurul tău, şi ei la rândul lor te vor respecta pe tine".
Sunt sigură că majoritatea cititorilor ştiu că dincolo de frumuseţea concurentelor (fata e frumoasă, nimic de zis), în decizia finala a juriului intră si alte criterii, cum ar fi cele economice sau chiar politice. Ca urmare a lobby-lui de culise, inclusiv la nivel politic, Rusia a obtinut organizarea Olimpiadei de la Sochi, a câştigat Eurovision-ul...Pe cand o romancuta Miss World ? se întreabă Herr Klauss... Pai sa ne amintim ca au mai fost romance în primele zece frumoase ale lumii...numai ca la noi încă n-a priceput nimeni ca e şi acesta un mod eficient de a promova imaginea unei ţări. Rusii se pare ca au inteles că pentru a cosmetiza imaginea şifonată a ţării şi a o face mai prietenoasă şi atrăgătoare la "export" trebuie să pluseze şi la alte capitole decât cel al vânzărilor de materii prime şi combustibili. Şi se pare că le şi reuşeşte...
Pentru că tot veni vorba, va fi interesant de văzut care din ţările prietene Rusiei va câştigat anul acesta Eurovisionul de la Moscova...

Se va reforma Biserica Rusă după moartea Patriarhului Aleksei al II-lea ?


Timp de aproape două decenii, figura Patriarhului Aleksei al II-lea a fost parte intrinsecă din ceea ce îndeobşte numim Rusia de după destrămarea Uniunii Sovietice. A fost stâlp de susţinere pentru revigorarea Bisericii Ruse, o prezenţă dinamică în viaţa socială, culturală şi chiar politică a Rusiei, o imagine atât de pregnantă a Bisericii pe care o păstorea de parcă timpul înainte şi după Prea Fericirea Sa era greu de conceput. Poate tocmai de aceea, ştirea morţii sale a părut la prima citire (şi nu doar mie) uşor neverosimilă.
Cu puţin timp în urmă, fusese în Germania într-o acţiune de misionariat. Mai mult chiar ieri participase la oficierea Slujbei Sfintei Liturghii alături de Părintele mitropolit Nicolae din Mitropolia Mesoghiei (Grecia), aflat în vizită la Moscova. Astfel că anunţul privind adormirea sa întru Domnul a iniţiat un şir întreg de speculaţii în presă (despre un posibil accident rutier sau despre o mai veche maladie cardiacă). Cum la fel de repede au reapărut pe diverse site-uri diverse acuzaţii sau insinuări controversate care au planat de-a lungul timpului asupra Patriarhului Aleksei al II-lea. Şi demonstrând încă o dată că am devenit lipsiţi de cel mai elementar şi tradiţional bun simţ care ne spune că "despre morţi, numai de bine".
Poate că mai importante decât detaliile privind moartea sa sunt în acest moment urmările ce decurg de aici. Patriarhul Aleksei a fost un conservator, un susţinător aprig al dogmaticii de sorginte veche a Bisericii. Într-o vreme în care toate religiile şi instituţiile aferente din întreaga lume şi-au îmbunătăţit simţitor relaţiile cu Vaticanul (mai ales în timpul Papei Ioan Paul al II-lea), Biserica Rusă a continuat sub oblăduirea sa o oarecare neutralitate i-am putea spune, ba chiar un vârtej de îngheţ atunci când Patriarhul Aleksei a acuzat Biserica Catolică de prozelitism pe teritoriul Rusiei. Nici relaţiile cu Biserica Ortodoxă Română nu au fost tocmai fericite. Patriarhul Rusiei, Aleksei al II-lea, a calificat actiunile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la Mitropolia Basarabiei drept „anticanonice“, „imixtiuni pe teritoriul unei biserici ortodoxe autocefale“, după cum se arata la vremea respectivă într-un comunicat al preşedinţiei Republicii Moldova. De altfel se ştie că Patriarhul BOR, Prea Fericitul Daniel nu s-a aflat niciodată în graţiile Patriarhului de la Moscova, probabil datorită viziunii sale privind reformarea şi modernizarea bisericii în concordanţă cu cerinţele noului mileniu.
Ce se va schimba odată cu venirea unui nou Patriarh la Moscova în relaţiile cu Bisericile surori ? Mai mult, după cum bine se ştie Biserica Rusă are partea sa privind susţinerea politicii Kremlinului (să ne amintim că regretatul Patriarh Aleksei al II-lea, prieten aş lui Vladimir Putin, a declarat la întronarea preşedintelui Medvedev că tandemul Putin-Medvedev sunt o binecuvântare pentru Rusia) atât în vastele teritorii ale Federaţiei Ruse cât şi în străinătate.
Se va schimba ceva în optica Bisericii Ruse privind politicile sale chiar la ea acasă ? Patriarhul Aleksei al II-lea a readus biserica alături de conducerea ţării după 70 de ani de ateism, a vegheat la conservarea ei ca entitate. Dar chiar dacă numărul bisericilor a crescut simţitor în Federaţia Rusă, nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu numărul enoriaşilor, semn că politicile sale conservatoare nu prea au fost pe placul ruşilor de rând.
Despre candidaţii favoriţi la funcţia de Patriarh al Rusiei, respectiv mitropolitul Kiril, "ministru de externe" al Patriarhiei, şi Klement, mitropolitul de Kaluga şi Borovsk, se ştiu deocamdată destul de puţine. În plus, Sinodul Bisericii Ruse are la dispoziţie 6 luni pentru a alege un nou Patriarh.

A murit Patriarhul Rusiei

Biserica Rusă în doliu

Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Aleksei al II-lea, s-a stins din viaţă vineri, a anunţat Patriarhia Moscovei. "Sfântul Patriarh a murit la locuinta sa din Peredelkino, din apropiere de Moscova, vineri dimineata", a informat şeful biroului de presă, Vladimir Viguilianski.

Adiere de dezgheţ în Consiliul NATO - Rusia

Reuniunea miniştrilor de externe a ţărilor NATO care a avut loc ieri şi astăzi la Bruxelles a avut ca puncte principale pe agenda lucrărilor: adoptarea unui punct de vedere comun privind acordarea sau nu a MAP celor doua candidate la aderare - Georgia şi Ucraina, precum şi reluarea relaţiilor cu Moscova, îngheţate în urma conflictului din Georgia.
(Reamintim că în cadrul Summit-ului de la Bucureşti din aprilie, liderii celor 26 de ţări membre au respins acordarea MAP pentru cele două foste republici sovietice, considerată prematură de Germania, Franţa şi alte şase ţări. Motivul principal invocat atunci (în mod corect) a fost că Georgia şi Ucraina sunt încă departe de a îndeplini criteriile democratice şi militare pentru a adera. Neoficial, dar uşor previzibil, aceste ţări nu voiau să accentueze iritarea Rusiei, ostilă extinderii NATO până la frontierele sale. NATO a decis în aprilie să reexamineze problema MAP la reuniunea miniştrilor săi de externe din decembrie. Între timp a avut loc conflictul din Georgia care a amplificat retincenţele privind aderarea celor două ţări ex-sovietice.)
Deciziile acestei reuniuni au fost oarecum prefigurate de declaraţiile secretarului de stat Condolezza Rice, care la finele săptămânii trecute atrăgea atenţia asupra activităţilor militare ale Rusiei, dar a spus că nu se opune reluării discuţiilor şi programelor din Consiliul NATO-Rusia, după cum relatează Reuters. De asemenea, Rice a admis că SUA îşi va respecta promisiunea de susţinere a Georgiei şi Ucrainei pentru aderare la un moment dat, fără însă a oferi un indiciu temporal.
Alianţa este gata de a relua şedinţele Consiliului NATO-Rusia în mod informal
După cele două zile ale reuniunii de la Bruxelles, NATO prin voce lui Jaap de Hoop Scheffer a anunţat că vrea să deblocheze relaţiile cu Rusia, şi să le aprofundeze pe cele cu Georgia şi Ucraina. De asemenea, potrivit Novosti.ru, şeful Alianţei Nord-Atlantice a recunoscut că Rusia este un «jucător-cheie pe plan mondial», prin urmare, de unde şi necesitatea de a interacţiona cu acesta, în multe domenii în care interesele coincid, în special cu privire la Afganistan. Acest aspect a fost considerat de Dmitri Rogozin, ambasadorul Rusiei la NATO ca o victorie; drept pentru care Rogozin, recunoscut pentru comentariile sale belicoase, nu s-a sfiit să o atace din nou pe Condolezza Rice, susţinând că toate maşinaţiunile acesteia şi ale susţinătorilor săi de la Universitatea Standfort au fost fără succes, şi lăudând "pragmatismul" miniştrilor de externe ai NATO pe care îl percepe ca un semn că Europa începe să aibă propria sa identitate politică.
"Să-i lăsăm să ne cunoaştem mai bine" - (dacă ar fi să parafrazăm un cunoscut clip publicitar) - asta a fost soluţia de compromis în privinţa aderării Georgiei şi Ucrainei la NATO. Dar despre asta ceva mai târziu.

Focus - contractul prenupţial la mariajul cu PNL

Agonie şi extaz...în variantă anemică

Ceva mai devreme Dan Gheorghe spunea în comment-ul său că frumuseţea de circ abia începe...nu ştiu dacă vorbim de o uriaşă manipulare sau de o lipsă îngrozitoare de profesionalism a institutelor de sondare a opiniei publice, cert este că rezultatele prefigurate de exit-poll-uri nu prea au nici o legătură cu primele rezultatele parţiale, care dădeau câştigător PD-L-ul - ce-i drept, cu mai puţin de un procent (?!) peste PDS-PC, dar cu vreo patru procente peste ce ne spuneau sondajele la ieşirea de la urne. Pentru ca ulterior să constatăm că aproape avem o remiză clară: PSD-PC 33,99 şi PD-L 33,79.
Mai mult, reacţia anemică a partidelor supuse agoniei şi extazului - PDS şi PD-L - la schimbarea de scor arată că sunt mult mai preocupate de formularea "cererii în căsătorie" a PNL-ului, dar mai ales de prevederile "contractului prenupţial".
Am constatat că deja se vorbeşte (au spus-o chiar Iliescu şi Năstase) despre faptul că "se poate ca institutele de sondare (INSOMAR şi CCSB) să nu fi reuşit să se adapteze la condiţiile impuse de uninominal". Păi, cum aşa ? Despre ce vorbim aici ? Avem de-a face cu nişte instituţii serioase a căror previziuni se bazează pe reguli şi principii ştiinţifice (sociologia şi matematica fac casă bună mai mult decât s-ar crede la prima vedere) sau cu nişte rezultate bazate pe o eşantionare şi chestionare după ureche ? În mod normal, într-o ţară normală, astfel de instituţii ar trebui să-şi ceară scuze şi să lase locul altora mai performanţi...sau să ne spună că sondajele lor au fost corecte, dar că electoratul PD-L a votat masiv pe ultima sută de ...minute !
După cum spuneam şi în postarea anterioară, avem de a face cu alegeri fără nici o miză pentru românul de rând. N-a câştigat nimeni, indiferent că vorbim de partide sau electori. În fapt, indiferent cine (PDS sau PD-L) va face majoritatea prin alianţă cu logodnica de serviciu (PNL), lucrurile nu se vor schimba. Astfel de coabitări (mai ales cu un Traian Băsescu obişnuit să conducă prin intermediul crizelor reale sau construite) se preconizează a fi sortite eşecului.

Alegeri parlamentare 2008 – un joc fără miză pentru electori


Exit-Poll CCSB:
PSD – PC 36 %
PD – L 30,9 %
PNL 20,2 %
UDMR 7,3 %

După o campanie haotică, lipsită uneori de un minim bun simţ (care a reuşit cu brio performanţa de a demobiliza şi mai mult electoratul şi de a ridica la un nivel de top lehamitea românilor faţă de clasa politică în întregul ei), şi cu un mix de candidaţi cu iz de bazar, semn că alegerile parlamentare au prins partidele nepregătite pentru noul standard impus de uninominal, iată că trecu şi ziua datului cu ştampila. După acest haloimis de campanie pe care m-am ferit cu insistenţă să o comentez pentru a nu insulta (iertată-mi fie lipsa de modestie) bruma de inteligenţă cu care m-au dăruit părinţii mei, rezultatul alegerilor (cu o participare la vot sub 50% - mai exact puţin peste 40 %) a arătat clar că românii nu mai cred în promisa reformare a clasei politice.
Semn că România e departe de a avea o clasă politică matură şi responsabilă, a fost şi atitudinea principallilor lideri ai partidelor după aflarea exit – poll-urilor, o atitudine de victorie (mai exact, de pierdere prost fardată, de învinşi cu tupeul de a explica cum că de fapt sunt câştigători).
Dacă a fost ceva de câştigat colateral, cu siguranţă aceasta este nereuşita preşedintelui Băsescu de a impune PD-L în preferinţele alegătorilor şi de a guverna România prin intermediul unui partid prezidenţial - după un model binecunoscut şi implementat în unele ţări post-sovietice. Partid care ar fi trebuit să-i netezească drumul spre al doilea mandat la alegerile prezidenţiale de anul viitor; posibilitatea ca Traian Băsescu să înregistreze un eşec răsunător în cursa prezidenţială este din ce în ce mai previzibil, după cum arată actuala configuraţie a scenei politice româneşti. În prezent, preşedintele Băsescu are de făcut o alegere: fie ignoră votul popular şi îşi duce partidul la guvernare (într-o alianţă cu PNL şi, posibil, UDMR), mutare care va mulţumi cercul de interese afiliat PD-L, dar îi va aduce şi mai multă antipatie din partea electoratului; fie acceptă un guvern PSD pe care să-l atace constant (la fel cum a procedat cu guvernul PNL), mai ales în condiţiile unei crize economice din ce în ce mai acute, în speranţa că va reuşi să recupereze din popularitatea pierdută.
Cert este că electoratul român şi-a însuşit doar prima parte a sloganului electoral : „Ei cu ei, noi cu voi”. Românii au înţeles că lupta în aceste alegeri era a politicienilor, ei cu ei şi între ei, şi că aceasta nu avea nici o legătură, dincolo de promisiunile populiste, cu problemele reale ale României. Iar vârsta de majorat a democraţiei din România, clamată (inexact - sau după modelul altor comunităţi) de preşedintele Băsescu, nu poate fi transferată şi clasei politice.

P.S. Vadim contestă rezultatul sondajelor (inutil, cred). Personal, aş remarca faptul că preşedintele Băsescu va trebui să aibă mare grijă cum îşi va construi pe viitor speech-urile. Şi atacurile. Ieşirea lui Vadim de pe scena politică e un semn că electoratul nu mai înghite nici discursurile agresiv - naţionaliste. Şi nici atacarea fără logică a adversarilor politici.

interviu W.F. Engdahl - part 2

Potrivit analistului german F. W. Engdahl: “Nu există defel «Independenţa Energetică a UE»”

- În contextul întrebării precedente, mutările Rusiei pot fi încadrate în registrul inteligenţei speculative sau al unui răspuns asimetric ? Am în considerare că pe fondul conflictului din Georgia, Rusia a semnat câteva contracte importante privind vânzările de armament către terţi (Siria, Venezuela, de exemplu), şi-a intensificat exerciţiile militare etc.

W.E.: - Rusia răspunde într-o manieră total asimetrică. Există colaborări la nivel înalt cu Venezuela şi cu alte state din America Latină care urmează aşa-numita “Doctrină Monroe”, forţând SUA să dea un răspuns; există relaţii diplomatice energetice ruseşti la nivel înalt în Asia Centrala şi, mai mult chiar, legături cu anumite ţări NATO din UE. Răspunde, de asemeni, cu exerciţii militare sporite menite a transmite un semnal, neutru sau nu, că pentru noii membri NATO din fosta URSS sau din Pactul de la Varşovia este posibil ca NATO să nu le poată oferi cea mai bună protecţie, având în vedere că SUA sunt mult prea puţin pregătite să poată interveni în caz de nevoie. Important: Rusia răspunde prin împrumutarea guvernului Islandei cu un credit în valoare de 5.4 miliarde dolari în timpul actualei crizei financiare, Islanda fiind un membru NATO neglijat, dar acum destul de strategic.

- Va exista o amânare a acordării MAP-ului Ucrainei ca urmare a instabilităţii politice si a actualei crize, în care se va ajunge la noi alegeri anticipate ? Vom avea o Ucraină ce va reintra sub aripa protectoare a Rusiei ?

W.E.: - În Ucraina orice este posibil, dar îmi imaginez că Moscova îşi va folosi influenţa economică şi persuasiunea (direct sau prin intermediari) în încercarea de a sprijini o rezoluţie non - NATO a crizei. Din punctul meu de vedere, colapsul guvernului de la Kiev este legat direct de evenimentele din Georgia.

- Analizând mutările premierului Putin în unele din ţările fost sovietice (ex. Kazahstan, Azerbaidjan, Armenia, Turkmenistan), dar şi în relaţia cu Iranul, precum şi contractele economice preconizate sau semnate deja, se poate observa că Rusia face tot ce este posibil pentru a realiza un control total al pieţei energetice din zonă. În aceste condiţii, mai au vreun sens proiectele gen Nabucco de a contribui la independenta energetică a Europei ?

- W.E.: Nabucco este un proiect mai mult politic care este susţinut de Washington ca o încercare de a elimina dependenţa regiunii şi a UE de gazul natural rusesc. Nabucco este conceput destul de prost şi prins momentan în răfuieli fără sfârşit. Nu există defel “Independenţa Energetică a UE”. UE realizează astfel de ce răspunsul lor la evenimentele din august din Georgia a fost atât de slab faţă de cel al Washington-ului. Politica Washington-ului este în mod sigur acea de a adânci prăpastia dintre ţările UE, în special Germania, şi Rusia. Până acum, n-a avut prea mari succese.

- Va reuşi Europa să găsească o cale de a dialoga pe o singură voce cu Rusia, în sensul unei atitudini unitare atât la nivelul declarativ cât şi la cel faptic ?

W.E.: - UE în sine este divizată iremediabil. Există guverne la nivelul Uniunii cum ar fi cel al lui Tusk în Polonia unde ministrul de externe Sikorsky este un neo-conservator, educat de Washington, şi există guverne naţionaliste care încearcă să-şi apere interesele naţionale cât mai bine posibil. Într-o astfel de mixtură de vederi politice şi interese economice diferite e greu de găsit un ton comun. Politica Washington-ului faţă de UE este şi va fi întotdeauna: Divide et empera – dezbină şi cucereşte.

- S-a tot speculat privitor la un nou război rece, o nouă cortină de fier, izolarea Rusiei. În ce măsură, la început de sec. XXI – în condiţiile actuale ale unei globalizări din ce în ce mai evidente – mai poate fi posibil aşa ceva ?

W.E.: - Vechiul Război Rece nu s-a încheiat, în realitate, niciodată. O parte – URSS, l-a încheiat, a dizolvat Pactul de la Varşovia şi URSS s-a dezintegrat. Cealaltă parte a refuzat să iniţieze paşii necesari pentru construirea încrederii, extinzând în schimb NATO foarte agresiv înspre est, încorporând toate statele posibile foste membre ale Pactului de la Varşovia. Încercarea Washington-ului de a împinge Georgia şi Ucraina înspre NATO şi de a plasa rachete şi scuturi de apărare controlate US în Polonia şi Republica Cehă arată farsa încheierii Războiului Rece. Declaraţia SUA din ianuarie 2007 potrivit căreia vor fi amplasate rachete US precum şi scutul de apărare anti-rachetă din Polonia şi Republica Cehă, poate fi interpretată ca instaurarea unui nou Război Rece.

- Preşedintele Medvedev a vorbit despre o nouă arhitectură de securitate, în cadrul unei lumi multipolare. În ce măsură e posibilă concretizarea unui astfel de proiect ?

W.E.: - Din ceea ce am văzut până acum din rezumatele de presă ruseşti, preşedintele Medvedev propune o relaţie mai apropiată între Rusia şi ţările UE, ceea ce e de înţeles şi benefic, din punctul meu de vedere. Avem nevoie de mai multe detalii asupra propunerilor concrete din partea Rusiei, dar UE ar acţiona inteligent, consider eu, dacă i-ar răspunde lui Medvedev în mod serios şi i-ar propune un dialog.

Gabriela Ioniţă

Publicat în Cadran Politic, nr. 61, nov. 2008

Spre independenta energetică a Europei ?



"Sergei Kiriyenko: Mr Putin, a major event is taking place today. The Tvel Corporation, which is part of Rosatom (Nuclear Energy State Corporation), is signing an agreement with the Slovak power utility Slovenske Elektrarne. This was a very important tender for us because this was the last point to be supplied by the American Westinghouse, which had ousted us from Eastern and Central Europe.
This tender was particularly difficult because Slovenske Elektrarne no longer belongs to the Slovak Government but is owned by the Italian energy provider Enel. Therefore, the contest took place in a market environment, without any political influence, and we came ahead of Westinghouse. I am glad to report, Mr Putin, that we have fully recovered the market of Eastern and Central Europe.
The contact covers all units in Slovakia, including those which are under construction now. In figures, this means 0.5 billion Euros by 2015, and then there will be an auction for the contact's extension to the rest of the service life. This means several billion Euros, and complete return of Eastern Europe's market.
Vladimir Putin: This last tender you've won - how much money will it bring?
Sergei Kiriyenko: Right now, the exact figure is half a billion Euros by 2015. All in all, it will bring us about four billion Euros, if we count the station's entire service life.
Vladimir Putin: Excellent. My congratulations. "

No comment.

Mă voi limita a preciza că textul de mai sus este un extras din şedinţa de guvern a Federaţiei Ruse, de astăzi, 18 noiembrie 2008.

Noi cu rusofobia, ei cu afacerile pe banii noştri...

Rusia va livra României energie electrică produsă la o centrală din Transnistria

Dacă încă nu am aflat ce-a decis Putin în privinţa Transnistriei, am aflat însă că:
"Grupul Inter Rao, din Rusia, a încheiat un acord cu compania de stat Moldelectrica, din Republica Moldova, potrivit căruia va livra în România energie produsă la centrala electrică Moldavskaia GRES din Transnistria. Acordul a fost semnat vineri de cele două companii, în prezenţa premierilor Rusiei şi Republicii Moldova, Vladimir Putin şi Zinaida Greceanîi. Documentul reglementează condiţiile tehnice în care va fi livrată în România energie produsă la centrala deţinută de Inter Rao", după cum se arată într-un comunicat al grupului.

Chisinau, 14 November 2008. Today, as part of the visit of V.V. Putin, Chairman of the Government of the Russian Federation, to the Republic of Moldova, OJSC INTER RAO UES and the Moldavian state-owned enterprise Moldelectrica signed the Agreement on implementation of the project for separation of power generating units of Moldavskaya GRES for radial operation with the energy grid of Romania.
The Agreement regulates technical requirements for supply of electric power to Romania from the power plant owned by the Russian energy company.
Cross-border supplies from Moldavskaya GRES to Romania are limited due to the fact that the Moldavian and Romanian energy grids are located in different synchronous zones. For this reason, it was decided to apply the process scheme, in which one or several power generating units of the power plant are separated from the Moldavian energy grid and connected to the energy grid of the Republic of Romania. Within the project, it is planned to use the 400 kV power transmission line Moldavskaya GRES –Vulkaneshty and Vulkaneshty – Isakcha (Romania).
Implementation of this scheme will allow an essential increase in supplies to Romania to the amount of about 400 MW or 290 million kWh per month.
Reference information
OJSC INTER RAO UES is a transnational energy company, with significant power generation, distribution and trading assets in Russia and abroad. The total installed generation capacity of power plants in the structure of INTER RAO UES Group is reaching 8,000 MW.
OJSC INTER RAO UES implements an investment policy strengthening its positions in the area of export and import of electric power. Currently, OJSC INTER RAO UES heads a group of 25 companies located in 15 countries of the world. Near-term plans of the company include access to new energy markets in the countries of Southeast Asia, Latin America, and Africa.
The mission of the Company is to develop efficient power generation, to maintain electricity supplies to the international and domestic markets, and to secure international integration of the Russian energy sector through well balanced investment strategy in the neighboring countries.
Moldavskaya GRES is a subsidiary company of OJSC INTER RAO UES. Installed capacity of the power plant is 2,520 MW. With respect to the total installed capacity, the station is the greatest asset of INTER RAO UES Group and one of the most important energy facilities in Europe. Main types of fuel are gas and coal.
14.11.2008

Cu alte cuvinte, dacă mai era nevoie de precizări, Moscova îşi continuă refacerea zonei de influenţă şi îşi extinde oficial investiţiile din Transnistria. Mai sunt necesare şi alte indicii despre cum stau lucrurile (în afara zâmbetului satisfăcut al premierului rus) ? Cum n-am auzit din partea autorităţilor româneşti nimic despre asta, bănuiesc că vor afla (inclusiv ministru Vosganian care e în campanie electorală) după alegeri.

O Moldovă pro-rusă ori o Transnistrie independentă ?

A mai rămas doar o zi până la Summitul G 20 din SUA unde toţi marii lideri ai lumii vor încerca să găsească soluţii comune la criza din ce în ce mai profundă din economia mondială. Până atunci însă, astăzi, presa occidentală va fi cu ochii pe Summitul UE – Rusia de la Nisa. Şi tot astăzi, atenţia agenţiilor de presă din Europa, mai ales din partea estică a acesteia, se va centra asupra capitalei Republicii Moldova unde are loc Summitul şefilor de guvern din Comunitatea Statelor Independente (CIS).

Atenţia presei se va datora în mare parte prezenţei la Chişinău a premierului rus Vladimir Putin, fiind prima dată în ultimii cinci ani când un oficial rus de rang înalt calcă pe pământul Moldovei. La Summit va veni şi premierul Ucrainei, Iulia Timoşenko, acuzată de preşedintele Yushcenko de trădare în favoarea intereselor Moscovei.

Pentru scena politică de la Chişinău, mai importantă decât agenda Summitului este întrevederea bilaterală pe care preşedintele moldovean Vladimir Voronin o are programată cu premierul rus Vladimir Putin, în cadrul căreia va fi discutată chestiunea transnistreană. Potrivit analiştilor politici de la Chişinău, această întrevedere este, practic, ultima speranţă a liderului de la Chişinău de a obţine o soluţionare rapidă a diferendului cu ajutorul Rusiei, după ce Tiraspolul a respins orice formă de dialog.

Pentru a arăta Occidentului că poate rezolva conflictele îngheţate şi pe cale paşnică, după conflictul din Georgia, Kremlinul a încercat - fără succes deocamdată - să-i aducă la aceeaşi masă pe preşedintele Vladimir Voronin şi pe liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov. Asta înseamnă că Putin ar trebui să rezolve ceea ce preşedintele Medvedev doar a promis. Presa rusă menţionează o posibilă „sacrificare” a lui Igor Smirnov, „însă dacă se pune problema demiterii liderului transnistrean, aceasta va avea o importanţă mai mare doar pentru partea moldoveană. Rusia o va utiliza ca pe o monedă de schimb într-un târg mai serios, ce ţine de perspectivele integrării Republicii Moldova în NATO şi menţinerii prezenţei militare ruseşti în această regiune“, susţine „Nezavisimaia Gazeta“.
Ce opţiuni are Rusia în acest moment?

1.Să "influenţeze" apropiatele alegeri din Moldova în sensul obţinerii unui Parlament majoritar prorus, fidel politicii şi deciziilor Moscovei – poate în schimbul renunţării la Igor Smirnov.

2.Să recunoască independenţa Transnistriei (după precedentul Abhazia şi Oseţia, reacţiile scenei politice internaţionale vor fi anemice, mai ales că e vorba de o zonă unde Occidentul nu are prea mari interese).

Personal cred (s-ar putea să mă înşel) că Moscova ar opta pentru prima variantă care i-ar aduce un câştig politic substanţial în concretizarea dorinţelor de putere regională. O Moldovă pro-rusă, urmată posibil de o Ucraină pro-rusă e chiar mai mult decât poate spera Rusia în acest moment. Recunoaşterea independenţei Transnistriei ar oferi implicit continuarea prezenţei militare ruse în zonă, dar ar afecta şi mai tare imaginea destul de şifonată a Rusiei după conflictul cu Georgia. Ori Rusia a făcut diligenţe diplomatice de culise serioase pentru reluarea negocierilor cu Uniunea Europeană (la Summitul UE – Rusia care începe astăzi la Nisa). Admiterea prezenţei trupelor militare se poate obţine mai simplu cu ajutorul Parlamentului moldovean şi schimbarea statutului de ţară neutră.

Cuba - în Big Oil League ?

Cu vreo 2 saptămâni în urmă, The Guardian titra că noile estimări ale rezervelor de petrol descoperite în zona din Golful Mexic aparţinând Cubei ar putea-o plasa în topul marilor jucători de pe piaţa de profil. Mai exact, este vorba de aproximativ 20 de miliarde de barili de petrol, adică dublul estimărilor iniţiale. Dacă aceste estimări se confirmă, rezervele Cubei vor fi la paritate cu cele ale USA, şi în primele 20 din lume.
Potrivit aceleiaşi publicaţii, exploatarea noilor resurse ar putea să înceapă anul viitor, prin compania cubaneză de stat Cubanpetroleo sau, mai pe scurt, Cupet.
În prezent, Cuba are o producţie de 60.000 de barili de petrol zilnic, ceea ce îi asigură aproape jumătate din necesar, restul fiind importat din Venezuela, dar plata se face în sistem barter.
Important de semnalat în acest context mi se pare faptul că, în timp ce America încă e euforică după rezultatul alegerilor, iar specialiştii nu par prea convinşi de cifrele prezentate de cei de la The Guardian, Rusia mută din nou decisiv şi îşi extinde rapid afacerile via America Latină.

Astfel, după vizita lui Raul Castro la Moscova, recent premierul Putin la trimis pe vice-premierul Igor Secin la Havana (pentru a doua oară în ultimele luni). Că vice-premierul şi apropiatul lui Putin nu s-a întors cu mâna goală de la discuţiile cu autorităţile cubaneze e demonstrat de faptul că astăzi premierul Rusiei s-a întâlnit la Moscova cu ministrul de externe cubanez Felipe Perez Roque. Conform precizărilor de pe noul blog al premierului Putin, cei doi au discutat despre creşterea schimburilor comerciale şi o cooperare economică mult mai solidă. La întrunire a participat (vezi foto) şi Igor Secin, recent numit de premier şi în funcţia de şef al Government Commission on the Development of Electric Power.
(p.s.: şansele ca Rusia să accepte utilizarea unei baze navale, oferite de Hugo Chavez, şi după încheierea exerciţiilor militare ruso-venezolane de la finele acestei luni, se măresc vizibil după noul statut al Cubei în Big Oil League; în plus, ruşilor pare să le convină de minune prietenia cu Venezuela (alt deţinător de serioase rezerve de petrol) şi Cuba, astfel că ne putem aştepta pe viitor la o "alianţă" similară OPEC (organizaţie cu care Rusia nu prea a reuşit să se pună de acord).

One president show


Barack Obama a câştigat competiţia pentru fotoliul de la Casa Albă. Primul preşedinte de culoare din istoria USA a mizat pe "Speranţă şi schimbare" şi a reuşit.
America e euforică, Africa jubilează, Europa Occidentală e mulţumită (fapt recunoscut cu sinceritate de către ministrul de externe a Franţei, B.K., ca şi de omologul său german).
Doar discursul preşedintelui Medvedev în faţa Adunării Federale a Rusiei a dat de înţeles că reuşita senatorului democrat nu e de natură, cel puţin în acest moment, să schimbe optica ruşilor faţă de America.
Nu mă îndoiesc de bunele intenţii ale preşedintelui Obama, ci de faptul că dincolo de exprimarea lor în show-uri mediatice de top - şi care au contribuit hotărâtor la alegerea sa, acestea vor cunoaşte şi o concretizare pe măsură. Barack Obama nu va putea schimba America de unul singur. Pentru asta e necesar întregul sistem politic, alături de întreaga naţiune. Iar celebra deja frază referitoare la renunţarea Americii de a da lecţii fără să înveţe nimic, presupune în principal o schimbare de mentalitate. Ori mi-e greu să cred într-o astfel de schimbare.
Cred că e "cool" şi dă bine la imagine un preşedinte de culoare, cu o familie model, tipic americană, trăind la propriu visul american. Dar e America pregătită (America cea reală pentru care visul american e mai nou un coşmar de proporţii) a accepta să primească lecţii de la primul său preşedinte de culoare ? Preşedintele Bush i-a transmis succesorului său că "e pe cale de a începe cea mai mare călătorie a vieţii sale" (mă rog, formula nu mi se pare cea mai fericită, dar e irelevant în acest context). Cred că şi America ca naţiune e tot la un astfel de început. Iar o călătorie în doi presupune încredere, sprijin reciproc şi o anume sincronicitate. Vom vedea după 20 ianuarie cât de pregătiţi sunt Obama şi America pentru această călătorie în doi.

Înmormântare pe post de nuntă cu dar...

KlausS31.10.08 22:18:50
O ipoteza interesanta si plauzibila ( 80 %). Un articol publicat pe alterinfo.net , vezi linkul (http://www.alterinfo.net/Crise-financiere-ou-guerre-secrete-_a25421.html?PHPSESSID=14729aca4f80e419092704f0428c4398 ), prezinta actuala criza ca pe un razboi secret declarat de SUA Chinei si tarilor arabe (Kuweit, Emiratele Arabe Unite si Arabia Saudita ) pentru a pune mana pe banii acestora. Razboiul menţionat se referă la o inginerie financiara de factura evreiasca, care a constat in :
- declararea ( in perioada anterioara ) companiilor imobiliare Fanie Mae si Mac ca si companii sigure , bla,bla, bla...
-determinarea Chinei sa investeasca in actiuni la aceste firme ( si la altele ). China a investit 400 miliarde dolari .
-determinarea cresterii preţului petrolului in perioada aprilie-iulie ;
-ţărilor arabe exportatoare de petrol ( menţionate mai sus ) li s-au dat actiuni la aceste unitati financiare in loc de bani ;
-provocarea deliberata a falimentului bancilor si fondurilor ;
-consecinţa: ţarile arabe au pierdut intre 1400 si 3000 de miliarde dolari prin devalorizarea actiunilor , iar SUA a luat practic petrol pe gratis ). Articolul este in franceza, este mai complex, eu am incercat o super concentrare a ideilor.

Da, Herr Klauss, e o ipoteză interesantă. Nu am suficiente informatii pentru a emite o opinie argumentată, dar fie şi parţial lucrurile pot sta şi aşa. Iată la ce mă gândesc: printre investitorii masivi de la cele două fonduri imobiliare, Freddie Mac şi Fannie Mae s-au aflat şi ruşii. Astfel că, în august, ministrul rus al finantelor, Alexei Kudrin, a afirmat ca plasamentele Rusiei in obligatiuni Fannie Mae si Freddie Mac au generat un profit de un miliard de dolari in sase luni, dar că au decis să vândă (o făcuseră deja mult înainte de anunţul oficial !)peste două treimi din portofoliu (adică 70 din cele 100 de miliarde), pe motiv că doresc să investească în active europene (de unde se vede ce bine prinde un Anatoly Ciubais la casa omului, apropiat şi mai nou membru în Consiliul de Administratie al JP Morgan Chase). În plus, iată ce scrie AP : WASHINGTON - Freddie Mac secretly paid a Republican consulting firm million to kill legislation that would have regulated and trimmed the mortgage finance giant and its sister company, Fannie Mae, three years before the government took control to prevent their collapse.
In the cross hairs of the campaign carried out by DCI of Washington were Republican senators and a regulatory overhaul bill sponsored by Sen. Chuck Hagel, R-Neb. DCI's chief executive is Doug Goodyear, whom John McCain's campaign later hired to manage the GOP convention in September....http://www.msnbc.msn.com/id/27266607/
Adică, oamenii de bine din conducerea fondurilor, în complicitate cu cei din conducerea USA, ştiau de acum trei ani că bolnavul va deceda, şi le-au pasat altora cheltuielile de înmormântare pe post de nuntă cu dar !!!!

F. William Engdahl (scriitor şi analist politic): “Criza sistemului financiar american va determina o recesiune economică mondială mai rea decât cea din anii 1930”



Posibilitatea unui atac israelian asupra Iranului în viitorul apropiat este, din punctul meu de vedere, una infimă. Administraţia Bush are nevoie imperioasă de cooperarea cu Iranul pentru a putea controla Irakul. Se duc discuţii secrete cu Teheranul de câteva luni, deşi se publică permanent zvonuri referitoare chiar la un posibil atac american.

Sunteţi printre cei care au explicat cu mare claritate cum se face că în prezent preţul petrolului este rezultatul unor speculaţii şi inginerii financiare, şi nicidecum rezultatul tradiţional dat de cerere şi ofertă. Explicaţi-ne puţin cum stau lucrurile.

Regimul Bush-Cheney e un proiect susţinut de marii jucători din domeniul petrolului şi de către complexul militar industrial. Agenda lor conţine printre altele manipularea şi creşterea dra­matică a preţului pe fiecare baril de petrol, pentru a controla, printre altele, dezvoltarea economică mondială. În ultimii câţiva ani, administraţia Bush a făcut paşii necesari pentru influen­ţarea contractelor viitoare şi, în general, a comerţului cu petrol. Responsabilul cu regularizarea pieţelor şi contractelor în domeniu, cu protejarea împotriva fraudelor, manipulărilor şi practicilor abuzive în economia de piaţă, CFTC (Commodity Futures Trading Commission), a abdicat în mod explicit de la supra­ve­gherea schimburilor şi contractelor comerciale de pe pieţele de petrol încă din 1966. Calculele mele conser­vatoare spun că, în prezent, cel puţin 60% din cei 100$ preţ pe baril provin din speculaţii viitoare ale fondurilor private, ale băncilor şi grupurilor financiare care folosesc ICE Futures Londra, NYMEX New York şi schimburile interbancare necontrolate menite să evite verificările ulterioare. Regulile americane referitoare la Comisia guvernamentală menţionată permite speculanţilor să cumpere contracte viitoare pe NYMEX, plătind doar 6% din valoarea contractului. La preţul actual de 128$ pe baril, asta înseamnă că un viitor comerciant trebuie să pună deoparte doar 8$ de baril. Restul de 120$ îi împrumută. Această diferenţă extremă de 16 la 1 ajută la creşterea nerealistă a preţurilor şi determină pierderi bancare, precum şi alte dezastre la nivelul cheltuielilor per populaţie. Guvernul şi Congresul ştiu foarte bine ce se întâmplă, dar puterea băncilor este atât de mare la Washington încât nu s-a făcut nimic pentru controlul speculei, deşi preţul barilului de petrol a ajuns în vară şi la 147$. În fapt, este o decizie politică luată de guvernul american de a permite băncilor de pe Wall Street să controleze preţul petrolului.

Dat fiind că pentru a tăia capul meduzei ar fi necesar să se ajungă la nivele importante din administraţia Statelor Unite, care sunt şansele de a se pune capăt speculaţiilor de acest fel?

Aşa cum deja s-a văzut de când cu creşterea exagerată a preţului petrolului din iunie şi iulie când s-a ajuns la 135-147$ pe baril, Con­gresului îi lipseşte voinţa politică, chiar şi în an electoral, de aliniere a Asociaţiei bancherilor americani de pe Wall Street. Nu a făcut nimic semni­ficativ, nici măcar atunci când preţul a crescut cu mai mult de 25$ într-o zi, pentru a controla specula distructivă. Casa Albă şi Congresul au depăşit orice limită. Ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni pe piaţa financiară americană e o nouă dovadă că sunt depăşiţi de situaţie.

Un alt domeniu controversat este cel al vânzărilor de armament. Departamentul de Apărare al SUA a anunţat recent că va vinde Israelului 1000 de bombe GBU-39, ştire ce a fost imediat speculată ca o dotare a Israelului cu exact tipul de armament necesar unei intervenţii împotriva Iranului. Cum comentaţi?

Posibilitatea unui atac israelian asupra Iranului în viitorul apropiat este, din punctul meu de vedere, una infimă. Administraţia Bush are nevoie imperioasă de cooperarea cu Iranul pentru a putea controla Irakul. Se duc discuţii secrete cu Teheranul de câteva luni, deşi se publică permanent zvonuri referitoare chiar la un posibil atac american. În realitate, preşedintele Bush a anunţat recent conducerea de la Tel-Aviv că nu ar ierta o eventuală criză determinată de un atac independent din partea Israelului. Din punctul meu de vedere, orice atac asupra Iranului fie din partea Israelului sau a Washingtonului iese din discuţie, indiferent de vânzările americane de armament. Ar fi mult prea periculos. Armata americană e sub tensiune, moralul trupelor e la un nivel foarte scăzut, conform rapoartelor directe. Sistemul financiar american e într-o criză sistemică ce va determina o recesiune economică mondială, după părerea mea chiar mai rea decât cea din anii 1930. În ultimii doi ani SUA au vândut armament în valoare de 32 de miliarde de dolari.


Majoritatea analiştilor au spus că este exclusă o nouă intervenţie militară a SUA, dat fiind că războaiele din Afganistan şi Irak au fost un eşec, în ciuda fondurilor uriaşe investite. S-a spus, dat fiind şi perspectiva recesiunii economice din ce în ce mai grave, că SUA nu-şi pot permite un nou război. În aceste condiţii, nu cumva avem de-a face cu o retorică agresivă din partea SUA menită să declanşeze o psihoză a războiului şi o nouă cursă a înarmărilor care va umple buzunarele “băieţilor deştepţi” ?

În momentul de faţă există o fractură care, deşi de culise, trece chiar prin centrala strategică a administraţiei Bush. Sunt dovezi clare că Dick Cheney e cel care l-a încurajat pe preşedintele georgian Mihail Saakaşvili să atace Osetia de Sud şi Abhazia deşi ştia foarte bine că forţează o reacţie din partea Rusiei. De ce? Pentru că Cheney e purtătorul de cuvânt al fracţiunii pro-război, a neo-conservatorilor războinici care sunt responsabili şi de dezastrul din Irak şi Afganistan. Cheney face orice e posibil pentru ca prietenul lui, John McCain, să ajungă preşedinte. Un conflict internaţional cu Rusia invadând Georgia l-a scos în faţă pe McCain, experimentatul erou de război, măcar în aparenţă. În plus, Dick Cheney şi industria militară îşi doresc cu disperare să reînvie Războiul Rece pentru a-şi justifica existenţa militară şi a-şi creşte puterea. Periculos şi menit să provoace, scutul anti-rachetă din Polonia şi Cehia este susţinut de partea fracţiunii neo-conservatoare Cheney. Amplasarea acestui scut provoacă la extrem şi există riscul de a împinge lumea pe marginea unui război nuclear. Nu cred că ţine de bani sau de buzunare grase, pe cât ţine de disperarea elitei puterii americane de a-şi păstra rolul de imperiu mondial şi – fără a fi numită aşa neapărat – singura superputere mondială. Dezintegrarea financiară e un semnal clar al sfârşitului Americii postbelice ca superputere financiară. Din 2003, războiul din Irak marchează sfârşitul Americii ca unica superputere militară. Răspunsul Rusiei în Georgia a confir­mat tuturor acest lucru. Statele Unite ca superputere şi imperiu în declin se află într-un stadiu de negare al acestor evidenţe, atitudine periculoasă atât pentru viitorul american, cât şi al întregii lumi.

interview conducted by G.Ionita

Moldova a refuzat să adere la NATO


"Alianţa Nord-Atlantică nu va putea să includă în rândurile sale Republica Moldova". Declaraţia aparţine preşedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, şi a fost făcută pe 1 octombrie la postul de radio Echo Moskvy.

În plus, liderul moldovean a mai spus că "Republica Moldova îşi doreşte obţinerea unui statut de neutralitate permanentă, care înseamnă că nu se va implica militar în nici o organizaţie. Nici dacă puterea de la Chişinău se va schimba. Am cerut însă obţinerea prioritară a statutului de membru a U.E."
În ceea ce priveşte soluţionarea conflictului îngheţat din Transnistria, Voronin a susţinut că "Moscova, Chişinau şi Tiraspol ar trebui să poarte discuţii preliminare cât mai repede, mai ales că în urmă cu o lună, pe 1 septembrie s-au împlinit 18 ani de când Transnistria este republică nerecunoscută de nimeni şi un permanent focar de conflict. Mai târziu, pentru clarificarea situaţiei pot să se afilieze şi Statele Unite, Ucraina, conducerea Uniunii Europene şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa", citat de RIA Novosti.
Evident, nici un cuvânt despre România sau lobby-ul făcut cu atâta zel de preşedintele Băsescu la Bruxelles.

Salonul International de carte românească de la Iasi

Editia a XVII-a a Salonului International de Carte Romaneasca de la Iaşi

Biblioteca Judeteana
Lansari de carte – eveniment

În cadrul manifestarilor Salonului vor fi lansate peste 100 de volume (poezie, beletristica, proza, albume de arta) aparute la edituri din întreaga tara, precum si la editurile din diaspora. Multe dintre acestea reprezinta realizari de exceptie, atat la nivelul scriiturii, cat si la cel al prezentarii grafice. Aici se cuvine sa amintim cateva titluri care cu siguranta vor retine atentia publicului si se vor bucura de cronici favorabile din partea criticilor. Avem în vedere Editia Manuscriselor Eminescu – aparuta sub îngrijirea acad. Eugen Simion, Biblia Vulgata – Blaj 1760 – 1761, o versiune a Bibliei (Vechiul Testament), tradusa în limba latina, care include editii variate ale textelor sacre, aparuta în acest an la Editura Academiei Romane. Criticul de arta Valentin Ciuca se prezinta în fata publicului cu un nou si superb album de arta intitulat Prezentarea documentului de atestare administrativa a Iasiului.

Un eveniment aparte în cadrul manifestarilor Salonului va fi cel al prezentarii în premiera a documentului integral de atestare a orasului Iasi. Acesta va avea loc pe 6 octombrie, adica la exact 600 de ani de la emiterea acestuia – 6 octombrie 1408, în cetatea Sucevei – de catre domnitorul Alexandru cel Bun, si poate fi considerat unul din cele mai importante evenimente din cadrul programului
Premii de Excelenta (doar) pentru carti remarcabile

Ca de obicei, Salonul International de Carte Romaneasca va avea si un juriu care va trebui sa decida ce carti constituie cu adevarat o contributie deosebita la patrimoniu cultural romanesc.
G.I.

more on



Rusia va avea o Forţă de Reacţie Rapidă

Până Europa se va decide ce face cu plănuita sa Forţă de Reacţie Rapidă, până va decide dacă va răspunde cererii preşedintelui Medvedev de concretizare a unei forţe de securitate comune, Ministerul Apărării din Rusia a pus deja pe hârtie planurile ce vizează crearea propriei Forţe de Reacţie Rapidă.
Potrivit unei surse din minister, Forţa de Reacţie Rapidă va fi constituită din trupe aeropurtate, formate parţial din puşcaşi marini şi soldaţi ai trupelor speciale, cărora li se vor adăuga trupe de asalt şi ale forţelor aeriene. Conform primelor estimări, aceasta va dispune între 200 şi 300 de aeronave de luptă şi elicoptere aparţinând Air Force.
De asemenea, potrivit informaţiilor difuzate de «Gazeta.Ru», o sursă din Ministerul Apărării a subliniat că «o reacţie rapidă viguroasă este unul din principalii parametri vizaţi de reorganizarea forţele armate ale Federaţiei Ruse, potrivit unui plan aprobat de preşedinte şi care va fi finalizat până la 2020».
Conform acestuia, parametrii exacţi ai Forţei de Reacţie Rapidă, compoziţia sa şi modul de administrare vor fi revizuite, în cadrul lucrărilor Colegiului de Apărare, care va avea loc la Moscova pe 3 octombrie a.c.
În timp ce SUA nu-şi pot reveni şi găsi o modalitate de depăşire a crizei de pe Wall Street, Rusia pare decisă să puncteze serios pentru a demonstra forţa sa militară. În ceea ce priveşte depăşirea efectelor crizei financiare, guvernul va aloca 3,7 trilioane de ruble pentru a suplini lipsa de lichidităţi de pe piaţă.
Aş mai remarca faptul că în vreme ce guvernele Europei occidentale pregătesc planuri de a face faţă crizei, şi unde până şi oamenii de pe stradă au înţeles că vin vremuri nu tocmai fericite, pe plaiurile mioritice plouă cu pomeni electorale fără acoperire, dar susţinute de iluzoria speranţă că economia României "nu va intra într-o spirală inflaţionistă".
Acum, la cât de "marţieni" şi rupţi de realitate par a fi politicienii României, chiar e posibil să creadă că economia ţării noastre ar putea reacţiona după alte reguli decât cele ale economiei de piaţă mondiale. Poate unele împrumutate de pe Marte ?

Planul lui Bush a fost trimis la reconfigurare

Azi a fost o zi plină de tensiuni pe pieţele financiare. Pe fondul unor scăderi semnificative, mai ales pe pieţele de capital europene, a ştirilor privind naţionalizarea Fortis şi Bradford&Bingley, a crizei companiei germane Hipo Real State din lipsă de lichidităţi, toată lumea a aşteptat decizia Congresului american de aprobare a planului propus de administraţia Bush.
Contrar tuturor analiştilor care şi-au exprimat speranţa că planul va fi aprobat şi se va mai salva ceva dintr-un sistem putred până în măduva oaselor, Camera Reprezentanţilor a respins planul. Cum ştirea a venit după închiderea burselor europene şi asiatice, şocul emotional i-a afectat imediat doar pe investitorii de pe Wall Street. Dar putem intui cum se vor manifesta mâine pieţele europene.
Cine va câştiga şi cine va pierde în plan politic şi economic în SUA în urma acestei decizii ? Iată un aspect care merită analizat în detaliu.

Vremea oportuniştilor

După ce, într-un gest de oportunism electoral mai mult sau mai puţin condamnabil, şi-a întrerupt campania pentru a lucra la planul de salvare a sistemului financiar american, candidatul republican la Casa Albă, John McCain a demonstrat că nu are nici un fel de reticenţe în a trece şi peste cadavre dacă asta e necesar pentru câştigarea alegerilor. Astfel, întâlnirea menită a da undă verde planului propus de administraţia Bush s-a transformat într-un eşec lamentabil, tocmai datorită congresmanilor republicani care l-au însoţit pe McCain la discuţii. Asta în timp ce în background, Washington Mutual (pe fondul unor retrageri masive şi a căderii acţiunilor) a fost preluat de stat şi revândut rapid băncii JP Morgan Stanley pentru modica sumă de 1,9 miliarde dolari. Cum achiziţiile băncii respective se înmulţesc, apar şi anumite semne de întrebare...dar la care probabil nu vom afla răspunsurile prea curând. Cert este că înainte de a asista la o reformare a sistemului financiar, asistăm la o interesantă "redistribuire" a puterii financiare.

Păguboasa economie de discurs populist

Liberalii şi-au lansat candidaţii. Cu sau fără cântec, nu mai contează. Oricum, la cât e de "circ" politica românească ar fi fost nefiresc fără ceva ţanţavai. Ba chiar am auzit şi ce împliniri măreţe ne-au adus Tăriceanu & comp., cum sub "dreapta" sa economia românească duduie ca un cazan sub presiune. În contrapartidă, din Italia, Geoană promite un purcoi de euroi românilor care vor să se întoarcă acasă (acum nu ştiu unde era mintea liderului PSD - dar dacă ar ajunge la putere şi i s-ar întoarce în ţară vreo câteva zeci de mii de români (ţigani sau nu) care numai din muncă cinstită nu trăiesc - cu ce obraz ar lua din banii românilor ca să dea astfel de pomeni ?) Mă exasperează nesimţirea cu care ni se dau lecţii de economie şi se fac promisiuni politice ce frizează absurdul. Economia din discursurile populiste se dovedeşte în fapt a fi una extrem de păguboasă pentru românii de rând. Şi pentru că veni vorba de lecţii de economie, să aruncăm un ochi asupra Forumului Internaţional de Investiţii desfăşurat săptămâna trecută (18 - 21 sept) la Soci. În staţiunea rusă s-au reunit peste 8000 de participanţi din 58 de ţări. Au fost prezentate peste 100 proiecte de investiţii din care 10 proiecte ce vor face parte din viitorul complex Olimpic.
La finalul celei de a şaptea ediţii a reuniunii economice, organizatorii au tras linie şi au calculat:
114 acorduri şi memorandumuri în valoare de 14.42 miliarde de euro; în plus, potrivit purtătoarei de cuvânt a Ministerului Economiei, principal organizator, primarul oraşului Soci a semnat şase acorduri în valoare de 36 miliarde 881 de milioane de rubles, iar guvernatorul regiunii Krasnodar a semnat trei acorduri de investiţii în valoare de 19 miliarde 900 de milioane de rubles ». Vor investi în Rusia companii din Italia, Germania, Austria, Belgia, Statele Unite şi Canada....Evident, România nu se află pe lista respectivă. Nu ne plac ruşii, dar asta n-ar trebui să ne împiedice să ne vedem interesele. Ceea ce politicienii români n-au înţelege oricât le-ai spune. Ca să nu mai spun că inutil am cere politicienilor români, indiferent de culoarea intereselor, a astfel de performanţă, chiar dacă "finanţiştii" lui Vântu (MoneyChanel) ne tot spun despre o Românie ca loc ideal de investiţii ...dar despre reclama cu pricina data viitoare.
Nu mă voi referi la cele două discursuri ale preşedintelui Bush din ultimele 24 de ore. Nu contează şi, oricum, impresia a fost deplorabilă. Nu mă voi referi nici la faptul că guvernul american (plus ceva ajutor britanic) a decis să devină “mama răniţilor”, pentru a salva lumea de la un colaps financiar. Nici la euforia de pe pieţele de capital (care va dispare la fel de brusc când vor apărea şi efectele secundare, deocamdată privite cu detaşare pentru că nu vor fi ...mâine). Boală lungă, moarte sigură ! Cam asta spun angajaţii de la AIG ...dar nu prea se găseşte nimeni să-i audă.
Cert este că sistemul capitalist ar putea intra cu succes în topul celor mai scumpe înmormântări din lume. Sute de miliarde de dolari s-au investit pentru resuscitarea unui pacient aflat în moarte clinică datorită unor doctori mult prea “creativi”.
Oricum, se vorbeşte mult de la Washington la Moscova şi retur despre recâştigarea încrederii investitorilor. Nu vă recomand să-i întrebaţi pe cei care vă ţin discursuri frumoase cum se defineşte conceptul de încredere în paradigma economiei de piaţă. N-are rost să le stricaţi elanul oratoric.
Odată cu elanul acesta oratoric, iată, am ajuns şi la topic-ul de astăzi. Ieri, îmi pregăteam întrebările pentru un viitor interviu cu unul din cei mai acerbi critici ai administraţiei Bush. Tocmai ajunsesem la o întrebare care viza cât de pregătită e America pentru un transfer de autoritate mondială, când pe SideBar au intrat noile ştiri de pe CNN. Printre ele şi un răspuns, chiar dacă implicit, la întrebarea mea. Sunt curioasă ce va spune interlocutorul meu. Din punctul meu de vedere, răspunsul e NU. America nu e pregătită şi nici dispusă să împartă puterea cu alţii (n-a fost pregătită nici când s-a trezit brusc lider mondial şi a fost un manager execrabil). Altfel, nu-mi explic elanul oratoric al Condoleezzei Rice care dincolo de agresivitatea la adresa Rusiei, vrea un discurs comun cu Europa (evident, tot împotriva Rusiei). Ce-i drept, recunosc, un astfel de discurs o fi bun pentru yankeul de rând din buzunarul căruia vin cele 612 miliarde de dolari pentru apărare şi securitate (dacă n-ai duşmani de care să-l aperi, sunt buni şi unii inventaţi). Dar mă gândesc că după tonalitatea discursului, va fi deranj mare prin unele cancelarii europene.
Însă nu retorica agresivă a doamnei Rice m-a surprins, chiar dacă nu mi se pare ok. Surpriza a venit...de la Moscova. Oricâte lucruri aş avea de reproşat tandemului Medvedev – Putin, recunosc că prestaţia din aceste două zile a fost una de excelenţă. Un discurs pe cât de ferm, pe atât de calm. Şi un ton care cu siguranţă va plăcea mai mult decât aroganţa de şef a doamnei Rice.
Nu ştiu cât vor fi europenii de convinşi că Rusia e pregătită pentru partea sa de autoritate (cred că nu e, dar e un semn că poate fi un partener de dialog valabil). Nu ştiu cât de repede va înţelege Europa apelul preşedintelui Medvedev. Dar am certa senzaţie că atitudinea arogantă din discursul doamnei Rice va motiva Europa în a găsi exact ceea ce americanii îşi doreau cel mai puţin: unitatea de discurs şi faptă în promovarea propriilor interese, fie ele economice sau de securitate. Indiferent că se adresează Rusiei, Chinei sau chiar ...Americii.

Polonia - primele consecinţe...

În momentul semnării de către Polonia a tratatului privind instalarea scutului anti-rachetă, Rusia a avertizat că va exista un răspuns. Sau mai multe. Iată că primul deja există. "Calm, fără isterie", aşa cum îi place premierului rus.
Aşa se face că în cursul săptămânii trecute, la reşedinţa de la Soci, premierul Vladimir Putin s-a întâlnit cu fostul cancelar al Germaniei, preşedinte al comitetului acţionarilor Nord Stream AG, Gerhard Schroeder, şi şeful Gazprom Alexei Miller. Întâlnirea celor trei (neanunţată, dar repede aflată "pe surse") a fost urmată de o declaraţie a premierului Rusiei care a precizat că ia în considerare unele propuneri de creştere a numărului de parteneri europeni din cadrul proiectului North-Stream.
Mai exact, e vorba de decizia de a schimba uşor traseul conductei Nord Stream în regiunea insulei daneze Bornholm. Ca urmare, traseul nu va mai include zona aferentă Poloniei, şi va avea loc în zonele economice din Rusia, Finlanda, Suedia, Danemarca şi Germania, precum şi în apele teritoriale ale Rusiei, Danemarcei şi Germaniei.
În aceste condiţii, potrivit analiştilor, participarea Poloniei şi Estoniei rămâne doar ipotetică şi fără prea mari şanse de concretizare. De altfel, pentru a nu fi exclusă, Estonia a cerut revizuirea limitelor teritoriale maritime şi extinderea celor existente cu trei mile marine (5,5 Km).
În acelaşi context, Gerhard Schroeder a anunţat că în luna octombrie companiile participante la proiectul conductei "North Stream" vor prezenta un studiu de cercetare privind conservarea ecologică a Mării Baltice. El a adăugat că acesta va fi cel mai detaliat studiu de mediu care a fost făcut vreodată în lume, şi al cărui cost este estimat la 100 de milioane de euro.

Ziua aniversară a preşedintelui Medvedev – o duminică neagră

Şi Rusia a avut duminica sa neagră. Un avion Boeing 737 s-a prăbuşit în apropierea oraşului rus Perm, din zona munţilor Urali. Avionul efectua un zbor intern pe linia Moscova - Perm. Toţi cei 82 de pasageri şi 6 membrii ai echipajului au decedat. Astfel că aniversarea celor 43 de ani ai preşedintelui Medvedev a devenit un subiect secundar pentru presa din Rusia, şi atunci asociat catastrofei aviatice.
***
*

Cu ceva timp în urmă, pe măsură ce treceam în revistă o listă de site-uri prezidenţiale, my goblin (un spiriduş obraznic, dar înţelept) clătina alene din cap şi şoptea “neplăcut job să-ţi începi ziua trimiţând sau primind condoleanţe”.
Ei, aş, l-am contrazis gândind că oricum avantajele unui astfel de job compensează din plin neplăcerile sezitate de micul meu confident. Azi sunt nevoită să-mi recunosc superficialitatea. Mai ales că se poate şi mai rău. Se poate ca de ziua ta să primeşti sincere condoleanţe la pachet cu urări de bine. Ceea ce, oricum am întoarce-o pe toate părţile, tot macabru sună. Nu ştiu cum e să-ţi începi ziua aniversară cu o tragedie aviatică cu 88 de morţi, din care şi un consilier prezidenţial, colonel general Gennady Troshev...
...dar pot intui şi cred că într-o astfel de zi nici un avantaj ce ţine de funcţia prezidenţială nu poate compensa...dacă greşesc cumva, erare humanum est.

Mai singuri, mai săraci....

Nu sunt un om uşor impresionabil. Nici nu debordez de efluvii sentimentale. Nici nu am cum. În ultimele decenii m-am obişnuit cu războaie, atentate, execuţii de ostatici...plus ceva catastrofe naturale, toate în direct, la ore de maximă audienţă. Trăim în epoca live a spectaculosului tragic. Sunt un om trist doar atunci când marile spirite, parcă sătule de nebunia acestei lumi pleacă spre o lume presupusă mai bună. Azi sunt un om trist, foarte trist. Astăzi ne-a părăsit un monstru sacru al teatrului şi filmului românesc, dar mai presus de toate un mare OM - Ştefan Iordache...a murit aşa cum a trăit, cu demnitate şi discreţie.
Îngerii să fie alături de tine, Maestre....

"Call a friend"...

Kokoiti declared, in a circle discussion organized by the Kremlin in Sochi, that wants to Russia ... but how the sincerity may seriously harm of political strategies, a few hours later (probably warned that rushed with "kiss in Red Square") no longer wants, or more precisely than expected in to them ...
given mitigating circumstances ... to the policy of little town to politics great world powers, Mr. Kokoiti has much to learn ...
Tip: next time, when you are not sure what you want to declare (that is what's the answer correctly!) the best is "Call a friend" ....

Show man of the E.U.


Sarkozi s-a dus din nou la Moscova. Cu ceva ajutoare în persoana preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso şi a şefului diplomaţiei europene, Javier Solana. Evident, doar - doar va reuşi să-l îmblânzească pe tânărul ţar Medvedev. Cu sau fără ajutoare, şeful preşedinţiei europene n-a reuşit prea mare lucru. (În paranteză fie spus, preşedintele Medvedev se doveşte a fi o nucă mai greu de spart decât predecesorul său. Dacă premierul Putin este renumit pentru rarele dar celebrele sale ieşiri din fire şi pentru modul frust de a-şi face cunoscute opiniile, Medvedev - deşi acuzat a fi o copie a lui Putin - are o abordare total opusă: e zâmbitor non-stop, admite că ai dreptate, dar în final tot cum zice el e bine...drept pentru care după patru ore de negocieri constaţi că eşti tot acolo de unde ai plecat...sau mă rog, pe aproape...).

Ce-a obţinut Sarkozi ? Asigurarea că trupele ruse se vor retrage din Georgia într-o lună (asigurare în virtutea căreia nu va anula summitul UE- Rusia). Asigurarea preşedintelui Medvedev vine în aceeaşi zi în care USA au declarat că au finalizat transportul de ajutoare către Georgia. Mai rămâne însă ca şi navele prezente prin zonă să plece, ca ruşii să se convingă de faptul că americanii nu-i înarmează pe georgieni, ca observatorii U.E. să ajungă în zonă după 1 octombrie...şi ca Shakashivili să plece şi el în lumea lui...În fond, săptămâna trecută Medvedev l-a catalogat drept "cadavru politic" şi nu cred că preşedintele rus, oricât ar predispune tainiţele Kremlinului, este interesat să discute cu morţii.
Astfel că, la conferinţa de presă de la castelul Maindorf, am văzut un Sarkozi de tip show-man, cu un discurs parcă menit unui talk-show de televiziune. Secondat de Barroso, vizibil stânjenit. Şi cu cât răspunsurile preşedintelui Sarkozi erau însoţite de o dinamică tot mai accentuată a gesturilor, cu atât devenea mai clar pentru toţi cei prezenţi că Europa încă n-a găsit modalitatea optimă de a dialoga cu Rusia.
Gestica show-man-ului Uniunii Europene a continuat şi la Tbilisi, doar că la poza de final, când Saakashivili spera la o poză de colecţie cu Barroso şi Sarkozi, preşedintele francez s-a făcut că nu observă intenţia preşedintelui Georgiei şi a plecat rapid de la tribună. Nici nu e greu de priceput de ce.

Ce are ultranaţionalismul cu parapsihologia ?

Liderii ruşi sunt supuşi unui atac parapsihologic fără precedent, însă au reuşit până acum să facă faţă acestei influenţe oculte. Cel puţin asta susţine Aleksandr Prohanov, redactorul sef al ziarului (ultranationalist) "Zavtra" şi membru în conducerea Uniunii Scriitorilor din Rusia, citat de Agerpres. "Sunt convins că ambii (Putin si Medvedev) sunt supuşi unei puternice influenţe parapsihologice, cu scopul de a le slabi voinţa, de a le tulbura conştiinţa si de a-i determina să acţioneze conform modelului occidental", a afirmat Prohanov, în cadrul unei conferinţe de presă susţinute la Ekaterinburg (Ural).
Sigur, veţi spune că astfel de lucruri se întâmplă. Aşa este. Chiar am putea trece asta în procedura standard a laturii neconvenţionale a conflictelor. Ceea ce vreau să remarc însă, e faptul că bine ar fi dacă cei care îşi dau cu părerea sunt şi cunoscători în domeniu. Altfel, astfel de declaraţii fac mai mult rău decât bine. Şi mă refer aici la neuronii cititorilor, nu la liderii vizaţi (ei învaţă să se apere...sau îi apără alţii...ideal, şi una şi alta).
Nu trebuie să depun mari eforturi ca să ştiu că domnul în cauză nu prea are nimic în comun cu domeniul amintit. O spun chiar declaraţiile sale. Astfel, în opinia sa, “Vladimir Putin si Dmitri Medvedev se afla sub o presiune uriaşă, exercitata între altele si de specialisti în parapsihologie din trupele de rezervă ale armatei ruse.” ( Care ce ??! Logic ar fi să dea o mână de ajutor. Din nefericire, din declaraţie reiese altceva...). Pare mai degrabă o intenţie de a semăna confuzie. Restul declaraţiilor, un amestec ciudat de propagandă şi speculaţii filozofice, confirmă acest lucru. Prohanov a mai spus că: “Rusia a reusit sa-si apere interesul in conflictul georgiano-osetin”, concluzionând că "adevărata inaugurare a lui Dmitri Medvedev în funcţia de preşedinte s-a produs după ofensiva Georgiei împotriva capitalei sud-osetine Thinvali", când a dat ordin tancurilor ruse să intre pe teritoriul Georgiei.
Mai mult, în ceea ce îl priveşte pe Dmitri Medvedev, Prohanov consideră că "schimbarea la faţă" a acestuia este în curs. "Intre zidurile Kremlinului, orice liberal superficial se va transforma intr-un aparator ferm al statalitatii, iar orice manager politic intr-un "tătuc al popoarelor", considera el, explicând că "însăşi atmosfera de la Kremlin constituie un factor psihologic puternic, care influenteaza profilul sefului statului rus, indiferent de viziunea sa politica si de viata". Am o întrebare: de ce i s-a tot reproşat lui Medvedev că face eforturi să devină o copie a predecesorului său ? Conform declaraţiei menţionate, cu sau fără voia tânărului preşedinte, rezultatul va fi acelaşi !
Drept pentru care ne întrebăm cu onestitate: ce are în comun retorica ultranaţionalistă cu parapsihologia ?



Robert Amsterdam, avocat - “Situaţia lui Mikhail Khodorkovski - un barometru al stării justiţiei în Rusia”


Cu o experienţă de 25 de ani, Robert Amsterdam a asistat nenumărate dispute internaţionale de afaceri. Preţuit pentru inovaţia strategică şi experienţa internaţională, Amsderdam a fost angajat de corporaţia Yukos în 2003 pentru apărarea magnatului Mikhail Khodorkovski. În 2005, revista “The Lawyer Magazine” l-a inclus printre primii 100 de avocaţi în Marea Britanie. Este membru al Baroului Canadian, al International Barr Associations şi al baroului New York. Are un MBA obţinut la Carleton University, în Ottawa şi a studiat dreptul la Universitatea Queens, Ontario.


Au trecut deja 1700 de zile de închisoare pentru Mikhail Khodorkovski. Până în prezent toate demersurile dvs. şi ale echipei de avocaţi, cele ale reprezentanţilor ONG pentru drepturile omului, demonstraţiile organizate de susţinătorii lui Khodorkovski, nimic n-a fost de natură să schimbe situaţia sa. Care sunt noutăţile în ceea cel priveşte pe atât de cunoscutul dvs. client ?

R.A.: În primul rând, pentru a înţelege de ce lucrurile stau aşa cum aţi precizat, trebuie ancorat acest caz în contextul nivelului de corupţie şi al influenţelor în procesul juridic care se practică pe scară largă în Rusia. Mikhail Khodorkovski a fost ales de persecuţia selectivă, pe baza unor acuzaţii nefondate, nu numai din cauza susţinerii democraţiei şi grupurilor societăţii civile, dar şi din cauza conspiraţiei anumitor oficiali de rang înalt pentru însuşirea activelor Yukos. Ceea ce a urmat condamnării sale demonstrează neîndoielnic acest lucru. Dacă Rusia doreşte într-adevăr construirea unei justiţii veritabile şi alăturarea de comunitatea inter naţio­nală ca stat responsabil, curţile trebuie protejate de influenţa acestor grupuri, şi Mikhail Khodorkovski trebuie eliberat. Numai într-un astfel de context lucrurile vor începe să se mişte într-o direcţie bună.

Faptul că premierul Vladimir Putin a declarat în timpul vizitei în Franţa, că există posibilitatea ca Mikhail Khodorkovski să fie eliberat, dar că acest lucru depinde exclusiv de preşedintele Medvedev, schimbă ceva în ecuaţia cazului ?

R.A.: Situaţia lui Mikhail Khodorkovski este văzută ca un barometru al stării justiţiei în Rusia. Dacă Medvedev chiar doreşte să construiască un sistem judiciar funcţional, atunci ne declarăm încrezători că acesta va include şi tratamentele corecte. Lucrurile nu pot merge mai rău decât au mers pe timpul preşedinţiei lui Putin, astfel că sunt un susţinător optimist precaut al direcţiei noului preşedinte.

Din discuţiile avute de cancelarul Angela Merkel cu preşedintele Medvedev a reieşit că eliberarea lui Mikhail Khodorkovski nu face obiectul discuţiilor interstatale şi că pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie parcurse anumite proceduri. Cum comentaţi această declaraţie ?

R.A.: Acţiunile justiţiei din Rusia sunt, într-adevăr, o problemă internă, dar violările drepturilor umane ale clientului meu sunt un motiv de îngrijorare internaţională şi o violare de către Rusia a Cartei Drepturilor Omului şi implicit a obligaţiilor asumate.

Au fost făcute demersuri în sensul celor menţionate şi ce şansă ar fi ca acestea să se concretizeze într-o graţiere ?

R.A.: Nu pot să vă ofer informaţii despre această conjunctură, nici nu pot specula în acest moment pe marginea unei posibile graţieri. Voi spune, însă, că eliberarea lui Khodorkovski este în interesul guvernului şi al poporului rus, pentru a readuce reputaţia Rusiei pe drumul spre legitimitate.

Au existat discuţii, şi dvs. aţi vorbit, în mod deschis, despre corupţia sistemului juridic din Rusia; aţi mai spus că este extrem de politizat. Care este situaţia în momentul de faţă şi dacă există semne care să anunţe o schimbare de fond?

R.A.: Un recent raport al Freedom House privitor la Rusia menţionează în mod succint: „Curţile de justiţie rămân subiect al capriciilor politice şi pot fi considerate ca aservite politic atunci când este nevoie să se întâmple asta.” Nu cunosc nici o îmbunătăţire anume pe care s-o aduc în discuţie, dar faptul că înalţii oficiali admit acum intervenţia Kremlinului în multe procese judiciare (situaţie de neimaginat acum câţiva ani) poate fi un indiciu că lucrurile s-ar putea schimba.

Cum aţi caracteriza atitudinea mass-media din Rusia faţă de clientul dvs.? A fost aceasta de natură să vă ajute, să vă facă opiniei publice cunoscut punctul de vedere? A fost o atitudine corectă?

R.A.: Media din Rusia nu este independentă şi liberă, şi oricine scrie în mod favorabil despre situaţia clientului meu se află în faţa unei posibile hărţuiri şi opresiuni din partea guvernului. În cea mai mare parte, media controlată de guvern lucrează pentru construirea unei atitudini favorabile statului şi acţiunilor sale criminale în acest caz.

Aţi afirmat în repetate rânduri că sunteţi îngrijorat pentru siguranţa clientului dvs. De ce? În mod cert, autorităţile ruse nu-şi doresc un martir în plus... mai exact, nu genul acesta de martir...

Aici nu vorbim de autoritatea rusă în ansamblul său. Există anumiţi membri ai guvernului destul de puternici, care au devenit milionari peste noapte din acţiunile Yukos furate în acest caz, Khodorkovski devenind astfel un ostatic al energiei. Aş vrea să reţineţi că nici o persoană care ameninţă contul bancar al unui „silovik” nu este în siguranţă în Rusia.

Mikhail Khodorkovski a spus că este optimist; asta în condiţiile în care viaţa în închisoare cu siguranţă nu e una de invidiat, iar pe masa procurorilor se află un dosar cu noi acuzaţii extrem de grave. Cu toate acestea, întrebat dacă succesorul lui Putin la preşedinţia Rusiei ar putea inversa procesul, Mikhail Khodorkovski a spus: „Va fi greu pentru el, nici nu-mi pot imagina... Tradiţia, şi mentalitatea oamenilor, şi lipsa forţelor capabile să [susţină] orice mişcare spre domnia legii, toate sunt împotriva lui. Aşa că... sper să-i dea Dumnezeu puterea s-o facă. Aşa cum sperăm toţi.” Aceasta este şi opinia dvs.? Există deja un precedent (acţiunea în justiţie împotriva Mananei Aslamazian, preşedinta filialei ruseşti a Internews, a fost anulată şi avocatul ei a afirmat că s-a întâmplat aşa din cauza schimbării puterii).

R.A.:Cred că Rusia are capacitatea de a se schimba şi cred că poporul rus nu va permite ca această domnie a autoritarismului să dureze la infinit. Există o mare diferenţă între puterea guvernului pe care o percepem, şi realul dezacord şi forţele active din spatele scenei. Mă alătur opiniei clientului meu în optimismul său, dar, aşa cum am mai spus, rămân un optimist moderat.


P.S. The russian businessman was arrested in October 2003 and sentenced in June 2005 to eight years on fraud and tax evasion charges. His energy company, Yukos, which he built into Russia’s biggest after acquiring it in a controversial privatisation in 1995, was sold piecemeal to pay off $28bn back tax charges – with its assets largely gobbled up by Rosneft, the state-owned oil company. He served the first part of his sentence in a prison colony in Krasnokamensk, a bleak uranium-mining town near the Chinese border. He was moved to the regional capital last year after new charges were trought against him of embezzling more than $30bn in Yukos’ oil sales.

While the whole world was watching the conflict between Russia and Georgia, the Ingodinsky Court of Chita reject the appeal for conditional release lodged by Mikhail Khodorkovsky’s lawyers. The former oligarch continues to serve his eight-year sentence in the colony near Krasnokamensk-town of the Chita region. About it Robert Amsterdam told for Cadran Politic Review: “There Is Nothing „New“ in the Khodorkovsky Charges”.


Interviu realizat de Gabriela Ioniţă
Publicat în : Cadran Politic / numărul 59




Siberian Tiger versus Vladimir Putin


Tigru siberian – una din acele creaturi despre care se poate spune că Dumnezeu era bine dispus în ziua în care l-a conceput.
Ce poate fi mai impresionant decât un tigru siberian ? Evident, un erou aflat faţă în faţă cu splendida creatură. Chiar dacă eroul e o copie palidă a legendarului Sandokan (îşi mai aminteşte cineva filmul cu pricina ?)
Nu voi comenta cât de inspirat a fost demersul făcătorilor de imagine ai premierului Putin. Cert e că astfel de acţiuni se dovedesc eficiente. Pentru unii. Nu puţini. În definitiv, luciditatea nu e una din calităţile de bază ale acestei planete.
Sincer, datorez mulţumiri PR-ului premierului că m-au bine dispus pentru vreo săptămână...din nefericire, mă aflu printre cei greu de impresionat...promit însă că în ziua în care Vladimir Putin (premier, preşedinte sau orice altceva, oricum nu contează, el e un brand în sine) va salva planeta de invazia unor extratereştri (albi, gri, verzi, reptilieni sau nu, nu contează în algoritmul imaginii, dar de preferinţă “întunecaţi” !!!) voi deveni unul din fanii săi.
P.S. :
În urmă cu puţin timp în “Die Welt” un comentator politic remarca că pentru Rusia “NATO e un tigru de hârtie”. Adică o sperietoare inofensivă. Şi prea puţin aducătoare de popularitate sub imperiul emoţiilor.
Ce ar trebui să facă acum PR-ul preşedintelui Medvedev pentru a compensa deficitul de imagine ? Oare o anacondă ar rezolva problema ?
Aşa cum era uşor de anticipat, reuniunea extraordinară a Consiliului European n-a fost de natură să aducă decizii radicale privind relaţia cu Rusia. Analişti politici de diverse orientări şi culori s-au grăbit să preia declaraţiile liderilor europeni şi să slăvească unanima unitate de opinii a comunităţii europene.
În fapt, aclamata unitate de opinie şi decizie s-a concretizat în amânarea discuţiilor unui nou parteneriat UE-Rusia (care ar fi trebuit să înceapă pe 15 septembrie) până la îndeplinirea agreementului în şase puncte convenit între Medvedev şi Sarkozi. Adică o decizie care poate irita puţin Rusia, dar nu e de natură să afecteze relaţiile particulare a marilor actori europeni cu Moscova. Păi dacă nu e nimeni în situaţia de a-şi vedea afectate afacerile cu Rusia, era logic să fie toţi de acord...şi nu văd unde e marea realizare şi succesul extraordinar al reuniunii.
Mai mult, Europa prin faptul că a considerat unanim că reacţia Rusiei a fost disproporţionată, arată un cartonaş roşu Georgiei. Explicit, Georgia este atenţionată că a generat o situaţie care a dus la reacţia, fie ea şi disproporţionată a Rusiei, dar logică în cronologia faptelor. În plus, Georgia primeşte ajutoare (pe care le-ar fi primit oricum în situaţia dată).
Apropo, vorbind de tratatul de pace mediat de Sarkozi şi care trebuie îndeplinit de ruşi: e acelaşi de care zicea preşedintele Băsescu că nu e foarte clar şi că par să existe diferenţe între documentul semnat de Tbilisi şi cel semnat de Moscova ? Şi care are clauze care n-au fost făcute publice ? Şi dacă aşa stau lucrurile, nu cumva Medvedev are dreptate când spune că Rusia şi îndeplinit partea sa de înţelegere ?

Al cui lider regional se vrea preşedintele Băsescu ?

Înaintea de plecarea la Consiliul European de la Bruxelles, Băsescu a ţinut să precizeze care va fi poziţia României. Aşa am aflat că ne-am raliat la atitudinea moderată faţă de Rusia, atitudine susţinută în principal de marii actori europeni Germania, Franţa şi Italia. Nimic rău până aici. Chiar dacă nu ni s-a spus cu cine s-a consultat preşedintele când a decis ce vom avea de spus la Bruxelles. Dar nu s-a putut abţine să nu promoveze puţin şi interesele atlantice, susţinând că e necesară o cooperare euro-atlantică pentru soluţionarea conflictelor îngheţate din zona Caucazului. Adică să vină americanii să le ordoneze afacerile cu Rusia şi celelalte ţări foste sovietice. Şi să se schimbe componenţa forţelor de menţinere a păcii. Adică să plece ruşii, să vină alţii. De preferat europeni plus americani (n-a spus-o explicit, dar nici nu era necesar). În plus, cum politica externă a României înregistrează "succesuri" după "succesuri", Băsescu vrea să se ocupe şi de politica externă a Moldovei pe care o vrea neapărat în U.E. Minunat. Chiar şi ruşii se vor bucura de asta. Vor mai câştiga un aliat fidel în comunitatea europeană, plus beneficiile economice aduse de o piaţă europeană (chiar dacă minusculă) aflată sub controlul direct al Moscovei.
Nu prea înţeleg la interesele cui gândeşte preşedintele României. Dar înţeleg cu siguranţă la care interese se gândeşte premierul Putin. Şi o spune răspicat într-un interviu dat canalului de televiziune ARD din Germania. Iată mai jos un extras:
"V. PUTIN: Ce credeţi, cine a început războiul?
T. ROTH: Ultimul atac al Georgiei asupra Tskhinvali a fost motivaţia.
V. PUTIN: Vă mulţumim pentru acest răspuns . Asta este adevărat. Deci, aşa este. Vorbim destul de puţin despre acest subiect. Eu vreau doar sa subliniez ca nu noi am creat această situaţie. Si acum despre credibilitatea Rusiei. Sunt sigur că referindu-ne la credibilitatea oricărei ţari, care poate proteja viaţa şi demnitatea cetăţenilor săi, o ţară care este în măsură să urmărească o politică externă independentă, vom putea observa cum credibilitatea acestei ţări pe termen lung, pe termen mediu chiar, va creste la nivel mondial. În schimb, credibilitatea acelor ţări care au ca regulă de politică externă pentru a servi interesele altor state, ignorand propriile interese naţionale, indiferent de modul cum se explica, va fi refuzată de întreaga lume."
În care din aceste două ipostaze plasează România, declaraţiile preşedintelui Băsescu ?

Americanii ne mituiesc cu ceva promisiuni

Frustraţi că şandramaua nord-atlantică scârţîie din toate încheieturile, USA şi-a trimis emisarii cu ceva promisiuni în schimbul susţinerii politicilor sale. Evident, România nu putea lipsi de pe listă. Astfel, senatorul Robert Lugar, liderul grupului republican din Comitetul pentru Relaţii Externe al Senatului SUA i-a promis premierului român ceva investiţii americane, rezolvarea problemei vizelor şi a lăudat România pentru implicarea în proiectele Nabbuco şi Constanţa – Trieste. De asemenea, cei doi au discutat şi despre securitatea energetică în spaţiul est-european. Tăriceanu a reafirmat că în opinia sa, crearea unui cadru de stabilitate în regiune reprezintă o prioritate şi pentru România.
G.I.

P.S. : Premierul Tăriceanu ar fi trebuit să se abţină de la declaraţiile făcute ( nu le-am citat mai sus în întregime deoarece textul este destinat şi unui blog din Rusia şi nu doresc să adaug gratuit antipatie la adresa românilor) şi cu inteligenţă diplomatică să se limiteze la declaraţii generale. Nu e prima dată când americanii ne promit vize, că doar vorbele nu costă. Dar declaraţiile premierului îi poate costa pe contribuabilii care îi plătesc salariul.

The war came into the weekend. No victims, too ...

Russians were withdrawn from Georgia. The Americans argue otherwise. It's weekends. Even for television news. Certainly, not for refugees oseti. But someone interested in this? Unfortunately, it seems not. In fact, we live in era's cynicism, that was raised to the rank to principle ..
.Obviously, the dispute has moved the diplomatic plan. In that is expected to top next week's the decision's Russian Parliament. About to demand recognition of independence Abhazia and OsetiaWhat will do America if the Duma will recognize the independence of two separatist republics? We will be part of a new show of double standard of morality.
"Kosovo can be a dangerous precedent" warned the president (current Prime Minister) Vladimir Putin. "Excluded" replied the USA. The present contradicts America and gives Russia the right "immoral" to recognize statalitate of the two separatist republics. I'm not a fan of premier Putin (on the contrary ), but looking at things objectively, the obsession of strategists from Washington to contradict everything says Russia is injurious, not to say iresponssable.
Probably, in the same moral climate questionable, will change their opinions when they will learn in a situation of having their own separatist republics (it is rumoured that intent already exists).
G.I.